Ministrul şi corupţia din vămi

2

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 08-08-2011

Tocmai mă uitam la o emisiune de pe B1-TV care-l avea drept invitat pe d-l Igas, Ministrul Administraţiei şi Internelor. Deşi postul Tv la care a evoluat este prietenos cu puterea PDL-ista, l-am văzut pe d-l Ministru dând din colţ în colţ ca să răspundă unor dezvăluiri publicate de către un site timişorean. Iar când reprezentantul acelui site a intrat în direct şi i-a reproşat că a numit într-o anumită funcţie de răspundere pe un om ce era deja suspectat de favorizare a contrabandei, d-l ministru a pus o întrebare de copil de clasa a II-a: „Puteţi dumneavoastră să-mi nominalizaţi un agent de pe frontiera de vest, un om integru, pe care l-aş fi putut numi în acea funcţie?”. Nici măcar nu-mi dau seama dacă o astfel de întrebare necesită un comentariu! E atât de prostească şi dezvăluie atât de multe lucruri, încât vorbeşte de la sine despre situaţia existentă la frontierele ţării noastre: chiar dacă vrei să numeşti drept şef un om cinstit, n-ai de unde să-l iei. Chiar că nu mai am ce comenta!

Impresii de vacanţă (III): Sighişoara

8

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Fără categorie, vacanta | pe data de 08-08-2011

Etichete:

Având în vedere faptul că în perioada în care am fost la Băile Tuşnad se desfăşura festivalul medieval de la Sighişoara, am decis să tragem o fugă şi până acolo. Era vorba de cca. 130 Km, deci distanţa nu era foarte mare. Trecusem cândva prin oraş, dar nu mă oprisem să vizitez vechea cetate, aşa că totul a fost nou pentru mine.
Sighişoara este un oraş foarte frumos, iar cetatea medievală de pe colină îl face şi mai atractiv. Bineînţeles că în zilele în care s-a desfăşurat festivalul medieval numărul turiştilor a crescut în mod simţitor, spaţiile de cazare fiind ocupate în totalitate. N-am putut sta la spectacolele ce aveau loc seara, dar şi în cursul zilei erau destule lucruri de văzut. Cavalerii făceau demonstraţii de lupte cu diverse arme specifice evului mediu, puteai învăţa să tragi cu arcul, iar cei amatori de senzaţii tari puteau să se lase prinşi în jugul călăului, unde li se simula decapitarea. Un mic specatcol de iluzionism şi demonstraţia de măiestrie a unui nobil sticlar completau aerul medieval al sărbătorii. În concluzie, Sighişoara este un oraş ce merită vizitat, atât în afara zilelor în care se ţine festivalul medieval, dar mai ales în cursul acelor zile. Iar acum, ca de obicei, poze.

Demnitate prost înţeleasă

5

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Oameni si fapte, vacanta | pe data de 07-08-2011

În ultima seară petrecută la Băile Tuşnad am avut ocazia să cunosc un tip foarte interesant. Era un om foarte plin de el însuşi, foarte mândru de ceea ce este el. N-are nicio importanţă faptul că este bucureştean, n-are nicio importanţă nici faptul că lucrează la radio. Spun aceste amănunte doar ca să vă familiarizez puţin cu personajul.
Eram la restaurantul pensiunii, comandaserăm câte ceva de mâncare şi câte o băutură şi aşteptam să fim serviţi. Chiar dacă stăteam la mese diferite, acestea erau destul de apropiate încât ne auzeam unii cu alţii, ba chiar am interacţionat, având în vedere faptul că se vedea că omul îşi doreşte să discute cu mai multă lume de-acolo.
Aşa am ajuns să discutăm despre afine şi despre zmeură. Aş fi vrut să culeg şi ceva afine, aşa că l-am întrebat unde a găsit astfel de fructe. „La piaţă”, mi-a răspuns. „A, credeam că le-aţi cules chiar dumneavoastră din pădure”, am replicat eu. „Hai dom’le ce naiba, nu te uiţi la mine?”. La început am crezut că vrea să spună că vârsta (deşi nu era decât cu vreo 10 ani mai mare decât mine) nu-i permite să urce pe munte, aşa că am zis: „Păi nu-i chiar aşa de dificil, că zmeura, de exemplu, e colea, la doi paşi”. „Hai dom’le, fii serios”, mi-a replicat.
Abia atunci am înţeles că respectivul personaj consideră sub demnitatea sa să meargă în pădure şi să culeagă zmeură, afine sau orice altfel de fructe de acest gen.
M-am gândit mult la acest aspect, deşi poate că n-ar fi meritat. Adică, noi, în prima seară, am ieşit să facem o plimbare prin jurul pensiunii, am descoperit tufişurile cu zmeură şi fără nicio ezitare am făcut ceea ce considerăm că e absolut normal şi natural să facem: am cules şi am mâncat zmeură. Dacă ne-ar fi văzut tipul respectiv, ne-ar fi privit cu dispreţ, ca pe nişte sărăntoci care n-au bani să-şi cumpere fructe de la piaţă. Asta mă tot întreb de-atunci: care dintre cele două atitudini o fi oare cea normală?

Impresii de vacanţă (II): Lacul Sf. Ana

16

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 04-08-2011

Înainte să plec în concediu am citit acest articol al lui Răzvan Pascu despre Lacul Sfânta Ana şi m-am întrebat dacă ar avea rost să mai scriu şi eu despre subiect, având în vedere faptul că Răzvan a avut grijă să descrie în amănunţime atât modul în care se ajunge acolo, cât şi ceea ce se poate vedea în zonă. Totuşi, măcar câteva poze trebuie să postez, nu?
Era o zi însorită şi călduroasă cea în care am fost noi pe-acolo, aşa că plimbarea de la locul de campare până la lac şi înapoi a fost plăcută. În plus, am înconjurat şi lacul, traseul având cam 1,5 Km. Zona este rezervaţie naturală şi există un Eco Club care se ocupă de administrarea acesteia. Nu străluceşte de curăţenie, dar nici nu găseşti mizeria de printr-alte părţi. Se vede că este un loc îngrijit, nu lăsat la voia întâmplării.
Ai voie să faci grătar, cu condiţia să nu faci focul direct pe sol. Ai voie să te şi scalzi în apa limpede şi rece a lacului, poţi să te plimbi şi cu barca, deci sunt destule posibilităţi de agrement. Bineînţeles, se face şi plajă.
Cu toate că se spune că în apele lacului nu trăieşte nicio vieţuitoare din cauza gazelor mofetice emanate de pe fundul acestuia, vă jur că am văzut cu ochii mei peştişori ieşiţi din ouă de curând, ba chiar şi nişte broaşte. Nu-mi fac probleme în privinţa modului în care au ajuns broaştele acolo, căci ele sunt amfibii, deci au venit din pădurea care înconjoară lacul. Dar peştişorii? Cine să fi depus icrele, dacă nu există alţi peşti mai mari în apa lacului, şi cine le-o fi fecundat? Să fi adus cineva, acum câţiva ani, nişte peşti de prin alte părţi ca să încerce să populeze lacul? Mister total! Am încercat să-i pozez, dar erau aşa de mici încât nu se văd în poze.
Cam atât despre lac, acum iată albumul cu poze făcute acolo.


Impresii de vacanţă (I): Baile Tuşnad

4

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 03-08-2011

M-am întors de câteva zile din concediu, dar încă n-am apucat să-mi fac publice impresiile. Nu-i nimic, mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i aşa?
Practic am stat în Băile Tuşnad, dar aceasta e o staţiune mică, n-ai mare lucru de făcut pe-acolo, aşa încât am mai plecat încolo şi încoace ca să nu ne plictisim. O singură zi am stat în staţiune, în rest am fost pe drumuri.
Băile Tuşnad este amplasată pe Valea Oltului, la intrarea în judeţul Harghita când vii dinspre Braşov. Se spune că izvoarele sale cu ape termale şi minerale ar fi recomandate pentru boli cardiovasculare şi pentru hiperaciditate gastrică (exact ce mi-ar trebui mie), doar că eu n-am văzut pe-acolo niciun izvor. E adevărat că nici nu le-am căutat (pe hartă figurează mai multe).
Peisajul din jur este deosebit, cu munţi acoperiţi de păduri de conifere ce coboară până în staţiune. Iar la marginea pădurii, multe tufişuri de zmeură crescută ca şi floră spontană. Aşa că, în prima seară, am dat o raită prin zmeuriş şi ne-am făcut plinul cu aceste gustoase şi aromate fructe de pădure.
O atracţie pentru turişti este şi lacul Ciucas, cu pavilionul său ce figurează pe toate imaginile din Tuşnad Băi. În mod normal, ar trebui să fie o zonă de agrement, dar singurul agrement este servitul mesei pe malul său, ori pe acea pasarelă ce leagă pavilionul de mal. Bărcile nu mai pot circula pe lac din cauza vegetaţiei abundente, fapt ce dă o notă proastă autorităţilor locale care ar trebui să se preocupe de curăţarea acestuia.
În rest, n-ai ce vedea în staţiune. Aşa că o să vă las în compania albumului cu poze pe care le-am făcut acolo.

Necuratul nu domneşte doar în Colga

5

Postat de Geocer | in categoria Lectura, roman | pe data de 01-08-2011

Regele

Regele Romanului politist

În concediu am citit încă o carte scrisă de cel care, pentru romanul poliţist, este ceea ce este Guţă pentru manele şi Hagi pentru fotbal. Dacă încă nu l-aţi recunoscut, n-aveţi decât să priviţi imaginea alăturată ca să vă daţi seama despre ce scriitor vorbesc.
Am citit, deci, romanul „Necuratul din Colga”, roman început de d-l Arion în 1999 şi terminat prin 2004. Ca să vă satisfac curiozitatea, o să vă spun că totul pleacă de la nişte crime bestiale comise într-un orăşel (imaginar) din nordul ţării (Colga pe numele său), crime cărora poliţia locală nu le poate găsi rezolvarea, aşa încât este trimis la faţa locului un agent special super-antrenat şi foarte instruit. Omul e pus pe glume, dar în acelaşi timp se concentrează în mod serios asupra anchetei, astfel încât scoate la iveală lucruri şocante despre ceea ce se întâmplă prin partea locului.
Dar nu scriu acest articol pentru a vă povesti romanul (vă recomand să-l citiţi voi înşivă), ci pentru a face câteva remarci în ceea ce priveşte ideile ce se pot citi printre rândurile romanului citat mai sus.
Mai întâi aş remarca revolta omului George Arion, transpusă în literatură de către scriitorul cu acelaşi nume, împotriva nedreptăţilor din societatea în care trăim. Nu e prima oară când observ această revoltă, căci şi în „Cameleonul”, şi în „Fortăreaţa nebunilor”, dar şi în alte romane scrise de acelaşi autor am putut-o „citi”. Revolta împotriva potentaţilor zilei, dar şi împotriva faptului că oamenii necăjiţi, în loc să ia atitudine împotriva abuzurilor acestora, se complac într-o inexplicabilă letargie, uneori chiar admirându-i pe cei care au ştiut să fure ca să-şi construiască averi colosale.
În al doilea rând, aş dori să vă vorbesc despre un personaj secundar al cărţii, senatorul MIU TROCAN DROVELIDU, liderul Partidului Românilor Adevăraţi, personaj care a fost creat avându-l drept model pe fostul senator Corneliu Vadim Tudor, politician care în 1999 era în plină ascensiune pe scena politică (dacă vă amintiţi, în 2000 a intrat în al doilea tur de scrutin pentru prezidenţiale). Nici măcar numele personajului nu a fost ales la întâmplare, fiind de fapt o anagramă a numelui celebrului tribunatic.
Ceea ce v-am povestit aici nu este decât un exemplu de implicare a unui scriitor în ceea ce se întâmplă în societatea românească, implicare ce face apel la talent şi la imaginaţie.
Alo, Domnul Arion, la cât de frumos am scris aici, e musai să-mi oferiţi un exemplar dintr-o carte de-a dumneavoastră pe care încă nu o posed. Vă mulţumesc anticipat!

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.