Demnitate prost înţeleasă

5

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Oameni si fapte, vacanta | pe data de 07-08-2011

În ultima seară petrecută la Băile Tuşnad am avut ocazia să cunosc un tip foarte interesant. Era un om foarte plin de el însuşi, foarte mândru de ceea ce este el. N-are nicio importanţă faptul că este bucureştean, n-are nicio importanţă nici faptul că lucrează la radio. Spun aceste amănunte doar ca să vă familiarizez puţin cu personajul.
Eram la restaurantul pensiunii, comandaserăm câte ceva de mâncare şi câte o băutură şi aşteptam să fim serviţi. Chiar dacă stăteam la mese diferite, acestea erau destul de apropiate încât ne auzeam unii cu alţii, ba chiar am interacţionat, având în vedere faptul că se vedea că omul îşi doreşte să discute cu mai multă lume de-acolo.
Aşa am ajuns să discutăm despre afine şi despre zmeură. Aş fi vrut să culeg şi ceva afine, aşa că l-am întrebat unde a găsit astfel de fructe. „La piaţă”, mi-a răspuns. „A, credeam că le-aţi cules chiar dumneavoastră din pădure”, am replicat eu. „Hai dom’le ce naiba, nu te uiţi la mine?”. La început am crezut că vrea să spună că vârsta (deşi nu era decât cu vreo 10 ani mai mare decât mine) nu-i permite să urce pe munte, aşa că am zis: „Păi nu-i chiar aşa de dificil, că zmeura, de exemplu, e colea, la doi paşi”. „Hai dom’le, fii serios”, mi-a replicat.
Abia atunci am înţeles că respectivul personaj consideră sub demnitatea sa să meargă în pădure şi să culeagă zmeură, afine sau orice altfel de fructe de acest gen.
M-am gândit mult la acest aspect, deşi poate că n-ar fi meritat. Adică, noi, în prima seară, am ieşit să facem o plimbare prin jurul pensiunii, am descoperit tufişurile cu zmeură şi fără nicio ezitare am făcut ceea ce considerăm că e absolut normal şi natural să facem: am cules şi am mâncat zmeură. Dacă ne-ar fi văzut tipul respectiv, ne-ar fi privit cu dispreţ, ca pe nişte sărăntoci care n-au bani să-şi cumpere fructe de la piaţă. Asta mă tot întreb de-atunci: care dintre cele două atitudini o fi oare cea normală?

Comments (5)

Ma deranjeaza si pe mine astfel de peroane care se cred coborati din alte sfere, nu simpli muritori.
Cu cat ai o pozitie mai inalta in societate, cu atat ar trebui sa fii mai umil, mai abordabil.

Pe mine nu m-a deranjat. Mai degraba m-a amuzat, dar in acelasi timp m-a pus pe ganduri.

Eu cred ca fericirea se compune din lucruri marunte. Si da, am citit postul si vorbesc la subiect. Unul dintre aceste lucruri marunte pentru mine ar fi posibilitatea de a culege zmeura si alte fructe micute, singura, din tufisul lor, in fiecare zi…
Eu zic ca tipul respectiv nu stie sa aprecieze nimic.
Pot sa mai adaug si faptul ca fructele de padure sunt printre ultimele surse complet nestropite si printre cele mai „curate” posibilitati de a ne lua vitaminele (prezente din belsug).

sa culegi un fruct si sa-l mananci imediat. betie. aroma. gust. libertate. vis.
unii nu stiu sa viseze.

As zice, mai degraba, ca respectivul nu prea a zburdat in copilarie printr-o padure, n-a cules zmeura, mure, sau mai stiu eu ce alte fructe si legume se gasesc din belsug. Probabil, nascut fiind printre pietrele bucurestene si prin praful de pe strazi, nu intelege satisfactia celorlalti in a-si procura, cu propriile maini, de la natura, cele mai sus enumerate.
Stau si ma intreb, cum ar fi reactionat, daca te-ar fi auzit ca ai si o gradina plina cu legume, plantata cu propriile tale maini. Ar fi ras, oare?
Cat despre demnitatea respectivului, inclin sa cred ca, o data ce s-a vazut cu mai multe resurse decat poate consuma, a considerat ca mai bine cumpara tot ceea ce ii satisface propriile nevoi, decat sa se aplece la conditia omului obisnuit.
Oare, peste cativa ani, nu va avea cumva pe cineva, care sa-i cumpere necesare de la piata? Ca, nah… o considera ca-i jignitor, sa fie vazut printre tarabe. Ca doar e o personalitate de seama. Dar,… mai stii?

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.