Statul politienesc roman

2

Postat de Geocer | in categoria romania | pe data de 25-05-2011

Toata lumea se mira cum de nu se revolta romanii, cum de reusesc guvernantii sa faca tot ceea ce vor fara a avea parte de manifestari de strada asa cum s-a intamplat in Grecia sau in Franta (si nu numai). Raspunsul este simplu: Romania este inca un stat politienesc, aproape la fel de dur ca si statul comunist. Libertatile care ni s-au dat dupa Revolutie sunt mai mult formale. Iliescu a preferat sa pastreze intacte structurile de intimidare a populatiei, iar cei ce i-au urmat si-au dat seama ca dorm mai linistiti daca oamenii stiu de frica organelor de ordine.
Iata cum se manifesta aceasta intimidare si descurajare continua a manifestarilor de protest: atunci cand are loc un miting, o demonstratie, ceva, in afara de mascatii ce au grija sa nu existe violente, exista si cativa indivizi care ii filmeaza pe participanti. Acestia nu se implica in niciun fel, rolul lor e doar acela de a strange cat mai multe „probe” privindu-i pe cei care iau parte la manifestare. Ulterior, aceste probe sunt valorificate in diverse moduri. Daca vreun manifestant a aruncat cu pietre spre fortele de ordine, este identificat si arestat in cel mai scurt timp. Daca participa la manifestatie vreo persoana pe care ei o pot demite, i se gaseste nod in papura si e data afara.
In felul acesta se induce teama de autoritati, iar oamenii prefera sa stea acasa decat sa se expuna unor represalii ulterioare. In tarile cu adevarat democratice, fortele de ordine tin cont de faptul ca, probabil, manifestarea aia era legitima, oamenii isi cereau niste drepturi, nu au iesit in strada doar pentru ca sunt scandalagii si recalcitranti.
Acesta-i marele secret, asa se explica faptul ca romanul tace, inghite in sec si accepta ca guvernul sa „stranga surubul”. Decat fara serviciu sau la puscarie, mai bine cu o reducere de 25% a salariului. Acesta-i tristul adevar.

Comments (2)

Partea de final (concluzia, mai bine zis) dă fiori pe şira spinării. Sper ca oamenii să mai găsească în ei curajul de a protesta… Cu toate că este foarte uşor să le bagi pumnul în gură atunci când îi deprimă ideea că s-ar putea să rămână fără un loc de muncă. Tristeţea este că oamenii încep să se mulţumească, uşor, cu foarte puţin…

Cristian, noi asa ne-am obisnuit de-a lungul anilor: sa ne multumim cu putin. Nu stiu daca e bine sau rau.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.