Vacanta in Grecia. Partea II-a : Statiunea

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Grecia, Halkidiki, vacanta | pe data de 17-08-2010

Metamorfossi se afla in regiunea Halkidiki, in cea de-a doua peninsula a acestei regiuni, cea din mijloc. Este vorba despre cele 3 peninsule din nord-estul Greciei. Prima, cea mai apropiata de partea continentala este Kassandra, cea din mijloc, asa cum spuneam, Sithonia, iar ultima este Muntele Athos, acesta fiind regiune cu o autonomie aparte, un fel de stat in stat.
Statiunea nu se distinge prin nimic special fata de alte statiuni grecesti. Fata de cele de la noi se distinge doar prin faptul ca intalnesti la tot pasul pomi fructiferi  mediteraneeni : lamai, maslini, smochini etc., pomi care pentru noi sunt exotici. Ca si palmierii, caci aia de la Mamaia, ai lui Mazare, cred ca s-a ales praful de ei si au costat o gramada de bani. In plus, pe toata peninsula se gasesc foarte multe paduri de pini.
 Plaja statiunii este lunga, dar cam ingusta. Nisipul nu-i foarte fin, in mare gasesti adesea multe pietre, chiar si stanci, meduze uriase plutesc pe ici pe colo, ba mai sunt si arici de mare (o fata a calcat de 2 ori pe niste arici; vai de ea !). Deci, pe scurt, nici statiunea si nici plaja ei nu sunt grozave.
In schimb, gasesti la tot pasul magazine de unde te poti aproviziona cam cu tot ce-ti poti dori, sunt si cateva restaurante cu preturi nu prea piperate, sunt si parcuri, si locuri de joaca pentru copii.Statiunea este linistita, asa ca daca vreti sa va odihniti este tocmai potrivita pentru asa ceva. N-am vazut nicio discoteca si nici muzica prea tare pe vreo terasa. Singurii care mai faceau galagie erau tot romanii nostri.
Deci, in aceasta atmosfera si in aceasta statiune mi-am petrecut eu saptamana de concediu. Nu prea agreabila, din cauza caldurii excesive, dar asta-i situatia. Am zis ca n-o sa ma mai duc niciodata in tari dintr-astea calde, in plin sezon.
Pentru anul viitor as vrea sa-mi planific o vacanta in Turcia, dar daca va fi, va fi in septembrie. 

Jules Verne, romanii si Romania

1

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 16-08-2010

Cunoscutul romancier francez si-a propus sa scrie romane in care personajele sale sa strabata intreaga lume, sa nu existe natie sau loc de pe pamant care sa nu fie prezente in opera sa. Deci, inevitabil a avut de descris si Romania, a avut de scris si despre romani. Desigur, cea mai cunoscuta carte avand un roman drept personaj este „Castelul din Carpati”, dar nici „Pilotul de pe Dunare” n-a putut (evident) sa ocoleasca tarisoara noastra (care pe vremea aceea era compusa doar din vechiul regat (Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Moldova).
Dar, redescoperindu-mi eu placerea de a-l lectura pe Jules Verne, in timpul concediului petrecut in Grecia am citit „Claudius Bombarnac” si „Keraban incapatanatul”, romane aparute intr-o singura carte, cea ce poarta numarul 40 (si ultima de altfel), in Colectia „Jules Verne” a „Editurii Ion Creanga”. Cartea pe care o detin eu a aparut in 1989 si va fi reeditata de „Adevarul” peste vreo 2 luni si jumatate, cred.
Daca in primul roman intalnim 2 personaje de origine romaneasca, intr-al doilea personajele sunt nevoite sa strabata o parte din tarisoara noastra. Dar s-o luam metodic !
Claudius Bombarnac este reporter la ziarul „Le vingtieme siecle” (Secolul XX) si strabate cu trenul, apoi cu vaporul pe Marea Caspica si din nou cu trenul traseul de la Tbilisi (Georgia) pana la Beijing. Pe vapor isi da seama ca una dintre lazile din zona bagajelor nu contine oglinzi, asa cum era scris pe ea, ci un calator clandestin ce se dovedeste a fi un roman. El trebuia sa fie livrat unei anumite domnisoare Zinca Klork, la Beijing. La inceput n-am reusit sa inteleg de unde a scos Jules Verne chestia asta cu litera „K” in numele proprii romanesti, pentru ca dupa cum stim aceasta nu este practic deloc utilizata la noi. Adica, tocmai el care era in stare sa descrie orice peisaj din orice tara, exact asa cum se prezenta acesta (peisajul), fara sa-l fi vazut niciodata (pe scurt, un documentarist perfect), sa nu fie in stare sa se documenteze in privinta numelor proprii romanesti? Singurul raspuns pe care l-am putut gasi a fost acela ca pe vremea aia, unul dintre cei mai cunoscuti romani era Kogalniceanu. Deci, e plauzibil faptul ca s-a luat dupa numele acestuia si n-a cercetat mai amanuntit. Apoi, si personajul inchis in cutia de bagaje are un nume cuidat pentru un roman. El se numeste Kinko! Ca sa-l „romanizeze” un pic, Ion Hobana a propus ca acest nume sa fie tiparit, in traducerile in limba romana, drept „Cincu”.
Dar sa mergem mai departe : francezul descopera secretul romanului clandestin si isi propune sa-l ajute atat cat ii sta in putinta : sa-l aprovizioneze cu niscaiva merinde, sa vegheze pentru a nu fi descoperit, sa-l ajute sa ajunga in siguranta la destinate, la logodnica sa (caci Zinca se dovedeste a fi logodnica lui Kinko si pentru ea facea el acest drum in mod clandestin). Da, dar cum sa faca sa nu-l sperie in primul moment cand ii va dezvalui faptul ca l-a descoperit? Si atunci ii vine ideea geniala : „O sa-i spun ca sunt francez ai orice roman stie ca poate avea incredere deplina intr-un francez”. Pe mine m-a emotionat foarte mult aceasta idee, apoi m-am gandit la contextul istoric si mi-am dat seama ca Jules Verne n-a exagerat cu nimic. Cine oare, daca nu Franta, a fost alaturi de noi, atat in 1859 cand cu Unirea Principatelor, in 1877 cand ne-am declarat Independenta fata de otomani, sau in 1878 cand trupele rusesti intoarse de pe frontul din Bulgaria (se stie ca Independenta ne-am dobandit-o luptand alaturi de rusi) aveau ordin sa ocupe Bucurestiul si intreaga Romanie. Cine, daca nu Franta, la apelul unor eminenti politicieni romani precum Bratianu si Kogalniceanu, a spus fara nicio ezitare : „Daca trupele rusesti vor ocupa Romania, vom considera ca ele au atacat Franta !”. Se putea mai mult decat atat?
Trecand la cel de-al doilea roman citit de mine recent, am remarcat inca odata modul minutios in care autorul se documenta in legatura cu orice mica portiune de teren pe care eroii sai urmau sa o strabata. Keraban (un negustor turc de tutun), amicul sau olandez Van Mitten impreuna cu slujitorii lor fac inconjurul Marii Negre din cauza faptului ca administratia otomana pusese o taxa de 10 parai pentru traversarea stramtorii Bosfor. Ori, Keraban isi avea biroul de o parte a acestei stramtori, iar casa de cealalta parte. Refuzul sau de a plati infama taxa poate fi emblematic pentru principiul de a refuza sa dai satisfactie autoritatilor, de a le sfida pur si simplu. Omul prefera sa cheltuie o avere facand inconjurul marii, decat sa plateasca acea abuziva taxa. 
Inevitabil, trece si prin Dobrogea. Se pare ca pe vremea aceea nu exista un drum direct de la Constanta la Tulcea (azi exista, l-am strabatut si eu), asa incat sunt nevoiti sa treaca si prin Medgidia, oras caruia Jules Verne ii prevede un viitor destul de frumos. Bun, oamenii nostri ajung in delta, strabat bratele acesteia si la un moment dat raman impotmoliti intr-o mlastina. Cu ce se confrunta ei acolo, la marginea deltei? Pai, in primul rand cu tantarii, bineinteles.Ce, nu se stie ca in delta sunt roiuri de tantari? Iata ca si Jules Verne stia, desi nu fusese pe-acolo.
Ca sa trag o concluzie, repet ceea ce am scris si altadata : Jules Verne merita citit si la varsta adulta, iar ceea ce a scris el acum mai bine de un secol capata cu totul alte intelesuri decat atunci cand il citesti, copil fiind.

Vacanta in Grecia. Partea I : Calatoria

11

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Grecia, vacanta | pe data de 16-08-2010

Ca sa ajungi in Grecia, esti obligat sa calatoresti cateva sute bune de Kilometri. Eu am calatorit cam 900, plecand de la Pitesti. Am mers cu trenul pana la Bucuresti, cu metroul am ajuns la Tineretului, iar de-acolo ne-a preluat autocarul care ne-a dus pana in statiunea greceasca.
Cum se calatoreste cu autocarul? Cred ca s-ar merge bine daca s-ar merge mai mult ziua. Dar programele operatorilor romani din turism sunt facute in asa fel incat se circula noaptea. Adica, se pleaca seara din Bucuresti si se ajunge in Grecia a doua zi in jurul orei 11 (acum, depinde si in ce statiune ajungi). Asa incat, petreci noaptea in autocar. Care, desi e dotat cu aer conditionat, cu televizoare, cu scaune care se pot rabata (doar ca daca-l rabatezi il deranjezi pe vecinul din spate), pe scurt, cu un oarecare confort, pana la urma tot inconfortabil devine. Ghidusa (diminutivul de la ghida) iti spune pe langa ce localitati din Bulgaria vei trece sau ce lanturi muntoase vei traversa, dar tu nu vei vedea nimic pentru ca e intuneric. Se fac pauze de cate o jumatate de ora cam la fiecare 3-4 ore de mers, pauze in care iti poti dezmorti oasele, poti merge la toaleta sau poti sa bei o bere, pregatindu-te in felul acesta pentru mersul la toaleta la urmatorul popas.
La frontiere, controlul este ca si inexistent : romanii nu ne-au controlat nici la plecare nici la sosire, bulgarii si grecii au trecut printre scaune doar ca sa vada ca avem toti cartile de identitate la noi. Macar in felul asta sa simtim si noi ca am intrat in UE, nu?
Apoi, bineinteles ca in autocar fiind vreo 50 de persoane, unii vor muzica (sau sonorul de la film) mai tare, pe altii ii deranjeaza. Fiecare se apuca sa manance cand vrea el, deci isi scoate sandwich-ul din traista si imprasite in tot autocarul miros de salam. In privinta asta, mult mai civilizat a fost operatorul cu care m-am deplasat anul trecut in Croatia : nu ne-a dat voie decat cu apa la noi, mancarea am fost obligati s-o punem intr-un compartiment special, dotat cu aer conditionat ca s-o tina rece, asa ca s-a mancat doar la popasuri.
Pe scurt, calatoriile cu autocarul sunt plictisitoare si obositoare, deci abia astepti sa se termine.

De la laptele matern, la cel din cutie

11

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 15-08-2010

M-am intors din concediu cu forte proaspete si cu mult chef de carcoteala. Despre ce-am vazut si ce-am facut pe-acolo pe unde am fost o sa va dau un raport detaliat in zilele urmatoare. Azi m-a frapat o reclama ce apare insistent pe posturile noastre TV (carora nu le-am dus catusi de putin dorul).
Pe scurt, este vorba despre lapte. Si reclama zice cam asa : „laptele proaspat contine calciu, proteine si vitamine care sunt necesare organismului. Dar mai contine si microbi care sunt daunatori” (n-am pretentia ca am citat exact, oricum asta e ideea). Urmeaza mesajul care te indeamna sa cumperi lapte la cutie (sau la sticla) care (chipurile) fiind prelucrat contine doar partea buna, nu si pe cea rea, aia cu microbii.
Mi se pare o gugumanie asa de mare ca parca nici nu-mi vine s-o comentez. O fac, totusi, pentru ca sunt multi oameni care chiar iau de bun tot ce se zice prin reclame, tocmai pentru ca nu au cunoscut si un altfel de mod de viata.
Deci, sa recapitulam : reclama te indeamna sa nu consumi lapte direct de la vaca (sau oaie), ci sa cumperi dintr-ala prelucrat si ambalat de catre firmele de industrializare. De ce? Pentru ca ala natural contine microbi ! Da, asa este : contine ! Doar ca autorii reclamei au „uitat” sa specifice faptul ca acei microbi nu ajung niciodata sa faca rau organismului, dimpotriva il intaresc si imunizeaza impotriva unor atacuri microbiene mult mai puternice datorita faptului ca organismul uman are un sistem imunitar foarte eficient care este capabil sa creeze anticorpii necesari luptei impotriva unor boli provocate de microbi si virusi. Iar mecanismul care creaza acei anticorpi se bazeaza exact pe virusii care intra in organism in cantitati mici, precum cei din laptele natural.
Asta in ceea ce priveste laptele natural. Sa ne ocupam un pic si de cel prelucrat de catre cei care platesc reclama asta? Pai ar cam fi cazul, pentru ca in reclama nu se mai specifica ce contine de fapt laptele prelucrat. Cate proteine si vitamine (aproape toate) se pierd la prelucrare, cat calciu mai contine, ce altceva in afara de culoare mai are in comun acest lapte cu cel muls de la vaca. Eu am mai spus candva : ii banuiesc pe fabricantii de produse lactate ca utilizeaza laptele natural pentu a extrage din el unt si branza, iar zerul ce rezulta din aceste prelucrari este „imbunatatit” cu un pic de colorant, cu niscaiva chimicale pe post de vitamine, proteine si lipide, apoi ne este vandut ca si lapte pasteurizat, lipsit de microbi si bacterii. Credeti ca e altfel? Eu, nu !
Daca nu am reusit sa ma exprim destul de explicit, repet aici o chestie : organismului uman II SUNT NECESARI PANA SI MICROBII, pentru ca il ajuta sa se intareasca. Daca veti consuma exclusiv alimente aseptice (lipsite de microbi), veti fi extrem de vulnerabili la orice boala. Este un lucru elementar, stiut de multa vreme, doar ca astia vor ca noi sa-l uitam. Asta ma enerveaza pe mine !

Cerere

17

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 05-08-2010

Doamnelor si domnisoarelor cititoare, domnilor cititori,
Subsemnatul Geocer, in calitate de blogger pus pe glume, va rog sa-mi aprobati 10 zile din concediul legal pe anul in curs, incepand cu data de 6 august 2010.
Mentionez ca in perioada 7-14 august voi putea fi gasit in Grecia, regiunea Halkidiki, peninsula Sithonia, statiunea Metamorfossi, dar nu voi avea asupra mea laptopul. In schimb, promit ca la intoarcere sa public cateva articole foto-reportaje in care o sa va povestesc ce-am vazut si ce-am facut pe-acolo.
Va multumesc !

Scurte

2

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 05-08-2010

  • Cica frunza domnei Udrea va cadea mai la toamna. Abia astept sa vad ce ascundea.
  • Basescu e sanatos tun. Cica, la auzul acestei stiri Vania ar fi zis : „Vedea-l-as rece ca tunul”.
  • Cica Boc e fericit : a trecut stapanu-sau FMI-ul pe la Bucuresti si l-a mangaiat pe crestet pentru scaderea cu succes salariilor si marirea TVA. Trebuia sa-l laude si pe el cineva pentru isprava facuta, nu?
  • Cica Romania va avea 2500 Km de autostrazi. In anul 2500, evident.
  • Cica Ceausescu a fost si ramane „cel mai iubit fiu al poporului”. Au dreptate aia care spun ca ce e prea mult strica. El de-aia a murit : din prea multa dragoste.
  • Cica Nastase va raspunde in fata judecatorilor pentru faptele de coruptie de care-l acuza procurorii. Asa cum ne-a obisnuit, o sa raspunda in mod obraznic.
  • Cica Tariceanu ar vrea sa fie din nou prim-ministru. Vrabia malai viseaza.
  • Cica B1 TV va cumpara Realitatea si Antena 3. In felul asta vor ramane pe piata doar 2 moguli. Aia buni.
  • Cica Dan Diaconescu a crescut in sondaje. Mare minune daca pana la alegerile urmatoare n-o sa ajunga la 7 %.
  • Cica in Romania vor fi interzise manelele. Vor fi permise doar in anumite locuri : in restaurante, in blocuri, la terase, pe plaja, pe strada, la iarba verde, in masini, la radio, tv si pe internet.
  • Cica hotelierii de pe litoral se plang de lipsa turistilor. Sa mai mareasca si ei preturile ca sa-si recupereze paguba de la aia putini care le vin.

Cine nu-i certificat, aluneca si cade

9

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 04-08-2010

Mie mi s-a parut comic rau afisul asta. Deci, ca sa-i avertizeze pe cetateni ca prin zona respectiva exista pericolul de a aluneca, Primaria Pitesti (supranumita si Primaria Pendiuc) a simtit nevoia sa-si afiseze, pe o treime din coala destinata afisului, antetul cu sigla, plus toate certificarile SRAC si IQ-Net pe care le detine. Ca si cand, daca n-ar fi fost asa de oficial, oamenii n-ar fi luat in seama afisul. Sau s-o fi gandit stimabila Primarie Pendiuc ca e si asta inca un prilej ca sa se laude cu minunata realizare de a se fi certificat ISO 9001 si ISO 14001?
Oricum ar fi, mie tot comica mi se pare solutia lor.

Traiane, tu nici nu stii /Cat de mic incepi sa fii

6

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 04-08-2010

Versurile astea ar fi trebuit sa-i fie soptite lui Base la ureche acum vreo jumatate de an, asa cum si el i le-a susurat in 2004 lui Bombonel. Acum e deja cam tarziu, in sensul ca (asa cred eu) pana si presedintele si-a dat seama ca a inceput sa devina mic rau de tot. Vorba unei poezii de-a Anei Blandiana care-mi place mie mult de tot :
„Cat bobul de strugure,
Cat bobul de mazare,
Cat bobul de grau.”
Bineinteles ca aceste din urma versuri n-au nicio legatura cu scaderea in sondaje a „iubitului conducator”, caci au fost scrise pe vremea cand Base inca nu fusese inventat.
Sigur, presedintele mult-iubit da vina pe presa si in principal pe „moguli”, dar asta e un leit-motiv asa de vechi incat nu cred ca mai poate pacali pe nimeni. Adica, de-aia a picat domnia sa in sondaje, pentru ca presa si mai ales televiziunile ii prezinta numai rateurile, fara a arata si minunatele sale realizari. Care realizari?
Pentru ca vorbeam despre leit-motiv, cei mai batrani (care se apropie de varsta mea, adica) ar trebui sa-si aminteasca o expresie lansata de catre Iliescu, la randul sau deranjat la maxim de faptul ca presa, in loc sa-l ridice in slavi, il critica si scotea in evidenta tot ceea ce era negativ in activitatea sa de presedinte. El ii denumea pe cei care-l criticau „o anumita  parte a presei”, ca pe vremea aia inca nu existau moguli.
In concluzie, iata ca peste timp „o anumita parte a presei” a devenit „tonomatele platite de moguli”. Nu puteti spune ca nu s-a evoluat !

Hai sa ne destindem un pic

6

Postat de Geocer | in categoria haios, poze haioase | pe data de 03-08-2010

V-am pregatit pentru azi doua poze care mie mi s-au parut haioase, la care am adaugat cateva comentarii ca sa fie masa bogata.


  • Preturi fabricate
 Voi cum credeati ca vin pe lume preturile? Poate ca ati crezut ca pica asa de undeva din cer? Sau ca le aduce cineva cu roaba? Nu, nenica ! Preturile se fabrica, la fel ca pungile sau ca sticlele. Pe masini speciale, sub atenta supraveghere a specialistilor in fabricat preturi, sunt controlate de CTC-iste si abia dupa aceea li se da drumul sa zburde libere prin magazine. Cele mai apreciate preturi sunt alea mici, asa incat fabrica despre care se face vorbire in poza alaturata s-a specializat in fabricarea acestui tip de preturi.
Parca-l si aud pe patronul unui magazin comandand la telefon  reprezentantului fabricii : „Te rog frumos, trimite-mi  si mie vreo 2000 de preturi de 1 leu si cinspe bani, ca pe-alea  de saptamana trecuta le-am vandut ca pe ca painea calda.”
Este ca v-ati schimbat complet parerea despre preturi?

  • Doua-ntr-una ca e superoferta

Sunt frecvente greselile de tipar ce apar pe „burtierele” televiziunilor, dar de data asta am surprins ceva mai special. Daca cea de pe banda mica si neagra mai e de inteles, avand in vedere faptul ca litera i se afla langa o pe tastatura, deci se poate s-o tastezi pe una in locul celeilalte atunci cand te grabesti, cea mare pe fond rosu e chiar caraghioasa si denota o asa de mare necunoastere a limbii romane incat nu prea am ce sa comentez. Cred ca autorul ei a facut scoala generala la fara frecventa.

Scrisoarea pierduta a fost gasita de un suedez …

6

Postat de Geocer | in categoria teatru | pe data de 03-08-2010

Din pacate, fiind scrisa in romana n-a inteles nimic din ea. Sa va explic : Teatrul Al. Davila din Pitesti a pus de curand in scena celebra piesa a lui Caragiale „O scrisoare pierduta”. Avand in vedere ca teatrul are multe relatii internationale cu teatre de prin diverse tari, a picat la zar ca aceasta sa fie regizata de suedezul Zoltan Schapira. Am vazut prin primavara aceasta reprezentatie si am vrut sa scriu mai demult despre ea, dar am tot amanat. Asa ca iata-ma scriind in timpul vacantei dintre 2 stagiuni. Dar cred ca nu e rau nici acum pentru ca in felul asta  intretin pasiunea pentru teatru a celor care inca o mai au.
Dupa cum cred ca v-ati dat deja seama, montarea de pe scena pitesteana nu mi-a placut deloc. Am pus-o pe seama faptului ca regizorul suedez n-a reusit sa inteleaga mare lucru din replicile acelea spumoase care au facut deliciul atator generatii de spectatori. Adica, exact replici precum „O sotietate fara moral si fara printipuri,va sa zica ca nu le are”, ori „Tradare sa fie, daca interesele partidului o cer, dar s-o stim si noi” si multe altele, n-are rost sa insist, caci toata lumea le stie, ei bine, toate acele replici celebre au fost rostite de catre actori in mod plat, fara intonatia ce li s-ar fi cuvenit, fara gestica indispensabila sublinierii ridicolului pe care-l contin.
Despre decoruri n-am nimic de spus, pentru ca au constat doar din 3 cuburi pe care le mutau actorii de colo colo si le foloseau ba drept scaune, ba drept tribuna, ori podium. Cica erau „psiho-decoruri”. Iar ca un ultim element negativ as dori sa subliniez si faptul ca Ghita Pristanda era interpretat de o actrita. Mare pacat ca o astfel de piesa a ajuns sa fie banalizata in felul asta. Dar n-ai ce face, nu toate proiectele teatrului pitestean sunt de succes. Mai sunt si rateuri !

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.