Noutati de prin gradina mea

19

Postat de Geocer | in categoria gradinarit | pe data de 11-05-2011

Adevarul e ca nu sunt prea multe si spectaculoase noutatile, la gradina. Ceapa si usturoiul, mai rezistente la frig, au rasarit si au crescut frumusel. Au mai rasarit si ridichile, cativa castraveti, salata si niste sfecla rosie. Nu cred ca voi avea parte prea curand de bucuria si placerea de a face o salata (cu tot ce-i trebuie) din gradina proprie. Mararul, cel putin, doar daca te uiti foarte atent descoperi vreo 2-3 fire rasarite. Dar iata o poza cu plantutele mele, poza facuta sambata.

Gradina

Gradina


Iar la final, o poza cu imprejurimile gradinii. Era soare, era frumos, doar ca batea un vant rece. Ma dusesem hotarat sa plantez niste rasaduri de ardei, dar am renuntat din cauza frigului.
Imprejurimi

Imprejurimi

Centrul Europei din centrul Pitestiului

1

Postat de Geocer | in categoria pitesti | pe data de 10-05-2011

Era sa uit sa scriu despre un eveniment la care am participat duminica. Asa e cand ai multe subiecte! Oficialitatile locale s-au gandit sa celebreze Ziua Europei, printr-o serie de manifestari care sa mai inveseleasca putin oamenii necajiti de frigul de-afara, de salariile mici, de disponibilizarile si de scumpirile care se tin lant si de tot ce-l mai necajeste pe roman in aceasta perioada post-recesiune. Am fost si eu sa casc gura pe-acolo, dar n-am rezistat mai mult de vreo ora, ca mi-a intrat frigul in oase si am plecat repede spre casa, fiindu-mi necesare 2 pahare de gin tonic ca sa ma incalzesc cat de cat. Dar iata ce-am vazut in scurtul timp petrecut in centru (pozele sunt in slide-show la sfarsitul articolului):

  • O expozitie foto care a fost chiar interesanta, doar ca pozele erau agatate pur si simplu cu cate o sforicica de niste cuie batute in copaci.
  • Cateva persoane oficiale (am vazut mai multi directori de institutii) care se plimbau de colo-colo cu un alai de curiosi dupa ele. N-am fost atent daca o fi participat si „amicul” meu d-l Koco, dar trebuie sa fi fost, ca doar e vorba de domeniul sau de activitate.
  • O expozitie cu preparate culinare specifice tuturor tarilor din UE, expozitie realizata de un important restaurant local al carui director a luat cuvantul si a spus cu nonsalanta: „Azi, centrul Europei s-a mutat la Pitesti!” N-o sa-l taxez prea tare pentru aceasta expresie, doar nu-i poti cere unui carciumar sa aiba elocinta d-lui Koco.
  • Mini-expozitia a vrut sa imbine traditiile celorlalte tari din UE cu traditiile argesene, de altfel era si un panou pe care-l tot dadea jos vantul si pe care scria „Argesul milenar”. Am tras concluzia ca si dacii aveau o organizare administrativa asemanatoare cu cea din ziua de azi, iar Argesul era un judet de frunte in vremea respectiva.
  • Vorbind despre traditiile locale, am admirat mica expozitie cu vin vechi de Stefanesti. Cu atat a mai ramas podgoria asta: cu vinurile vechi pastrate in pivnita. Caci vinuri noi se pare ca nu se mai produc!
  • Se pare ca tot o traditie locala este si plimbatul copiilor pe ponei. Bietele animalute, cred ca nici nu erau potcovite, ca prea paseau cu multa grija pe pavelele din piata.
  • Am mai vazut de asemenea o alta traditie argeseana: closca cu pui scosi la clocitoarea electrica fabricata de Electroarges.
  • In program era si un concert al Fanfarei Teatrului Davila, dar, asa cum spuneam si la inceputul articolului, mie mi s-a facut frig, asa ca am plecat spre casa inainte de inceperea acestuia.
    Iar acum, iata pozele.


    Racirea globala si Euro la 3 RON

    9

    Postat de Geocer | in categoria aberatii, incalzire globala, Indignari | pe data de 09-05-2011

    Care-i legatura intre cele 2 afirmatii din titlu? O sa va lamuresc imediat.
    Pana acum cca. 2 ani, nu puteai sa deschizi un ziar, un televizor sau un internet ca te si loveau stirile (unele mai alarmante decat altele) privind „incalzirea globala”. Specialisti care mai de care mai titrati (unii au luat si Premiul Nobel falsificand niste date astfel incat sa le iasa nasoale) dadeau prognoze din ce in ce mai pesimiste privind viitorul planetei. Daca ar fi fost sa ne luam dupa ei, acum, mare parte din planeta ar fi trebuit sa se afle sub apele provenite din topirea ghetarilor de la Polul Nord sau de pe Himalaia.
    Cand au vazut respectivii ca nu le-a iesit pasienta si ca dupa cativa ani mai caniculari au urmat altii mult mai racorosi, au schimbat sintagma. „Incalzirea globala” a devenit „Schimbarile climatice”. Asta poate sa acopere si sa justifice orice: azi e frig de ingheata apa, maine e cald de te topesti, nu mai conteaza. Specialistii lui peste te-au avertizat ca vor veni „schimbari climatice”.
    Cam acelasi lucru am remarcat in ultima jumatate de an si in privinta „analistilor financiari” de la noi din tara. Acum cateva luni, dadeau ca sigur un curs de schimb de 5 RON/Euro pentru sfarsitul acestui an. Asta pentru ca, la vemea respectiva, Euro „batea” spre 4.5 lei. Uite ca n-a fost sa fie, iar cursul are o tendinta complet diferita de ceea ce spuneau ei.
    Si-atunci, cum ramane cu specialistii despre care am facut vorbire mai sus? Ce-au facut ei, in momentul in care au observat in ce hal au putut sa insele o tara sau chiar o planeta? Parerea mea este ca ar fi trebuit sa se simta destul de prost si sa se apuce nenica de o meserie serioasa. De exemplu, tara asta duce lipsa de strungari! Puneti fratilor mana si invatati si voi ceva, faceti ceva util, ca de dat cu parerea poate sa-si dea oricine. Uite, eu, asa cum ziceam si in titlu, prognozez ca suntem la inceputul unui proces de racire globala, proces ce se va accentua in urmatorii ani din cauza prostiei unor specialisti ca voi. Ba mai mult, consider ca la sfarsitul acestui an, 1 Euro va costa 3 lei. Iar daca ma insel, promit ca ma voi lasa de prognoze stiintifice si o sa ma fac inginer.

    Peripetiile unui blogger in Turcia (IV)

    6

    Postat de Geocer | in categoria 1 mai, haioase, Turcia, vacanta | pe data de 09-05-2011

    Azi o sa va pun cateva instantanee pe care eu le-am considerat haioase, instantanee facute in cursul scurtei vacante le care am petrecut-o in regiunea Antalya. Deci, sa purcedem la treaba.
    Nu stiu ce-o fi fost chestia asta la viata ei, dar acum arata asa cum o vedeti. O fi vreo statie de autobuz parasita? Sau vreun turcalet si-o fi facut un umbrar chiar pe marginea drumului. La cum arata, mai bine ar darma-o de tot! Cred ca am mai spus undeva: dincolo de luxul marilor hoteluri de n stele, se ghicea, totusi, saracia in care traiesc multi oameni obisnuiti.


    Rabla

    Rabla

    Nu e singura rabla pe care am vazut-o pe-acolo. Si daca va e dor sa vedeti Dacii dintr-alea vechi, tot in Turcia trebuie sa mergeti. Cred ca sunt mai multe decat la noi, caci le intalnesti peste tot. Am intalnit si Logane, bineinteles, dar alea vechi aveau mai mult farmec.


    Ia uitati-va ce vajnic aparator avea aceasta casa. Un catel-statuie, dar cu zgarda la gat, nu cumva sa fuga de-acolo. Si l-au mai si spoit cu var!


    Iata-l si pe viteazul pirat! Pe vremuri, regiunea Antalya oferea multe si bune ascunzatori pentru pirati, asa ca turcii exploateaza la maximum, in scopuri turistice, legendele despre piratii care-si ascundeau comorile prin grotele si pesterile acestei regiuni.


    Am ajuns si la inscriptii. Cineva s-a gandit sa scrie numele iubitei pe zidul de aparare al castelului din Alanya, dar mai mult decat atat: i-a desenat si portretul (a se vedea punctul de pe „i”).


    Scriere pe cactus

    Scriere pe cactus

    Unii (ca mine) scriu pe blog, altii pe zidurile castelelor, dar iata ca cineva din Turkmenistan s-a gandit sa scrie pe un cactus. Lipsa de civilizatie nu cunoaste frontiere.


    Inscriptie pe cactus

    Inscriptie pe cactus

    Iar altii (tot chinuiti de talent) nu se multumesc sa scrie, ci isi incrusteaza pur si simplu numele pe bietul cactus. Eh, parca la noi nu vedem atatea inscriptii de genul asta pe coaja copacilor, cand mergem la munte? La turci de ce n-ar fi, ca doar nici ei nu sunt mai breji.


    In speranta ca v-a placut serialul meu despre ce-am vazut si ce-am facut prin Turcia, va multumesc ca mi l-ati citit si comentat si promit sa scriu si despre alte locuri pe care le voi vizita, atat din tara cat si din strainatate. Pana atunci, revenim la programul obisnuit.
     

    Oana pistolara si Arion nostalgicul

    7

    Postat de Geocer | in categoria lansare, Oana Stoica-Mujea, pitesti | pe data de 08-05-2011

    Fuse vineri lansarea, dar eu abia acum am ajuns sa scriu despre ea. „Libraria Mea” este oricum un spatiu cam stramt, cam inghesuit, asa ca a fost foarte usor sa devina naincapator. Mai ales ca su fost destul de multi participanti. Anticipand acest lucru, am avut grija sa sosesc cam cu o jumatate de ora inainte de inceperea evenimentului, asa ca am apucat loc pe scaun, n-am stat pe la usa, ca altii.
    Inca de la inceput, domnul Arion a remarcat ca am in brate un teanc de carti scrise de dumnealui, dar cea care i-a starnit nostalgia a fost una publicata in 1991 si care n-a fost reeditata : „Pe ce picior dansati?”. L-am avertizat: „S-ar putea sa va doara mana dandu-mi autografe!”. Raspunsul domniei sale a venit foarte prompt : „S-ar putea sa nu ma doara!”. Nu stiu daca l-a durut sau nu, cert e ca a trebuit sa-mi scrie cateva cuvinte pe 5 volume. De fapt, cred ca a avut o mare satisfactie facand lucrul acesta!
    Una peste alta, a fost misto rau la acea lansare.M-am simtit ca la Clubul Bloggerilor: am glumit, am ras, i-am barfit pe cei care nu erau de fata si asa mai departe. Iar Oana nu s-a lasat pana n-a scos pistolul ca sa-l ameninte cu el pe Bogdan Hrib. Cred ca fata asta chiar are un dinte impotriva bietului om. Tare mi-e teama ca intr-o zi o sa-l impuste de-adevaratelea!
    Bun, acestea fiind zise, va recomand sa cititi „Sarutul mortii”, cartea scrisa de Oana si de Ada, „Fortareata nebunilor” a domnului Arion, „Ucideti generalul” a lui Bogdan Hrib, „Afacerea Clonegate” a doamnei Lucia Verona si „Cum se scrie un besteseller” al Monicai Ramirez.
    Iar daca vreti poze, mergeti pe facebook, aici, aici, aici , aici si aici.

    Peripetiile unui blogger in Turcia (III)

    7

    Postat de Geocer | in categoria 1 mai, Turcia, vacanta | pe data de 06-05-2011

    Am rezervat o dupa-amiaza pentru a merge la Alanya, oras port destul de marisor (400 000 de locuitori). Am mers cu autobuzul, caci sunt autobuze din sfert in sfert de ora. Ne-am descurcat si de data asta fara nicio problema, atat la dus cat si la intors. Sunt multe lucruri de vazut in Alanya, nu numai bazarul. De fapt, bazarul ar trebui sa fie ultimul lucru pe care sa-l vezi, atunci cand mergi in Turcia, sau mai bine sa nu-l vezi deloc. Negustorii turci sunt niste banditi de prima mana. Iti spun la inceput un pret care te sperie, ca apoi sa-ti dea impresia ca negociaza, ca mai lasa de la ei, iar in final iti vand marfa la pretul normal, fara sa-ti faca nicio reducere. Tocmai de aceea zic ca Turcia nu e catusi de putin locul potrivit pentru shoping. De altfel, nici nu prea am practicat sportul asta.
    In schimb, am vazut castelul medieval construit in secolul al 13 si Turnul Rosu construit cam in aceeasi perioada. Am urcat pe colina unde se afla castelul, iar de-acolo de sus panorama orasului este foarte frumoasa. O sa vedeti in poze. Am vazut si statuia lui Attaturk, presedintele care este considerat drept creatorul statului turc modern, si portul, si stradutele acelea inguste, cu cladiri vechi si cochete.
    Nu pot incheia acest articol despre Alanya fara sa amintesc un citat inscriptionat in 4 limbi (turca, araba, engleza si germana) pe fatada unei moschei din acest oras: „Mohamed, mesagerul lui Alah a spus : Nu veti ajunge in rai, daca nu veti avea credinta si nu veti avea credinta daca nu va veti iubi aproapele„. Un mesaj destul de asemanator, daca nu chiar identic cu mesajul lui Iisus. Cred ca tocmai de aceea a fost inscriptionat acolo inclusiv in limbi vorbite de crestini: ca sa arate ca religiile nu sunt chiar asa de antagoniste, cum sustin unii si altii.
    Acum va las in compania slide-showlui cu poze din Alanya. Daca veti face click pe el, veti ajunge la album si le veti putea vedea la marimea la care au fost facute. Vizionare placuta!


    La puscarie cu infractorii de pe net!

    2

    Postat de Geocer | in categoria infractionalitate, Internet | pe data de 06-05-2011

    Cred ca ati aflat (iar daca nu, va spun eu acum) ca anul trecut, in aceeasi perioada in care mi-a fost „spart” mie contul de e-mail de pe yahoo, i s-a intamplat acelasi pocinog si lui Ciutacu. Dupa modul de operare, se pare ca a fost vorba despre acelasi infractor, un pitestean de 24 de ani pe nume Alexandru Bogdan Stancea.
    Eu m-am multumit sa-mi recuperez si sa-mi securizez contul cu ajutorul suportului tehnic de la yahoo, dar Ciutacu a fost mai perseverent si a decis ca individul merita din plin o lectie. Asa ca a sesizat Politia si DIICOT-ul. Oamenii si-au facut treaba, deci au aflat rapid cine era „desteptul” care atenta la viata privata a oamenilor, iar acum este trimis in judecata cu un frumos dosar penal. Sper din tot sufletul sa-si petreaca macar cateva luni la mititica, pentru ca ar fi un exemplu foarte concludent si pentru altii ca el. Oricum, chiar daca va scapa cu suspendare sau cu o amenda penala, cred ca faptul de a fi anchetat penal de catre cei de la Crima Organizata si Terorism ii va fi suficient ca sa se lecuiasca pentru toata viata si sa nu mai incerce astfel de „vitejii”.
    Am scris acest articol si ca un avertisment pentru alt tip de infractor de net : troll-ul. Dupa cum stiti, de vreo cateva luni ma tot agaseaza (si nu numai pe mine, ci si pe alti bloggeri) un troll din Cluj. Ar fi bine sa ia aminte la ceea ce a patit pitesteanul si sa se gandeasca de mai multe ori inainte de a-si face iluzia ca va castiga ceva bani de la cel care l-a angajat ca sa provoace inchiderea unor bloguri. S-ar putea sa castige doar un dosar penal!

    Peripetiile unui blogger in Turcia (II)

    6

    Postat de Geocer | in categoria 1 mai, Turcia, vacanta | pe data de 05-05-2011

    Asa cum va spuneam si in articolul anterior, ne-am trezit ca suntem lasati la un hotel ce se afla la cca. 30 Km de Alanya. Nici macar nu stiu cum se numea localitatea aia in care am stat cele cateva zile. Oricum, era un satuc sarac, avand doar un magazin dintr-ala cum gasesti si prin satele noastre. In schimb, peisajul era foarte frumos, foarte rustic. Iar hotelul era relativ corect. Adica, ii cam scrataiau usile, nu prea se inchideau decat daca impingeai in ele mai cu forta, dar in afara de asta avea tot ce-i trebuie : piscina, sauna, jacuzzi, masaj si iesire la mare. Tarmul era abrupt si stancos in zona, asa ca plaja era destul de minuscula. Nu-i nimic, si-asa nu eram prea multi turisti. Deci, liniste, peisaje placute ochiului, servicii corecte (nu luxoase), posibilitatea de a face plaja si baie in mare … n-as zice ca a fost chiar rau. Rau a fost cand am constatat ca suntem SINGURII romani din tot hotelul, toti ceilalti turisti fiind rusi sau ucraineeni. De fapt, hotelul era cu predilectie locuit de rusi, caci personalul stia limba rusa. In schimb, cu greu gaseai pe cineva sa vorbeasca engleza. Iar la televizorul din camera se prindeau 4 posturi: 2 turcesti, 2 rusesti! Asa ca paream condamnati la a ramane neintelesi. Ei, n-a fost chiar asa. Mai intai am descoperit o tanara si frumoasa rusoiaca ce-o rupea binisor in engleza si care se imprietenea cu toata lumea. Cand a fost sa se imprieteneasca si cu mine, i-am zis-o de la obraz: „Ne panimaiu pa ruski”, asa ca gagica a trebuit s-o dea pe engleza. Ea ne spunea cam tot ce mai descoperea pe-acolo (ei ii era mult mai usor sa descopere cate ceva, caci pe langa faptul ca personalul hotelului vorbea mai mult sau mai putin rusa, aveau si 2 reprezentanti ai agentiei de turism turce, reprezentanti ce erau rusi get-beget). Asa am aflat unde se afla cel mai apropiat bazar (la vreo 4 Km de hotel), plus alte chestii utile.
    Dar si turcii, chiar daca nu reuseam sa ne intelegem cu ei, erau foarte prietenosi. Avand All inclusive, puteam sa mancam si sa bem dupa pofta inimii. In prima seara am vrut sa beau un pahar de vin. Asa ca i-am cerut „wine” celui care servea. S-a uitat lung la mine si n-a inteles. I-am mai zis „vin”, nimic. In final am renuntat si am luat o „Bira”. A doua zi, il vad ca-i serveste unui rus vin. Tocmai ma pregateam sa-i cer bere, dar vazand sticla de vin i-am facut semn ca vreau si eu tot aia. M-a intrebat „Sharap?”. Da, zic, Sharap. Si iata cum am invatat un cuvant in limba turca. De-atunci stiam (de altfel stia si el ce doresc), asa ca mereu ceream „Sharap”. Ca vreo 2 zile mai tarziu, cand ma duc din nou sa cer, sa-l aud pe turcalet ca ma intreaba „Vin?”. Bravo, nene! Vezi ca se poate?
    Cam atat, deocamdata, acum va las in compania unui slide-show cu poze facute in preajma hotelului. Oricum, voi reveni si cu alte articole pe aceasta tema


    Pai ori avem lansare, ori nu mai avem

    2

    Postat de Geocer | in categoria lansare, Oana Stoica-Mujea, pitesti | pe data de 05-05-2011

    Stimati cititori, intrerupem pentru scurt timp serialul despre peripetiile unui blogger in Turcia pentru a va aduce la cunostinta o stire de ultima ora, stire care-i priveste mai ales pe pitesteni. De fapt, nu-i impiedica nimeni pe cei ce nu sunt din Pitesti sa participe, ca doar n-o sa le ceara nimeni Cartea de Identitate la intrare.
    Ca sa nu ma lungesc, vineri 6 mai, la ora 13.00 are loc la Libraria Mea de pe str. Crinului, o lansare de carte cu participarea mai multor scriitori cunoscuti. Lansatoare sunt Oana Stoica Mujea si Ada Pavel. Fetele astea au scris o carte impreuna, carte ce se numeste „Sarutul mortii”. Mor de curiozitate sa vad ce-au putut nascoci!
    Dar pentru ca va spuneam ca vor fi prezenti si cativa scriitori cunoscuti, atunci e musai sa-i numesc pe d-na Lucia Verona, pe d-na Monica Ramirez, pe dl. George Arion, si pe dl. Bogdan Hrib (abia astept sa vina vara ca sa ma duc sa caut hribi prin padure), scriitori care au si ei carti publicate recent, deci au pe ce sa ofere autografe.
    Le urez sa aiba mult succes, sa vanda cat mai multe carti si sa-i doara mana semnand la autografe. Oricum, stiu eu pe cineva pe care-l va durea in mod sigur : am 3 carti scrise de George Arion pe care voi cere autografe.
    Deci, ramane cum am stabilit : ne vedem maine la Libraria Mea. Nu cumva sa lipsiti, ca trec absentele in catalog!

    Peripetiile unui blogger in Turcia (I)

    7

    Postat de Geocer | in categoria 1 mai, Turcia, vacanta | pe data de 04-05-2011

    Asa cum scriam si in precedentul articol, m-am intors din scurta vacanta pe care am petrecut-o in Turcia, vacanta prilejuita (cica) de ziua de 1 Mai! Ma rog, ideea e ca a fost o oferta foarte convenabila ca pret, iar acolo clima e mult mai calda decat la noi, asa ca am facut plaja si baie in mare, desi pe la noi stiti cum a fost vremea.
    Dar inainte de a va povesti pe indelete ce-am vazut si ce-am facut pe-acolo, vreau sa ma racoresc un pic pe Paralela 45, operatorul de turism cu care am mers in Turcia. Sunt 2 chestii care le sunt in mod clar imputabile, desi ei s-au pus la adapost spunand ceva de genul: „Oferta este pur informativa si nu reprezinta conditie contractuala”. Stiau ei ce stiau!
    In primul rand, in oferta mi se spunea ca vom sta la un hotel din Alanya. La fata locului am constatat cu stupoare ca de fapt hotelul se afla cam la 30 Km de aceasta localitate, iar ca sa ajungi la Alanya trebuia sa iei mataluta frumusel autobuzul si sa platesti 2 Eur/persoana la dus si inca 2 la intors. Asta daca vroiai sa vizitezi acel oras, bineinteles.
    In al doilea rand, tot in oferta se spunea ca este inclusa si „asistenta turistica”. Aceasta asistenta s-a limitat la o tanti care ne-a asteptat la aeroport si ne-a repartizat catre autobuzele sau microbuzele ce urmau sa ne duca la hotel. La autobuz ne-a luat in primire un „ghid” turc care vorbea o engleza aproximativa si care ne-a asistat asa de bine incat la un moment dat ne intrebam daca n-om fi ramas fiii ploii pe-acolo. Adica, din momentul in care ne-a lasat la receptia hotelului nu l-am mai vazut, nu si-a mai facut simtita prezenta in niciun fel. Chiar puseseram bani de-o parte pentru ca, in eventualitatea in care nu va mai veni nimeni sa ne ia de la hotel si sa ne duca la aeroport, sa putem ajunge pe cont propriu (existau autobuze care treceau din sfert in sfert de ora). Noroc ca nu ne-au uitat pe-acolo, iar in ultima seara au trimis un fax la receptia hotelului in care eram instiintati despre programul de a doua zi.
    Poate mi s-a parut mie mai ciudat modul de abordare a problemei de catre turcaleti, dar asta si din cauza ca eram obisnuit cu un altfel de tratament, tratament de care am avut parte atat in Grecia (de 2 ori) cat si in Croatia. Adica, aveam tot timpul cu noi un ghid roman. Si in autocar, si in statiune, si cand plecam in excursii. La turci, Dumnezeu cu mila!
    Si ar mai fi ceva: plecaseram de-acasa hotarati sa mergem intr-o excursie, fie la Pamukkale, fie la vreun alt parc national natural din regiunea Antalya. Acolo am constatat ca nu ni se ofera decat Jeep Safari, shoping la Antalya, ATV Safari si SPA-jacuzzi-masaj. Asa ca am zis „nu merci” si ne-am pastrat banii pentru alte lucruri.
    Ma rog, trecand peste aceste mici inconveniente, vacantai s-a desfasurat in bune conditiuni si o sa va povestesc in episoadele urmatoare cam ce-am vazut si ce-am facut pe-acolo. O sa pun si poze, bineinteles. Pe curand, deci.

    Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.