Din nou în Franța (III)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, De prin lume adunate, De-ale mele, haioase | pe data de 20-06-2018

Într-o seară am mers la un restaurant undeva în pădure, pe malul unui lac. O zonă foarte pitorească. Restaurantul era deținut de o familie ai cărei membri erau atenți cu clienții și în același timp foarte deschiși, volubili. La un moment dat, am observat în spatele barului afișul de mai jos.

Jacko-Mort pentru Franta

Jacko-Mort pentru Franta


Când l-am arătat și colegilor de masă, aceștia au presupus că o fi fost vorba de vreun câine sau papagal. Ca să știu sigur (se pare că mă rodea curiozitatea), am întrebat-o pe proprietăreasă. Iar aceasta ne-a explicat cu lux de amănunte ce-i cu Jacko și s-a întâmplat în acea zi de 3 septembrie 2017.
– Jacko e un client, ne-a spus ea. Și nu e câtuși de puțin mort.
În seara zilei de 3 septembrie, anul trecut, se pare că Jacko luase cam multe păhărele la bord, așa că a pus pariu că se poate urca într-un copac din pădurea respectivă. S-a urcat cât a putut, apoi a căzut, s-a agațat de o creangă, s-a julit, și-a rupt blugii…
Iar când a aterizat, amicii cu care era la băută au terminat treaba, în sensul că au tras de pantalonii lui până când i i-au rupt de tot. Și așa s-a născut în mintea proprietarilor ideea de a pune o cârpă comemorativă (de fapt, e o bucată din blugii lui Jacko) în spatele barului că să-și amintească de acea seară în care Jacko a fost mort (de beat).
Au fost foarte încântați că am întrebat și au avut ocazia să ne povestească toată pățania, iar în final mi-au permis să fac și o poză. Pe care o public că să se mai amuze și alții.

Din nou în Franța (II)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, De-ale mele | pe data de 18-06-2018

Un al doilea lucru interesant pe care l-am văzut în timpul sejurului în Franța a fost parada mașinilor de epocă. Evenimentul se numea Classic Grand Tour și s-a desfășurat timp de 3 zile. Eu am asistat doar la sosirea caravanei în satul Montmirail sâmbătă 9 iunie. S-a plecat în coloană de la Le Mans, s-au traversat mai multe sate, la Montmirail s-au oprit timp de câteva ore, apoi s-au întors la Le Mans. Mare lucru nu e de povestit, ,așa că voi lăsa fotografiile să vorbească în locul meu.

Parada masinilor de epoca (1)

Parada masinilor de epoca (1)

Parada masinilor de epoca (2)

Parada masinilor de epoca (2)

Parada masinilor de epoca (3)

Parada masinilor de epoca (3)

Parada masinilor de epoca (4)

Parada masinilor de epoca (4)

Parada masinilor de epoca (5)

Parada masinilor de epoca (5)

Parada masinilor de epoca (6)

Parada masinilor de epoca (6)

Parada masinilor de epoca (7)

Parada masinilor de epoca (7)

Parada masinilor de epoca (8)

Parada masinilor de epoca (8)

Din nou în Franța (I)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, De-ale mele | pe data de 14-06-2018

Am avut ocazia de a petrece un week end prelungit în Franța și m-am întors cu multe impresii de acolo. Vreau să le public pe blog ca să le împărtășesc și altora, dar și pentru mine însumi. Astfel, peste ani voi avea ocazia să le citesc și să-mi reamintesc niște momente frumoase, așa cum adesea recitesc ceea ce am scris acum 7-8 ani.
Cel mai interesant moment al acestui ultim sejur a fost vizitarea Castelului Clos Luce din Amboise. În această localitate se află atât fastuosul Castel Regal cât și acest Clos Luce, mai mic dar la fel de încărcat de istorie.
Clos Luce a fost construit de către Hugues d’Amboise, apoi cumpărat de către Coroana Regală a Franței. Dar ceea ce-l face unic în lume este faptul că aici a trăit între 1516 și 1519 celebrul Leonardo da Vinci care de altfel a și murit într-unul din paturile acestui castel.
Leonardo mai fusese invitat de 2 ori să vină să locuiască în Franța, dar a acceptat abia a treia invitație, cea lansată de Francisc I, tânărul rege al Franței din acea perioadă. Când a venit în Franța, Leonardo era bătrân și bolnav. Avea 63 de ani, iar la vremea respectivă această vârstă era considerată că fiind foarte înaintată.
Deși era pe jumătate paralizat, mintea îi era trează, iar cu mâna stângă a continuat să lucreze la cele 3 tablouri pe care le adusese cu el din Italia și care acum sunt expuse la Luvru: Mona Lisa (Gioconda), Sfânta Ana și Sfântul Ioan Botezătorul.

Castelul Clos Luce (sursa Wikipedia)

Castelul Clos Luce (sursa Wikipedia)

Regele Francisc I l-a considerat le Leonardo da Vinci maestrul său așa că i-a dat spre folosință acest castel unde îl vizita destul de des, cei doi stând de vorbă ore în șir ca niște buni prieteni.
Când a simțit că i se apropie moartea, Leonardo da Vinci a cerut să fie îngropat acolo, la Amboise, deci mormântul său se află în Franța, deși cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o în Italia, unde se și născuse de altfel.
Un tablou expus în Castelul Clos Luce arată clipa morții artistului, iar autorul tabloului, țînând să reamintească strânsa prietenie a acestuia cu Francisc I, l-a pictat murind în brațele Regelui. Nu a fost așa, căci după cum arată arhivele, Regele semnase cu o zi înaintea morții lui Leonardo un anumit document la Paris. Iar drumul dintre Paris și Amboise se parcurgea la vremea respectivă in 3 zile. Iată acel tablou.

Moartea lui Leonardo da Vinci

Castelul a fost renovat acum 4 ani, iar proprietarii au dorit să-l impregneze cât mai mult cu spiritul lui Leonardo, așa încât au construit, plecând de la schițele artistului, mașinăriile pe care acesta le-a imaginat. Toate machetele sunt expuse in Castel și fac deliciul vizitatorilor, confirmând geniul autorului care era cu 4 secole înaintea vremurilor sale.
Iar pentru a încheia articolul despre frumosul și mai ales interesantul castel Clos Luce, iată și o poză cu grădina acestuia.

Gradina Castelului

Gradina Castelului

GDPR intră în acțiune

0

Postat de Geocer | in categoria aberatii | pe data de 25-05-2018

GDPR-ul asta (adică regulamentul UE privind protecția datelor personale) e un fel de Brigada Diverse de pe vremuri. I-a băgat în sperieți pe Gogu, Patraulea și Trandafir. Am primit zilele astea (de fapt de vreo câteva săptămâni primesc într-una) o grămadă de e-mail uri în care sunt rugat de diverse companii despre care habar n-aveam că există, să rămânem prieteni. Au dat o grămadă de bani că să cumpere baze de date cu adrese de e-mail, au început să trimită SPAM sub formă unor Newsletter-uri, iar acum și-ar dori să nu piardă banii investiți.
Ar fi un lucru bun dacă de-acum încolo m-ar lipsi de mesajele lor pe care nu le-am cerut și nu le-am apreciat niciodată, dar tare mi-e teamă că n-o vor face. Tare mă tem că și GDPR-ul ăsta va fi tot o minune românească, minune ce va dispărea ca prin farmec în câteva zile.
Dar ce-i acest nou Regulament? De fapt, nu e deloc nou, deoarece a fost adoptat acum 2 ani. Azi doar intră în vigoare, iar românii noștri, în buna tradiție mioritică, s-au apucat pe ultima sută de metri să se informeze despre ce înseamnă el și cu ce se mănâncă, astfel încât au înțeles totul după ureche. Regulamentul nu se referă la relațiile între 2 firme, ci la relațiile între o firmă și o persoană fizică. Firma are dreptul să-mi cunoască și să-mi folosească datele personale doar dacă eu sunt de acord cu acest lucru. Să luăm cel mai simplu exemplu: relația angajator-angajat. Dacă angajatul nu dorește să i se prelucreze de către angajator datele personale, angajatorului îi va fi imposibil să-i mai plătească salariul (deoarece persoana care se ocupă de calculul salariilor are acces la datele personale ale tuturor angajaților) sau să-i mai ofere bonuri de masă (în această situație, datele personale trebuie transmise firmei care emite bonurile). Situație absurdă, nu-i așa? Dar ăsta-i GDPR-ul!
Mai sunt și alte prevederi care vin în contradicție cu legislația actuală. Să luăm exemplul unui fost angajat. GDPR-ul spune că dacă acesta îți cere să distrugi orice dată personală de-a sa, indiferent pe ce suport ar fi fost înregistrată (hârtie, electronic), tu ca și companie ești obligată să faci acest lucru, iar dacă n-o faci ești pasibil de pedepse extrem de aspre. Da, dar cum rămâne cu obligativitatea prevăzută de legislația românească de a păstra statele de plata timp de 30 de ani (dacă nu mă înșel)?
Nu e cazul să ne mirăm, căci și în legislația internă găsim destule articole care se bat cap în cap. Cum oare să nu găsim într-o directivă care trebuie să se aplice în toate țările europene, deși fiecare țară își are legislația proprie?Tocmai de aceea zic: când și-or reveni Gogu, Patraulea și Trandafir din amețeală, vor găsi ei o modalitate de a fenta si acest Regulament.

Cred că e bine să fii prost

0

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, Pamflet | pe data de 25-05-2018

Dacă ești prost, trăiești într-o lume a ta în care te crezi un al doilea Dumnezeu. Eșți neprihănit și orice ai face nu greșești niciodată. Totul ți se cuvine, tu ai întotdeauna dreptate, ești mai presus de orice lege scrisă ori nescrisă.
Dacă ești prost, ai dreptul să-i judeci și să-i condamni pe cei din jurul tău, dar mai ai și dreptul să duci tot tu la îndeplinire pedeapsa pe care le-ai acordat-o. Normal, doar ești Dumnezeu!
Ai dreptul să improști cu noroi pe oricine atunci când mergi cu mașina prin oraș într-o zi ploioasă, de exemplu. „Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul”, spune un vechi proverb românesc. Și așa este: nu-i de ajuns că ai împroșcat cu noroi pe cineva, dar după aceea te mai și lauzi cu isprava pe care ai făcut-o.
Dacă ești prost, te vei simți cu musca pe căciulă citind acest eseu și mă vei reclama la Poliție sau mă vei da în judecată pentru că te-am denigrat.
Ce pot eu să-ți fac, dacă ești prost (sau proastă)?

Viața bate filmul. Dar îl bate rău de tot!

0

Postat de Geocer | in categoria film, Servicii Secrete, spionaj, tv | pe data de 25-04-2018

De câteva săptămâni m-am apucat să mă uit la un nou serial. Este vorba de „Homeland” din care s-au difuzat deja 6 sezoane, acum este în curs de difuzare al 7-lea, iar ultimul sezon va fi difuzat anul viitor. Eu încă n-am ajuns la zi cu vizionarea, abia am început sezonul 4. Iar în primul episod al acestui sezon, episod pe care l-am văzut aseară, este vorba de un bombardament al aviației americane în Islamabad (capitala Pakistanului). Practic distrug o casă în care CIA aflase că se află un lider al unei organizații teroriste. Căci acestea sunt ingredientele serialului: CIA, teroriști, agenți dubli, agenți infiltrați, acțiuni de teren și așa mai departe.
Ulterior se află că liderul terorist era la o nuntă, iar împreună cu el mai muriseră încă vreo 40 de persoane care nu aveau nicio legătură cu activitățile sale clandestine.
Toate bune și frumoase, episodul se termină și comut televizorul la știri. Și ce aflu de la știri? Că săptămâna trecută, aviația saudită a bombardat o casă din Yemen în care se desfășura o nuntă, că au fost 20 de morți și 46 de răniți… Mă frec la ochi și nu-mi vine să cred: parcă eram tot în „Homeland”. Există mici diferențe, dar scenariul e același în realitate, ca și în film. Iar eu care vroiam să abandonez serialul pentru că mi se părea nerealist!
Iată link-ul către știrea văzută de mine aseară.

Paște la munte (III)

0

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 12-04-2018

După cum spuneam și în primul articol din această serie, plimbându-mă prin stațiune am remarcat că este promovată cu o oarecare insistență Cascada Lotrisor. Cum nu era prea departe de stațiune, am decis să merg și până acolo. Doar că mersul cu mașina se oprește la poalele muntelui, într-o parcare semiamenajata unde te așteaptă un reprezentant al Regiei Naționale a Pădurilor cu intenția clară de a încasa câte 5 lei de la fiecare vizitator. Suma nefiind prea mare, nimeni nu se codeste s-o plătească.
Ți se spune că sunt vreo 2 Km până la cascadă și că aceștia se pot parcurge cam în 45 de minute. Adevărul este că sunt aproape 3 și că am făcut cam o oră de mers lejer, cu vreo câteva opriri pentru tras sufletul. Drumul e în pantă, tocmai de aceea sunt necesare și pauze din când în când. Totuși, panta este relativ lină.
Deși nu am auzit să i se spună așa, zona traversată s-ar putea numi „Cheile Lotrisorului”. Iată câteva poze cu această zona.

Spre Cascada Lotrisor

Spre Cascada Lotrisor

Spre Cascada Lotrisor

Odată ajuns la cascadă, turistul recunoaște că efortul făcut a meritat. Aceasta este foarte frumoasă și spectaculoasă. Pozele nu-i arată adevărată măreție, așa că am făcut și o filmare.
Una peste alta, cred că am făcut bine că am renunțat pentru câteva zile la confortul propriului apartament și am ieșit în aer liber, în stațiunile de pe Valea Oltului.

Cascada Lotrisor

Cascada Lotrisor


Paște la munte (II)

0

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 11-04-2018

Mănăstirea Cozia este destul de cunoscută de toată lumea, deci nu cred că mai e cazul să scriu eu ceva despre ea. Poate doar să remarc faptul că pare a fi devenit mai degrabă un obiectiv turistic decât un loc sfânt. Dar poate mă înșel eu.
Ostrov este o mănăstire de maici aflată pe o insulă în mijlocul Oltului. Din Călimănești, se ajunge pe această insulă traversând un pod, cu mașina sau pe jos. Departe de agitația cotidiană, mănăstirea este un loc liniștit unde ai putea medita în voie fără să fii deranjat de nimeni și de nimic. Asta dacă ai zăbovi mai mult prin acele locuri, bineînțeles. Căci dacă mergi doar in vizită n-ai nicio șansă. Iată câteva poze de la Ostrov.

Poarta manastirii Ostrov

Poarta manastirii Ostrov

Biserica manastirii Ostrov

Biserica manastirii Ostrov

Chiliile maicutelor de la Ostrov

Chiliile maicutelor de la Ostrov

Și mănăstirea Turnu este izolată și aflată departe de lumea agitată. Situată la poalele muntelui și în apropierea pădurii, mănăstirea a ținut pe vremuri tot de Cozia, dar în prezent este de sine stătătoare.
Sunt 2 biserici în incinta mănăstirii Turnu, dar cea veche este menținută mai mult pentru valoarea să muzeistică. Slujbele se fac în cea nouă care nu e nici ea foarte recentă, fiind construită acum mai bine de 1 veac. În afară de biserici, punctul de atracție principal al acestei mănăstiri îl constituie chiliile celor doi sihaștri care au întemeiat-o: Daniil și Misail. Am făcut și la Turnu câteva poze (va urma):

Vechea biserica a Manastirii Turnu

Vechea biserica a Manastirii Turnu

Chiliile sihastrilor si icoana sapata in stanca

Chiliile sihastrilor si icoana sapata in stanca

Noua biserica a Manastirii Turnu

Noua biserica a Manastirii Turnu

Paște la munte (I)

0

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 10-04-2018

Niciodată n-am știut dacă cei care-mi urau „Paște fericit” îmi doreau să am parte de sărbători pascale fericite sau să pasc fericit din iarba patriei. În ceea ce privește titul articolului, treaba e clară: am petrecut week end-ul prelungit de Paște, la munte.
Am străbătut de mai multe ori Valea Oltului și automat am trecut prin stațiunea Călimănești-Căciulata, dar de oprit nu m-am oprit decât la Mănăstirea Cozia. În rest, ce-am putut vedea din fuga mașinii. Așa că, dacă tot s-a ivit această mini-vacanță de Paște, m-am gândit să profit și să vizitez cele 2 stațiuni, plus ce mai e pe-acolo prin preajmă. Am rezervat o cameră la o pensiune din Căciulata și hai la drum.
Drumul este DN 7, iar de la Pitești și până la pensiune am făcut cam 1h30. Deși ajunsesem mai devreme decât era preconizat (știți că ziua hotelieră începe de regulă la ora 14.00), am fost cazat imediat, deci am putut să vizitez și stațiunea în aceeași zi.
Aspectul stațiunii îți lasă niște impresii amestecate, așa cum amestecate sunt și imaginile pe care le vezi. Pe de o parte hoteluri vechi, dar frumos renovate și aranjate, plus pensiuni sau hoteluri noi care dau un aspect frumos, plăcut, iar pe de altă parte case, hoteluri și pensiuni lăsate în voia sorții care s-au degradat și dau un aspect dezolant unei părți a stațiunii. Și parcurile sunt bine îngrijite, și izvoarele cu apă vindecătoare sunt amenajate și puse în valoare, deci am putea zice că sunt mai multe plusuri decât minusuri.
Dar în afară de stațiune, ce se mai poate vedea în zonă? Oltul, bineînțeles, dar n-o să stea nimeni să privească apa timp de 3 zile, așa că am căutat și alte atracții. Pentru că tot era Paștele, turistul creștin se simte atras mai ales de cele sfinte, așa că în afară de Mănăstirea Cozia am vizitat și Turnu, dar și Ostrov. Iar la Înviere am fost la Ostrov.
Apoi, am observat că este foarte promovată prin panouri publicitare și indicatoare Cascada Lotrisor, deci am mers și până acolo.
Și pentru a reveni la scopul de agrement și relaxare al vacanței, am trecut vreo 2 ore și pe la Cozia Aqua Parc, mai precis la piscina interioară cu apă termală sărată.
În episoadele următoare voi povesti mai pe larg despre unele din aceste atracții turistice. Deocamdată, iată cum arăta Oltul la Călimănești în aceste zile.(va urma)

Oltul la Calimanesti

Oltul la Calimanesti

Utilaje pentru speriat zăpada

0

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, iarna | pe data de 26-02-2018

Acum vreo săptămâna având treabă pe la aeroport, am străbătut autostrada care leagă orașul meu de București. Cu această ocazie am văzut defilând mai multe mașini de deszăpezire, deși nu ninsese niciun pic.
Singura explicație pe care am găsit-o acestei adevărate demonstrații de forță a fost aceea că au ieșit ca să le vadă zăpada și să se sperie de ele, să i se facă teamă și să nu mai cadă. Se pare însă că nu le-a reușit stratagema, iar zăpada tot a căzut.
Azi a venit la mine, la serviciu, cineva de la București. L-am întrebat cum e pe autostradă și mi-a zis că nu s-a deszăpezit aproape deloc. Utilajele nu lipseau, dar stăteau liniștite pe magine. Probabil încă mai speră că vor reuși să sperie zăpada.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.