Blogosfera evolueaza. Tineam pasul, sau nu?

20

Postat de Geocer | in categoria blog, blogger | pe data de 29-04-2010

Cand am inceput eu sa deschid ochii in domeniul blogosferic (asta se intampla acum un an si cateva luni, desi scriam de la sfarsitul lui 2007), mi-au atras atentia cateva (zeci de) bloguri. Imi placea cum scriau oamenii, imi placeau temele abordate, imi regaseam ideile in ceea ce scriau ei. De cele mai multe ori, si reciproca a fost valabila. Asa incat urmarea a fost clara : am inceput sa ne vizitam si citim reciproc, am inceput sa ne comentam acolo unde am considerat ca avem ceva de spus.
Toate bune si frumoase, doar ca … incetul cu incetul, oameni care scriau zilnic sau odata la 2 zile pe blog au inceput s-o rareasca. Au inceput sa se plictiseasca de aceasta indeletnicire, au considerat-o nerentabila, inutila, pierdere de timp, ma rog, fiecare dupa cum a gandit si simtit. Si daca au scris mai rar, au si venit mai rar sa viziteze, citeasca, comenteze. Unii chiar si-au sters blogul si au renuntat complet la bloggereala.
Ba, am mai constatat si un alt aspect : sunt bloguri care la inceput mi s-au parut interesante, dar pe parcurs, neevoluand de nicio culoare ci mergand fix pe acelasi mesaj, pe acelasi tip de text, fara nicio inovatie … in timp devin plictisitoare. Deci, am constatat ca in timp imi scade interesul pentru anumite bloguri.
In schimb, au aparut alti amatori de scris. Aproape zilnic imi ajung pe blog oameni dornici sa cunoasca alti bloggeri si in acelasi timp sa-si faca cunoscute scrierile lor. Se vede ca unii au ceva de spus, altii cautand doar gloria si buna pozitionare prin clasamente. Asa ca eu am ajuns sa am o mare dilema : sa urmaresc, citesc, comentez in continuare pe bloggerii din „vechea garda”, chiar daca unii au ajuns sa scrie foarte rar, iar altii au devenit plictisitori spunand acelasi lucru la nesfarsit, sau sa renunt la ei si sa-i urmaresc pe noii aparuti? Timp pentru toti nu am, tocmai de aceea am renuntat sa-mi mai fac blogul cunoscut. Pentru ca mi se pare o chestie de bun simt ca atunci cand un om te viziteaza in mod constant sa-i intorci gestul. Iar daca eu atata pot, n-are rost sa-i amagesc pe altii.
Voi cum simtiti evolutia asta continua a blogosferei?

Comments (20)

Eu am intrat în această lume de mai puţin de 1 an. Era chiar interesant, la început. Asta însă până când, nu ştiu cine şi de ce, a considerat că a avea blog înseamnă un singur lucru – SCHIMB DE PING-UIR. Am ajuns să urăsc asta. Găsesc articole ale unor bloguri pe care le citeam cu drag, articole cu mai mult de 100 de comentarii uneori, dar toate, fără excepţie – sunt ping-uri…
Îmi plăcea vechea blogosferă, cu comentarii, cu păreri pertinente despre ceea ce, bun sau rău, mâzgăleam…

Nu-mi place chestia asta cu pingurile.

Buna Seara.
Eu citesc anumite bloguri,fara ca posesorii/posesoarele lor sa ma citeasca.Eu consider ca e bine sa cititi ceea ce va face placere si daca aveti ceva de spus,sa spuneti,daca nu,persoana respectiva nu ar avea motiv de suparare.

Urmaresc si eu fenomenul; sunt cateva tendinte…Eu scriu si pentru/despre unele cunostinte vechi; intelectuali uitati, gospodari nedreptatiti…Poate foloseste…

Eu prefer sa ma las dusa de val… Merg din blog in blog, unde imi place si am ceva de spus, comentez… Nu am observat sa se fi mi schimbat preferintele, am observat insa ca persoane care ma vizitau destul de des nu prea o mai fac (o parte nici nu mai scriu de altfel), aparand in schimb comentatori noi. E o lume dinamica blogosfera …

Știi, eu nu m-am plictisit de bloggerit(Încă), dar nu-mi permite timpul să scriu zilnic. De intrat, am „clienți fideli”, la care intru de fiecare dată, bloggeri pe care îmi place să-i citesc. Dar nu ma aștept să mi se întoarcă gestul. Încă nu sunt părtașă la „goana după aur”.

Paiii, sa-ti spun, pe mine ma intreseaza maxim 10 bloguri, si nu o sa ma intereseze altele mult timp. Zece pe care si comentez uneori. Pe altele ma mai uit, mai zambesc, ma mai stramb, dar n-am chef de zis nimic. Asa ca sincera sa fiu in afara de alea zece, de restul mi se rupe sincer. Pot evolua, pot involua, pot disparea. Treaba lor. Si nici nu ma supar daca cineva nu ma mai comenteaza. Dar uite, datorita tie am descoperit-o pe Iulia care scrie foarte bine, asa ca, da, uneori mai descopar si ceva interesant. Alteori nu. Dar nici nu tin cu dintii sa descopar, ca nici timp n-am, dar cand se intampla sunt multumita.

De chestia cu bloggeritul si pinguitul…. ce sa mai spun… La cei dragi oricum intru… la multi as vrea… dar nu mai am timp. Si apoi… VINE VARA… soare, mare… greu de rezistat tentatiei!
Dar nu scapi tu asa usor!

Fiecare blogger are ceva de transmis, oricât de prost sau bine o face. Pe de altă parte, e opţiunea fiecăruia dacă mai citeşte sau nu un anumit blog. E ciudat să te superi (nu tu, în general vorbesc) atunci când cineva nu te mai vizitează sau te scoate din listă.
Cred că fiecare dintre noi are momente când se întreabă " Oare de ce-l mai citesc pe X ? ". Cel puţin curios mi se pare însă faptul că unii pot parcurge un blogroll stufos (peste 100 nume) Eu am aproximativ 70 şi mi se par mulţi deja 🙂

din multitudinea de bloguri, mi-am selectat cateva, pe teme diferite, din care ma imbogatesc din punct de vedere al informatiei sau artistic.
Nu ma deranjeaza daca ma citesc sau nu. Daca nu sunt ei, sunt altii, din lumea intreaga.

Mi-ar placea ca blogosfera sa nu devina o obligatie.

Am venit la tine pe blog pai trebuie sa vii si tu la mine pe blog. Nu sunt de acord.

Dar in final probabil tot la ego se reduce tot. Cine-i mai tare!

1. Cred ca fenomenul este general, asadar il voi trata intai ca si consideratii generale, la modul impersonal:
Cel mai probabil este ca "atunci", la inceput, cel mai mult se manifesta incantarea NU in mod specific fata de anumite bloguri (doar asa parea, intrucat asa se manifesta), ci fata de noutatea fenomenului ca atare, a POSIBILITATII de a "vizita" atata lume si de a afla atatea lucruri in atatea directii si domenii si de a descoperi o asemenea diversitate de tipuri umane si comportamentale si creatoare si de a descoperi cat de variate si diferite sunt in realitate preferintele oamenilor si modurile in care si le exprima si si le manifesta.
(Ca o oarecare similitudine, cred ca esti suficient de matur incat sa-ti mai amintesti cum o "efervescenta" similara se manifestase in '90 in privinta cititului presei, chiar daca – obiectiv privind lucrurile ACUM, retrospectiv – aviditatea noastra in domeniu nu era justificata de cantitatea si calitatea informatiilor care ne erau comunicate atunci.)
Un fenomen EXACT similar, reciproc de fapt, a constat in posibilitatea de a-ti (un "tu" impersonal, generic – nu ma refeream neaparat in mod specific anume la persoana dumitale) putea exprima IN MOD PUBLIC, in maniera proprie, fara incorsetari, ideile personale, folosind orice limbaj, orice maniera si orice stil doresti. Ulterior, pe masura risipirii farmecului prezentat de posibilitatea in sine, au mai continuat sa-si intretina blogul doar cei care intr-adevar descopereau placere in impartasirea impersonala publica (fara destinatar precis, anume ales pt a primi respectiva comunicare) a cunostintelor (ideilor, creatiilor, trairilor, etc) personale, sau in impartasirea si catre altii a unor asemenea fenomene exprimate (intr-un mod care-ti trezeste atentia) de terte persoane pe blogurile lor (sau pe forumuri, sau in media, etc) pe care sa le citezi.
Si ce placuta surpriza a constituit posibilitatea ca toate acestea sa fie facute la nivel global, sa nu fii limitat nu numai la cunostinte, la vecinatatea imediata, dar nici macar la nivel de tara, ci singura limitare, singura "bariera" sa fi fost constituita de limba folosita!
In acelasi timp, nu e de mirare ca aceasta efervescenta creatoare-comunicatoare persista, cuprinzand mereu alte si alte persoane (mai multe decat cele care renunta, pe care le inlocuiesc cu foarte mult succes), caci – la nivelul populatiei planetei, sau chiar al tarii, sau fie si numai al populatiei culte din orase – netul abia este in curs de penetrare (mai ales catre generatia "trecuta din copt"), astfel incat tot mai multi sunt cei care se situeaza in acel "atunci", abia acum intrand cu incantare (la orice varsta) in domeniul descoperirii posibilitatilor anterior mentionate. MAI MULT, in evolutia normala si previzibila a lucrurilor, parerea mea este ca nici macar nu e de asteptat ca amploarea acestui fenomen sa se diminueze (decat eventual statistic, "la numaratoare", nu la dimensiuni perceptibile prin descoperirile proprii in domeniu) nici macar dupa ce tot Pamantul va fi fost cuprins in retea, dupa ce netul va fi devenit universal accesibil, caci permanent vor aparea noi generatii care sa intre in tinerete, sau in adolescenta, sau in copilarie (se pare ca varsta de la care incepe explorarea blogosferei, atat ca si cititor cat si ca autor, se diminueaza constant).

2. Cu referire anume la persoana dumitale si la problemele/intrebarile pe care ti le ridici, cred ca nu esti condamnat sa starui in a face ceva ce nu-ti face placere. Am inteles ca dintr-un fel de "simt al datoriei", din constiinciozitate, mai continui sa vizitezi o vreme un blog si dupa ce nu mai simti acelasi interes fata de el, dar daca aceasta actiune continua fara limita ea devine pur-si-simplu nociva, consumandu-ti – pe langa timp – si nervii. Pierderea imboldului de a comenta pe un blog ar putea fi (desi nu neaparat) un prim semn de atentionare in privinta scaderii nivelului de interes; lipsa imboldului de a intra pe un blog (atunci cand intri doar din indatorire, din constiinciozitate) ar putea fi un alt semn, mult mai serios. (AMBELE aceste semne sunt graitoare cand situatia persista un timp mai indelungat, altfel – pt manifestari doar momentane ale unor asemenea dispozitii – pot exista un numar de alte explicatii, de la influentarea dispozitiei dumitale personale intr-o perioada data de eventuale imprejurari fara legatura cu blogul respectiv pana la eventuale situatii mai neobisnuite in care s-ar putea afla autorul blogului, ceea ce i-ar "altera" scriitura si/sau continutul blogului.)
Hotararea referitoare la urmarirea in continuare sau nu a unor bloguri pe care le vizitezi (citesti/comentezi) mai demult, si respectiv a unora noi, este o decizie personala, si inca una care nu este necesar (in mod obiectiv) sa fie nici brusca, nici definitiva. Poti spre exemplu sa mai vizitezi anumite bloguri mai sporadic, eventual citind postarile doar "pe diagonala" si necomentand, doar pt a vedea ce impresie iti lasa "mai nou"; sau poti intrerupe cu totul pt o vreme vizitarea vreunui blog, si ulterior (cand iti mai amintesti de el si ai timp, energie si dispozitie) sa-l mai re-vizitezi – si nu neaparat cu titlu permanent, ci doar sporadic (SAU te poti intoarce la el).
Avand in vedere alternativele, cred ca nu ar protesta autorii altor bloguri prea vehement daca ar continua sa figureze in blogroll dar nu ai mai comenta pe marginea blogurilor lor, sau eventual chiar nu i-ai mai citi (poti infiinta chiar categorii speciale in cadrul blogrollului pt aceste cazuri). Invers, nu cred ca ar protesta NICI autorii ale caror articole le citesti (cu atat mai mult daca mai si comentezi) – bucurosi fiind de acest lucru (sau cel putin asa consider eu ca ar fi normal) – doar fiindca nu se regasesc SI in blogroll (inca – acesta putand eventual sa fie pasul urmator din partea dumitale in stabilirea relatiilor reciproce).
Si reciproc: cred ca NICI dumneata n-ar fi cazul sa te plangi daca nu apari inca (sau nu MAI apari) in blogrollul altcuiva, respectiv daca cineva care te vizitase (eventual si comentand) nu te mai viziteaza (temporar sau definitiv), indiferent de prezenta sau absenta dumitale in blogrollul sau.
In fond, vizitarea unui blog (cu sau fara comentarii) si respectiv introducerea unui blog in blogrollul propriu sunt facultative si depind doar de placul si bunavointa celui in cauza, nu reprezinta obligatii si nu sunt nici "batute in cuie" (definitive).

3. Spre deosebire de relatiile interpersonale "in viata reala", in realitatea virtuala lucrurile cred ca stau un pic diferit – cel putin in ceea ce priveste blogurile: la mail – mess e normal sa raspunzi, dar eu personal nu consider ca politetea ar impune reciprocitate in citirea blogurilor – nu este obligatoriu ca daca lui A ii place blogul lui B sa-i placa SI lui B blogul lui A (si nu-i NICI B pedepsit sa citeasca un blog care nu-i face placere, nici macar pe al lui A din obligatia reciprocitatii).
MAI MULT decat atata: daca eu chiar nu suport blogul cuiva (caci – spre exemplu, in cazul meu – foloseste un limbaj trivial, sau manifesta atitudine violenta in idei/exprimare, sau este intolerant), CARE ar trebui sa fie reciproca? Sa-i banez accesul la blogul meu, chiar daca PE BLOGUL MEU nu manifesta acele atitudini?
Iar cautarea gloriei si a progresarii in clasamente din partea vreunui oarecare autor de blog nu este catusi de putin nefireasca si nu contine IN SINE nimic rau, si in principiu n-am nimic impotriva sa ajut pe cineva in acest sens (mai ales pe cineva care imi place), dar nu ma simt catusi de putin responsabil pt asta FATA DE NIMENI, astfel incat aceasta cred ca nu imi creeaza MIE nici un fel de obligatii.
4. N-am inteles CUM anume ai renuntat la a-ti fi facut blogul cunoscut? (SAU – invers – CUM anume procedasesi PT A TI-L FI FACUT cunoscut, inafara metodelor clasice – link pe semnatura la comentariile pe alte bloguri, spre exemplu?)

Dan Chichernea: Atat timpul disponibil (si respectiv timpul acordat domeniului virtual, conform gradului de interes pe care acest mediu il prezinta pt individ in cadrul domeniilor sale de interes), cat si viteza de lecturare si respectiv de tastare a eventualelor comentarii, difera de la persoana la persoana, si mai difera si masura in care cineva se implica in postarile celorlalti (poate citi totul cu atentie sau mai mult "pe diagonala", in trecere; poate citi fiecare blog in fiecare zi sau poate citi doar cateva "pe sarite", fie pastrand o anumita ordine, fie conform dispozitiei de moment, etc). Si mai difera si frecventa postarilor pe diferitele bloguri (daca te ocupi corespunzator de toate, este posibil ca un singur blog "bogat" sa iti consume mai mult timp decat 10-20 bloguri mai "saracute", mai "vitregite" cantitativ).
Poate ca toate aceste consideratii la un loc ar putea explica motivul pt care pt unii bloggeri chiar si numai 20 de bloguri trecute in blogroll sunt prea multe, pe cand altii "fac fata" la numere de ordinul sutelor.

Victor, pertinentă expunerea ta însă eu mă refeream la faptul că nu posed timp (fizic sau cum vrei să-i spui) pentru a parcurge blogroll-ul din dotarea-mi. Sunt zile când nici nu intru pe propriul meu blog, darămite la alţii. Din cauza asta postez şi foarte rar în comparaţie cu cei ce postează zilnic.
Sunt mai multe "chichiţe" şi problema ridicată de către George comportă mai multe aspecte. Eu am atins doar unul dintre ele.

io-s dependent. da nimeni nu-si poate onora blogrolu, daca are peste 20 in el. n-ai cum, decat daca esti vania. da el calca pe cadavre ca sa ajunga la toti. cei care aleg sa ramana oameni citesc si comenteaza dupa chef si posibilitati. iar pingurile au fost pervertite de pomana. zelistu e o minciuna. comparati-va pe trafic.ro daca va tine.

VanGhelie, zelistu e chiar o minciuna. Degeaba mi-a trimis Vania nu stiu cate link-uri, ca n-am avansat prea mult. Cand eram pe domeniul personal, fara niciun ping de la Vania (zic de el pentru ca ale lui sunt cele mai valoroase) avansasem pana pe locul 280 (cu aproximatie). De pe blogspot n-am trecut mai sus de 430.
Ma rog, nu conteaza. Nu-ti face nimeni statuie daca esti sus in zelist.

cum, nu e pe lovele?

E pe lovele ca micii pe care-i dadea anul trecut tizul tau !

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.