„Sărutul morţii”, sau „Moartea sărutului”?

18

Postat de Geocer | in categoria Lectura | pe data de 22-08-2011

Mărturisesc din capul locului că n-am terminat de citit acest lung roman. Dar m-am apucat să scriu despre el încă de-acum că mi-e teamă că până-l termin o să uit ce vroiam să zic. Chiar aşa, ce vroiam să zic?
Vroiam să spun că am citit multe recenzii laudative la adresa „Sărutului morţii„, astfel încât m-am gândit că ar fi cazul să-l şi critice cineva. Iar dacă cele două autoare, Andra şi Oana se vor decide s-o angajeze pe Anastassia Marinescu ca să mă ucidă, las aici un indiciu astfel încât criminaliştilor să le fie uşor să descifreze misterul crimei a cărei victimă voi fi.
Vreau să critic în primul rând limbajul licenţios folosit. Expresii care nu dau bine când sunt rostite de femei (nici la bărbaţi nu dau bine, dar la femei cu atât mai puţin) sunt folosite peste tot în carte, mai ales de către personajele feminine. Şi nu că aş fi eu excesiv de pudic, dar i-am dat-o şi soacră-mi s-o citească! Iar dacă mai punem la socoteală şi faptul că una dintre autoare este minoră, treaba devine şi mai neplăcută.
În al doilea rând, am constatat că autoarele confundă Slovenia cu Slovacia. Unul dintre personaje era în Italia şi vroia să treacă graniţa „în Slovacia”. Şi nu spune treaba asta o singură dată ci de vreo 3 ori. Îmi pare rău, dar Italia nu are graniţă comună cu Slovacia, ci cu Slovenia. Adevărul e că şi eu le mai confund, dar revin repede la normal când mă gândesc la Cehoslovacia. Slovacia a rezultat (împreună cu Cehia) din dezmembrarea acestei ţări. Pe când Slovenia a rezultat din dezmembrarea Iugoslaviei.
Şi ar mai fi ceva! Ştiţi întrebarea aia încuietoare „În ce an s-a înfiinţat CFR-ul în Germania?”. Cam aşa şi cu autoarele noastre: au inventat PECO în Italia. PECO a fost o marcă românească, o firmă care deţinea practic toate benzinăriile, acum 20 de ani. Între timp s-a renunţat la această marcă, dar fetele noastre probabil că o regretă, căci în loc să intre într-o benzinărie, în Italia, Anastassia intră „într-un peco”.
Cam atât am avut de criticat, deocamdată, dar n-am citit decât o treime din roman. Aşa că aşteptaţi-vă la ce e mai rău de la mine!

Comments (18)

Doar o treimeee? Slovacia și Solvenia apar mult mai departe de o treime 😀
Hai, că nu te împușcă nimeni în viitorul foarte apropiat….

M-am mai gândit… Cu capul în nori, ca de obicei, m-am gândit la întoarcerea eroinelor în țară. Când, de fapt, era vorba de început… Scuzele mele.
Aștept părerile de final! Lectură plăcută!

E vorba de intoarcerea Anastassiei, dupa ce daduse lovitura de la Vatican.

Da, acum îmi dau seama. Când vei termina de citit, vei înțelege de ce m-am încurcat cu o altă întoarcere.

Cu limbajul licentios si scenele de sex am avut si eu o mica problema in contextul in care Andra e minora dar n-am vrut sa fiu mai catolica decat papa in conditiile in care tineretul din ziua de azi e orice numai catolic nu. Cuvantul peco banuiesc ca l-au folosit cu sensul de benzinarie cum folosesc unele persoane cuvantul „pampers” pentru orice scutec de unica folosinta. Sunt persoane care inca mai spun „peco” la benzinarii, desi adevaratele PECO s-au desfiintat cu multa vreme in urma. Apropo de observatia ta, eu citesc acum o carte a carei actiune de inceput se petrece in Romania anului 1989 si personajele folosesc o gramada de tehnica care nu cred ca fusese inventata la vremea aia. Dar trebuie sa ma documentez bine inainte sa deschid gura despre asta 🙂

Da, au folosit cuvantul peco pentru a vorbi de o benzinarie. Dar eu sunt carcotas si vanator de greseli, de aceea le-am taxat.
Chiar sunt curios: ce carte citesti? Ca vreau sa o citesc si eu despre tehnica moderna folosita in 1989!

Dupa cum am zis, trebuie sa ma documentez, poate nu exista la noi, si americanii o inventasera deja. Ca la vremea cand noi spalam rufele la rau, ei spalau cu masina automata, asa ca orice e posibil. Si in 1914 dadea cu aspiratorul ala smecher de 2500 de euro…
E tot o carte de la Tritonic, Asasin la feminin de Monica Ramirez.

Am si eu cartea asta, dar inca nu i-a venit timpul s-o citesc. Ah, ce-as mai toca-o marunt si pe Monica!

De curiozitate, citeste primul capitol (poti sari prologul). Evident, ai mai multa experienta si cultura decat mine si un spirit de observatie mai fin si as vrea sa stiu ce parere ai despre partea cu tehnica (camere de luat vederi in buncare care il ascundeau pe ceusescu, aparate care dezactivau panouri de comanda etc). Am googalit ceva dar nu sunt inca multumita de rezultat.

Camere de luat vederi in miniatura sigur existau. Aveau si spionii nostri, nu numai ai lor! Dar nu erau accesibile publicului larg, asta-i clar!

Aparate care dezactivau panouri de comanda…presupun ca erau niste chestii de bruiaj. Cred ca existau si dintr-astea.

Bun atunci, am depasit un hop 🙂 Multumesc de lamurir!

Ideea eate ca atat armata cat si (mai ales) serviciile secrete au fost si sunt dotate cu aparatura mult mai evoluata decat cea accesibila unui om simplu. Stiai ca Internetul s-a nascut si a existat ca o retea interna a armatei americane, inca din anii ’70?

Monica spunea într-un timp că, fiind tehnici de spionaj, existau tot felul de aparaturi. Ai observat poate că incă se vorbeste despre dischete…
Acum, până una alta, e ficțiune 😀

Da, sunt convins ca existau. Asa cum ziceam, armata si spionajul au fost intotdeauna cu mult mai inzestrati decat noi, cei obisnuiti.

Greseala aia cu peco as ierta-o, aia cu Slovecia nu. Ca daca o iert p-aia, ar trebui s-o iert si pe doamna ministru, aia cu republica norvegiana. Iar alde peco, adidasii, xeroxul… sunt la sorginte substantive proprii, nu stiu daca academia a hotarat sa le faca comune, in ciuda uzului intens din gura noastra. Ehe… cum torcea C.A.E.R.ul doamna Ojog Brasoveanu, cand se documenta pentru cartile dumneaei….

Cre’ca in seara asta o sa revad „Fahrenheit 451″…. bun film 😀 Si da, stiu, sunt rautacios si dusmanos :))

…probabil cu Slovacia vrea sa vada daca esti atent ce citesti 🙂

😀

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.