"Catavencu" si "Academia Catavencu". O istorie vazuta prin ochii unui cititor colectionar.

6

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 06-03-2010

Cititorul colectionar din titlu sunt chiar eu. Am descoperit saptamanalul „Catavencu” atunci cand se afla la al 6-lea numar, (puteti vedea alaturi prima pagina a acestui numar pe care inca il pastrez) pe la inceputul anului 1990. Pe vremea aceea, dragii mosului, presa se vindea mai bine decat painea calda. „Adevarul” si „Romania libera” scoteau peste de 1 milion de exemplare, zilnic.Toata lumea cumpara presa, toata lumea citea orice ziar. Dupa zeci de ani de zile de presa cenzurata, era pentru prima oara cand puteam citi informatii adevarate, netrucate, neinfluentate de cei de la putere. Ma rog, aici cam exagerez eu ! Puterea politica isi avea publicatiile care o sustineau, asa cum a fost intotdeauna si cum este si acum, dar existau in contra-pondere si publicatiile independente care le dadeau peste nas potentatilor zilei.
Printre acestea din urma (cele care le dadeau peste nas, adica), s-a evidentiat in mod deosebit saptamanalul despre care fac vorbire acum. Era editat de catre Ovidiu si Irina Nacu, patronii Editurii Cassandra. In paranteza fie spus, nu mai stiu nimic despre cei doi, iar editura a disparut complet. In acel numar 6 ii regasesc pe niste oameni pe care acum ii cunoaste multa lume : Octav Mardale avea o pagina intreaga de caricaturi, iar Doru Buscu, Liviu Mihaiu si Mircea Toma, cu 20 de ani mai tineri decat azi, semnau texte satirice. Alaturi de ei se afla si Mihai Antonescu despre care iarasi nu mai stiu nimic !
Prin ce se distingea „Catavencu” fata de alte cotidiane sau saptamanale? Prin inovatie, prin satira si umor de bun gust si mai ales prin spontaneitate. Pe vremea aceea mergeam destul de des in delegatie la Bucuresti. Cu trenul. Primul lucru pe care-l faceam in Gara de Nord era sa cumpar „Catavencu” (imi aranjam eu delegatiile in asa fel incat sa ajung in capitala miercurea dimineata). Apoi mergeam la metrou si incepeam sa citesc. Cred ca multa lume ma privea oarecum ciudat, vazandu-ma razand in timp ce citeam.
Afacerea a mers bine, din cat se pare, caci spre sfarsitul anului 1990 „Catavencu” a devenit bi-saptamanal, al doilea ziar aparand vinerea si intitulandu-se „Catavencu International- Saptamanal al romanilor de aiurea”. Primul se sub-intitula deja „Saptamanal incomod”. Uite colea primul numar „International”. Pe langa redactorii citati mai sus, in caseta acestui numar ii regasesc pe Ioan Grosan, Theodor Denis Dinulescu, Iaromira Popovici, Eugen Istodor, Nae Sovu si altii.
Nu stiu exact cand, dar lor li s-au alaturat Sorin Vulpe, Ioan T. Morar, Patrick Andre de Hillerin, Nicolae Caranfil, Felix Anton Rizea, Viorel Motoc (valcean de origine, ca si mine), Emil Berdeli , Alexandru Katz si altii pe care nu-i mai enumar ca sa nu lungesc prea tare articolul.
O adevarata lovitura de presa au dat in ianuarie 1991 cand in loc de saptamanalul cu care lumea se obisnuise deja (unii il iubeau, altii il detestau si injurau), au scos „Scanteia – Organ al comitetului central al Partidului”. O sa-mi permit sa dau un citat din acest ziar si sunt convins ca daca I.T. Morar va veni sa citeasca ce-am scris eu aici va fi incantat sa-si recunoasca textul. 
Unanima apreciere, ample ecouri privind pozitia Romaniei socialiste la consfatuirea de la Paris
– spicuiri din presa internationala-
Prestigiosul ziar „Le matin de Sahara” arata ca R.S. Romania a demonstrat inca o data, daca mai era nevoie (si mai era) ca, in politica internationala nu poti cladi daca nu fundamentezi. Astfel, continua in editorialul sau din 17 a zecea 1981 Raban Al Jabih, cunoscut om politic al patriei sale, Nicolae Ceausescu, geniu incontestabil al lumii in care traim, este un mare ganditor, cu o atitudine si o viziune geniale. Consfatuirea de la Paris apare astfel intr-o noua lumina. In pagina sa literara, ziarul citat publica frumoase poezii omagiale dedicate conducatorului Romaniei de Muftad Mah’ Djibara, fost student in tara noastra.
Ce s-a intamplat mai departe? Pai lucrurile au evoluat destul de urat. Nu am cum sa stiu exact care-a fost motivul, cert este ca intre patroni si colectivul redactional au intervenit niste neintelegeri care au evoluat, s-au acutizat si au culminat cu o demisie in bloc. Dintre cei valorosi, doar Emil Berdeli a ramas alaturi de patronul Nacu pana la sfarsit. Iar sfarsitul a insemnat disparitia publicatiilor „Catavencu” si aparitia „Academiei Catavencu. Cred ca ultimul numar „Catavencu incomod” este acesta :

Ovidiu Nacu se apucase sa scrie el insusi texte, uneori semnand cu pseudonimul Dracu’, alteori cu numele real (texte destul de slabe in comparatie cu ceea ce scriau demisionarii), se incercase refacerea echipei prin aducerea altor redactori … inutil. „Catavencu” a sucombat. Traiasca „Academia Catavencu”! Noua publicatie s-a sub-intitulat inca de la inceput „Saptamanal de moravuri grele” si a aparut sub obladuirea lui Mircea Dinescu, cel care si-a pus si banii si obrazul pentru nasirea acestui proiect. Ii regasim aici pe toti cei care facusera din „Catavencu” un ziar apreciat si iubit. Si, ma rog frumos, cine mai are primul numar din „Academia Catavencu”? Pai tot Geocer, evident ! Ca doar el era innebunit dupa catavenci. Uite-l colea !
Cativa ani s-a mers pe aceasta formula de succes si treaba a evoluat din ce in ce mai bine. E adevarat ca Dinescu nu prea e omul care sa se tina de treaba, deci lui nu trebuie sa-i pretinzi ca marti dimineata la ora 10  (de exemplu) sa predea editorialul la revista, ca s-ar putea ca la ora aia el sa nici nu se ridice din pat. Mai ales daca participase la vreun chef prelungit. Asa ca, de multe ori, trebuiau sa mareasca poza de pe prima pagina ca sa acopere si locul in care ar fi trebui sa se afle editorialul poetului. Dar astea erau doar niste mici inconveniente in ochii cititorilor. Pana la urma, ziarul nu se cumpara doar pentru Dinescu, ci si pentru restul articolelor. Dar cred ca in redactie exista o oarecare frustrare in ceea ce priveste indisciplina acestuia.
Cert este ca dupa cativa ani buni, Dinescu a disparut din caseta editoriala, iar actiunile pe care le detinea la firma ce edita ziarul au fost cumparate … nu stiu de cine. 
Eu am aflat cu ocazia scandalului FNI ca actionar majoritar la „Academia Catavencu” era Sorin Ovidiu Vantu. I-am trimis si un e-mail cu acea ocazia d-lui Morar ca sa-mi exprim nedumerirea si semnele de intrebare privind obiectivitatea saptamanalului, in conditiile in care patronul lor era in mijlocul unui scandal de proportii. Aaaa, nu v-am spus ca in afara de a fi un cititor asiduu, incepusem sa ma implic si altfel? Si bine, va spun acum : In august 1998 i-am trimis lui I.T. Morar articolul meu „Legea privind reglementarea pe teritoriul Romaniei a contrabandei de alcool si tutun „, articol pe care am avut marea bucurie de a-l vedea publicat. Il puteti citi si voi, aici .
Domnul Morar nu mi-a raspuns la acel mesaj, dar la scurt timp dupa aceea s-a publicat in ziar un anunt din care reiesea faptul ca actionari ai firmei devenisera, in principal, membrii redactiei. Eu cred ca a fost doar o strategie de cedare a actiunilor detinute de catre SOV, cu obligatia ca acestea sa-i fie restituite dupa ce scandalul se va mai estompa. Lucru care s-a si intamplat, Vantu redevenind actionar majoritar cativa ani mai tarziu, dupa ce justitia il scosese bazma curata.
Revenind la zilele noastre, aflu ca saptamana care se incheie, cam jumatate dintre redactorii „Academiei” au demisionat, urmand sa-si lanseze un nou saptamanal. Va avea acela succes, in conditiile actuale care sunt cu totul altele decat acum 18-19 ani? Va supravietui „Academia Catavencu” fara acesti demisionari, dar si avand in vedere faptul ca presa scrisa se vinde din ce in ce mai prost? E adevarat, ei au extrem de multa (chiar enervant de multa) reclama pe site-ul web, dar va fi oare suficienta pentru a-i tine in viata? Sunt intrebari carora nu le pot raspunde. Dar stiti cum zice romanul : „Vom trai si vom vedea !”

Comments (6)

Frumoasa colectie!

"Cititorul colectionar"-o noua fata a ta…

Tin sa va anunt ca I.T.Morar, in urma comentariului pe care i l-am lasat pe blogul sau, chiar a venit si a citit ce-am scris eu. Si stiti ce-a zis? Ca postarea mea l-a emotionat.

Oarecum și pe mine m-au emoționat unele lucruri, mai ales faptul ca ai o colectie cum cred ca nu mai are nici macar unul dintre noi. Inexactitatile sunt inerente, dar n-as corecta decat dou: Mircea n-a adus bani in redactie, iar SOV n-a fost actionar majoritar in 2000, cand a izbuctin scandalul FNI, el avand doar 30%, actiunile cumparate de la dinescu.

Patrick, chiar nu mai stiam nimic de tine. Ma bucur ca ai trecut pe-aici si cu ocazia asta ti-am descoperit blogul. Cat despre inexactitati … nu pot decat sa-ti dau dreptate. Or fi mai multe, nu sunt convins ca sunt doar astea doua, asa ca poate-ar fi fost bine sa le corectezi pe toate. Am scris cum am vazut eu lucrurile din exterior. Evident ca, din interior, informatiile sunt mai corecte.

oau, cat au mai mintit oamenii astia. ce-i drept, fara un mogul in spate erau probabil presiuni mai mari asupra lor si, mai ales, n-ar fi avut atatia bani

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.