Moartea sărutului se întoarce

6

Postat de Geocer | in categoria Lectura | pe data de 24-08-2011

După cum vă spuneam, citesc de zor la cartea scrisă de 4 mâini dibace: ale Oanei şi ale Adei. Şi pentru că-mi place să necăjesc fetele frumoase, din când în când le mai şi critic, mai scot în evidenţă scăpări sau inadvertenţe. Dar o fac în mod amical, aşa că sper ca ele să nu se supere. Adevărul e că la câte nebunii am scris de-a lungul timpului despre Oana, ceea ce scriu acum sunt mângâieri. Deocamdată mă aflu încă în partea scrisă în principal de Oana, de aceea zic mai mult de ea. Pe-aici, Ada nu a intervenit prea mult, poate doar să fi mai adăugat câte un paragraf din loc în loc.
Aşa încât, se pare că Oana a folosit de vreo 2 ori teleportarea pentru a-şi transporta personajele în stare de inconştienţă de colo-colo. Mai întâi, Anastassia leşină prin canalizarea Londrei şi se trezeşte la Roma, în vila unui mafiot de origine română, Flavius. Mai apoi, Iolanda adoarme pe undeva pe lângă Sibiu, la un hotel, iar când se trezeşte este la Moscova, lângă Kremlin, ţinută ostatică de Natasha şi de Marx. Iar cei doi, nu numai că o ţin ostatică, dar o şi torturează. Cu „şocuri electrice ca-n Evul Mediu” (am citat din pag. 153). De unde ştiţi voi, fetele moşului, că în Evul Mediu cunoşteau ăia curentul electric? Ehei, dragele mele, curentul electric a fost descoperit mult mai târziu, iar torţionarii din Evul Mediu inventaseră alte metode de tortură, unele cu mult mai rele decât şocurile electrice.
Neverosimilă mi se pare şi plasarea unui centru GRU de antrenare a criminalilor în catacombele Vaticanului, dar până la urmă te poţi aştepta la orice din partea serviciilor secrete, nu?
Una peste alta, e interesant să citeşti, dar e şi mai interesant să vânezi greşeli. Ce zici Ada, să-mi continui lectura? Sau să las cartea neterminată?

Comments (6)

Eu cred că, indiferent de cât de multe greșeli găsești, ar trebui să ne critici. Mai avem de învățat 😀
Întrebare: de unde știi tu că eu nu prea am scris pe acolo? Nu spun că e adevărat ca să nu se creadă că mă exonerez.

Nu stiu, doar presupun. O sa spun si cand o sa trec la partea despre care cred eu ca e scrisa de tine.

Sunt curioasă 🙂

faine șocurile medievale, George. 🙂 poate era o realitate steampunk paralelă celei în care viețuiesc personajele și n-ai detectat tu trecerea în ea.

„Un yankeu la curtea regelui Arthur”…. citita in copchilarie, a rezolvat problema electricitatii medievale. Care exista, fara doar si poate, fie sub forma de fulger, fie sub forma de camp electrostatic. Doar ca nu stia astia, pe-acolo. Nici macar Merlin. Sau Merlot, nu mai retin cum era.
Ai putea freca pe careva in cap cu vreo nuia invelita in lana pana il faci scrum. Sau sa il legi de giroscopul alei mai inalte turle din burg.

Merlin era vrajitorul care nu stia care-i originea traznetelor. Este evident faptul ca electricitatea a existat dintotdeauna, doar ca omul a descoperit-o si a invatat s-o foloseasca mult mai tarziu.
Dupa cum observi, eu n-am zis ca nu exista, ci ca n-o cunosteau cei din Evul Mediu.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.