Poze și întâmplări din Plovdiv

3

Postat de Geocer | in categoria calatorii | pe data de 30-09-2011

Cladire in paragina

Cladire in paragina

Dacă ne-am lua doar după clădirea din poza alăturată, am trage concluzia greșită că Plovdiv este un oraș în paragină, un oraș mort. Ori, nu este așa. Este unul dintre marile orașe ale Bulgariei, un important centru industrial având cca. 400 000 de locuitori. Iar clădirea din imagine este singura care arată așa cum se vede. E adevărat că nu tot centrul a fost renovat (clădirea asta se găsește în centru, nu la periferie), dar se vede că s-au făcut ceva eforturi. Pe lângă renovare, se lucrează și la restaurarea unui amfiteatru antic (roman, probabil), tot în centrul orașului.
În seara în care am ieșit noi la plimbare, era mare agitație în Plovdiv. Mai întâi am asistat la un miting electoral al Partidului Socialist Bulgar, continuatorul tradiției comuniste. Am constatat că participanții erau în general oameni în vârstă, probabil pensionari. Parcă eram la un miting al PDSR-ului cel de tristă amintire. Aș fi vrut să fac și eu rost de o șapca roșie cu însemnele PSB, dar cred că se distribuiseră toate, așa că am renunțat.
Dar nu numai PSB-ul scosese lumea în stradă, ci și o întâmplare destul de tristă: cu câteva zile în urmă, undeva pe lângă Plovdiv, nepotul uni mare mafiot țigan omorâse doi tineri într-un accident de circulație. Ceea ce se întâmpla în centrul orașului era doar o manifestație pașnică, dar, de fapt, vila mafiotului fusese incendiată săptămâna trecută de către tinerii revoltați împotriva mafioților de orice nație cărora justiția bulgară n-are ce le face (sau nu vrea să le facă nimic). Am fost impresionați de numărul mare de tineri care se mobilizaseră să participe la acea acțiune de stradă și de faptul că păreau foarte hotărâți, foarte motivați. Mi-ar fi plăcut să văd și la noi așa ceva! Poate că ei, generația lor, sunt cei care le vor veni de hac mafioților.
O ultima remarcă: bulgarii au bere și vin foarte bune. Așa că mi-am luat „la pachet” câteva sticle, la întoarcere oprindu-mă puțin la Carrefour Ruse, ocazie cu care am observat faptul că în Ruse există și Carrefour, și Billa, și Kaufland. Cred că giurgiuvenii noștri își fac cumpărăturile acolo, căci nu sunt decât vreo 10-15 Km de la Giurgiu până la Ruse.
Iar la final, iată și câteva poze din centrul Plovdiv-ului.


Târgul Internațional de la Plovdiv

9

Postat de Geocer | in categoria calatorii | pe data de 29-09-2011

Unul dintre motivele deplasării mele în Bulgaria a fost vizita la Târgul Internațional Tehnic care se ține în această perioadă la Plovdiv. Am fost, am văzut, am comparat cu TIB-ul la care voi merge săptămâna viitoare (mă rog, comparația e făcută cu ceea ce-am văzut în anii anteriori la TIB).
Pe scurt, Târgul de la Plovdiv este și mult mai mare și mult mai frumos decât cel de la București. Mai mare, deoarece sunt expozanți din mult mai multe domenii decât la București. Printre altele, sunt expuse și autoturisme, ceea ce-l face atractiv pentru bărbații cărora le place să privească fete frumoase în fustiță scurtă, căci cine a mai văzut târg auto fără acest accesoriu?
Apoi, interiorul (dar și intrarea) sunt foarte frumos amenajate, astfel încât poți vedea și câte un părculeț sau o fântână arteziană, dacă te plictisești de uitat la fetițele „automobiliste”.
Saloanele erau împărțite pe domenii: electrotehnică și electronică, mașini unelte, informatică, materiale de construcții, chimicale etc. Deci, dacă nu te interesează un anumit domeniu, ocolești pavilionul care-i este dedicat.
Expozanții proveneau din mai multe țări (pe lângă Bulgaria, bineînțeles): Germania, China, Turcia, Japonia, Coreea de Sud ș.a.m.d. Am întâlnit și vreo 3 expozanți din România (dintre care unul ne este client), plus Dacia care era prezentă prin intermediul unui dealer bulgar. O notă aparte pentru Federația Rusă care și-a rezervat un pavilion întreg unde nu expune decât niște poze. Am vrut, din curiozitate, să le vizitez pavilionul și parcă am simțit că mă întorc în timp cu vreo 25 de ani: aceeași activiști de partid „încremeniți în proiect”, nimic interesant de văzut, dar multă fală, mult fast. Atmosferă tipic comunistă. Și nici măcar fete frumoase cu fustițe scurte nu erau, așa cum găseai la tot pasul în celelalte pavilioane.
Acestea fiind zise, va las în compania unor poze pe care le-am făcut la fața locului. În articolul următor o să va povestesc ce-am văzut și ce-am făcut prin centrul Plovdiv-ului.

Bulgaria: impresiile unui călător amator

6

Postat de Geocer | in categoria calatorii | pe data de 28-09-2011

După cum vă spuneam, am petrecut 2 zile la sud de Dunăre. Nu e prima dată când merg în Bulgaria, dar e prima dată când o bat în lung și-n lat. Mi-am făcut cât de cât o impresie despre vecinii noștri, așa că mă apuc să povestesc și pe blog ce-am văzut și ce-am aflat.
La prima vedere, Bulgaria pare o Românie ceva mai săracă. Orașe cu multe clădiri în paragină, sate având case dărăpănate, aspect destul de trist în general. Și multă pustietate! Dacă la noi te uiți că nu ai unde să mergi cu o viteză mai mărișoară pe drumurile naționale pentru că ieși dintr-o localitate și intri într-alta, la ei mergi pe câmp mult și bine până când dai de câte un sat.
Oamenii cu care am venit în contact mi s-au părut foarte amabili și deschiși. În prima seară am stat la un hotel din Ruse și am luat cina la o terasă la care am avut 10% reducere doar pentru că locuiam la acel hotel (terasa nu aparținea hotelului, era a unui restaurant chinezesc). Recepționera ne-a condus foarte amabilă în camere, ne-a arătat cum funcționează instalația electrică (mă rog, nu era nevoie căci mai văzuserăm și noi carduri care folosesc atât pe post de cheie de intrare cât și pentru a aprinde lumina) și ne-a oferit din partea casei câte o sticlă de apa plată și o prăjiturică. Hotelul era foarte curat, camerele foarte frumoase și comode, iar prețul era de doar 33 de Eur. Iar surpriza am avut-o la plecare: am primit fiecare câte o sticlă de vin de 375 ml din partea hotelului.
A doua noapte, cea petrecută în Plovdiv, am avut parte de un hotel la fel de curat și confortabil, doar că prețul era mai mare din cauză că în oraș avea loc Târgul Internațional Tehnic, deci era cerere foarte mare de locuri de cazare. Și n-am avut parte nici de sticla de vin!
Bulgaria are începute 4 autostrăzi:
– A1 va lega Sofia de Burgas și va avea în total cca. 400 Km. Este începută din ambele capete, dar s-a avansat mai mult (până la Stara Zagora, adică cca. 220 Km) cu partea care pleacă din Sofia. De partea cealaltă, de la Burgas, s-au făcut doar vreo 50 Km. Oricum, se vede că se lucrează în continuare la ea.
– A2 va lega Sofia de Varna și este de asemenea începută din ambele capete, cam câte 50 Km fiind gata de fiecare parte. Se pare că la asta lucrările avenseaza mai greu, căci eu o știu așa de câțiva ani buni. Adevărul este că relieful e muntos, deci se construiește mult mai greu. Am trecut prin niște tunele și peste niște viaducte de te lua amețeala!
– A3 este prevăzută că o derivație din A1 în scopul de a ajunge cu autostrada până la granița cu Turcia. De fapt, de-acolo au și început să construiască, de la graniță. Tot așa, s-au făcut cam 50 Km.
– A4, din câte mi-am dat eu seama, va fi de-a lungul litoralului. Doar un crâmpei de 20-30 Km este construit.
Din câte știu, au în plan să mai facă 2 sau 3 autostrăzi: una către granița cu Grecia, una către Serbia și cred că vor să facă una și spre noi, dar o vor face degeaba. Poate doar pentru sinucigașii care vor să vină cu viteză, iar când se termină autostrada să pice drept în Dunăre.
În afară de autostrăzi, au și drumuri naționale, normal. Acestea sunt cam în aceeași stare ca și ale noastre, adică unele mai bune, altele mai proaste. Oricum, fără hartă și mai ales fără GPS nu vă sfătuiesc să intrați în Bulgaria. Singurul traseu pe care l-am văzut bine semnalizat este Sofia-Ruse. În rest, te rătăcești fără prea mari eforturi.
Am văzut Poliție din loc în loc, dar nu ne-a oprit nimeni, deși am făcut peste 1000 Km în total. Deci, mitul acela urban cum că polițiștii bulgari îi opresc pe români că să obțină bacșișuri de la ei este doar un mit. În schimb, era cât pe ce să am un accident de circulație. Conduceam liniștit cu vreo sută la oră, când văd că pe marginea drumului, cineva dăduse foc vegetației, iar tot fumul venea pe șosea. Mi-am amintit că un amic de-al meu, întorcăndu-se de pe litoralul nostru, avusese un accident în condiții similare, astfel încât am pus avaria ca să-l avertizez și pe cel din spatele meu, am frânat și am intrat cu viteză mică în fum. Bine am făcut, căci mașina din fața mea se oprise din cauza că șoferul nu mai vedea nimic. Abia i-am zărit avariile pe care și le aprinsese și el, în sfârșit. După câteva secunde de ezitare, a plecat, am ieșit din fum și ne-am văzut liniștiți de drum. Oricum, cei care fac treaba asta cu incendiatul vegetației de pe margine drumului sunt niște criminali inconștienți și ar trebui pedepsiți drastic!
În rest, totul a decurs normal și firesc, iar eu am ajuns acasă, aseară, frânt de oboseală, căci condusesem peste 500 Km.
Iar acum închei acest prim articol despre Bulgaria, promițându-vă că voi reveni în curând cu poze și întâmplări din Plovdiv.

De diseara, Bulgaria

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii | pe data de 25-09-2011

Dragii mosului, a venit vremea sa va marturisesc faptul ca in dupa-amiaza asta voi trece Dunarea pe la Giurgiu. Sper sa nu ma ud! Plec intr-o scurta delegatie la vecinii si prietenii nostri bulgari, prilej cu care voi vizita Targul International de la Plovdiv, dar si un client din zona.
Deci, diseara voi dormi la Ruse, iar maine la Plovdiv. Voi profita de ocazie ca sa va povestesc impresii din Bulgaria, eventual cu poze. Pe curand, deci!

Androizi vs. ferestre

2

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, Internet | pe data de 23-09-2011

Etichete: , , , ,

De vreo câteva luni, sunt fericitul posesor al unei tablete având instalat sistemul de operare Android. Tot utilizând-o mi-am dat seama că dacă Google (căci lor le aparţine Android-ul) ar fi existat la începutul anilor ’90 şi dacă ar fi intrat în concurenţă cu Microsoft, probabil că doar jumătate dintre PC-uri şi laptopuri ar folosi azi Windows. De ce spun asta? Pentru că Android-ul este foarte uşor de utilizat, dar mai ales pentru că oferă compatibilitate completă cu Windows-ul. În plus, au încurajat prin toate mijloacele dezvoltarea de aplicaţii Android, majoritatea putând fi descărcate gratuit.
Hai să detaliez un pic. Toată lumea cunoaşte Microsoft Office, pachetul de aplicaţii care conţine Word, Excel, Power Point şi altele. Ca să cumperi acest pachet, trebuie să plăteşti cca. 300 Eur. Pe Android există OfficeSuite Professional care costă câteva zeci de lei şi care face cam acelaşi lucru, generând fişiere 100% compatibile cu Microsoft Office. Am încercat chiar eu chestia asta: am făcut un fişier Word pe tabletă (şi nu ca să mă joc, chiar aveam nevoie de mobilitate, la un moment dat), fişier pe care l-am copiat pe un memory stick, apoi l-am pus pe PC şi l-am deschis cu Word-ul din Windows. L-a recunoscut ca şi când ar fi fost creat chiar de el.
Dar nu numai atât: dacă intri în AppsLib (librăria de aplicaţii a Android-ului) găseşti o grămadă de programe grupate pe categorii, astfel încât poţi să descarci şi să foloseşti orice-ţi doreşte inima: jocuri (cel mai popular este Angry Birds), radiouri sau televiziuni virtuale, managere de fişiere, programe de desenare şi multe altele. Bineînţeles că există şi multe browsere de internet. Dintre cele pe care le-am încercat eu, cel mai bun mi s-a părut Opera Mobile (atenţie, nu Opera Mini – ăsta e o porcărie).
Vreţi să comunicaţi prin mess? Nimic mai simplu: descărcaţi gratuit aplicaţia IM+ (All în one messenger) şi vă adăugaţi în ea toate conturile de mesagerie instantanee pe care le aveţi: Yahoo Messenger, Skype, Google Talk, ICQ etc. Folosind un singur program, le ai practic pe toate!
Şi ce credeţi că am descoperit azi-noapte, în cele câteva ore de insomnie provocate de ţânţari? Am găsit un limbaj de programare pentru Android. Este vorba de un Basic căruia i s-a adăugat şi o componentă de gestionare a bazelor de date SQL. L-am descărcat fără nicio ezitare şi m-am apucat să creez primul meu progrămaş pentru tabletă. N-am făcut clasicul „Hello World” (sunt prea mare pentru aşa ceva) ci unul care citeşte de la tastatură virtuală 2 numere, apoi le calculează suma, produsul şi media şi le afişează pe ecran. Deşi nu e mare lucru, am fost încântat de reuşită. M-am simţit că acum 20 de ani când am scris primul meu program pe un PC 286, în limbajul dBase!
Aşa cum ziceam: la începutul anilor ’90, Microsoft n-a avut un astfel de concurent, deoarece singurul care mai exista (Apple) era foarte exclusivist şi nu îngăduia incio compatibilitate între fişierele/programele sale şi cele similare de la Microsoft. În plus, nici aplicaţii pentru Apple nu se prea găseau, aşa încât toată lumea a fost nevoită să se îndrepte către produsele lui Bill Gates care erau mult mai populare şi mai accesibile. Şi uite-aşa s-a ratat un mare start în competiţia informatică.
Acum să scot în evidenţa şi câteva chestii care sunt mai puţin lăudabile la tableta mea. În primul (şi în al doilea) rând, este vorba despre conectivitatea la Internet. Singura posibilitate de a te conecta este prin Wireless, deci dacă nu ai reţea Wi-Fi, adio net! Apoi, chiar dacă ai semnal foarte bun la reţeaua ta Wi-Fi, tot ţi se întâmplă să se deconecteze din când în când, iar chestia este destul de supărătoare când descarci ceva (căci nu se reia de acolo de unde a rămas), dar şi când navighezi pur şi simplu. Există aplicaţii care (cică) menţin conexiunea, dar nu sunt destul de eficiente. Păcat!
Apoi, faptul că habar n-are de mouse este din nou supărător, căci eu sunt obişnuit să lucrez mult cu şoricelul. Şi tastatura virtuală e un pic cam greu de utilizat. Ca să găseşti un anumit semn (de exemplu „=”) trebuie să treci prin vreo 3 ecrane.
În schimb, e foarte comodă pentru deplasări, căci în comparaţie cu un laptop, cântăreşte cam cât un fulg şi ocupă tot cam acelaşi spaţiu. Deci, asta este (pe scurt) tableta mea, cu bune şi cu rele.
P.S. Ca să fie şi mai haios titlul, aş fi putut să zic: Androizii aruncă cu mere în ferestre!

Armele secrete ale lui Băsescu

2

Postat de Geocer | in categoria Basescu, Pamflet | pe data de 21-09-2011

Mai ţineţi minte bancul ăla care circula pe vremea lui răposatu? Cel cu ruşii care trimiteau trupe şi tehnică militară la graniţa cu România, iar, în contrapartidă, ai noştri trimiteau steaguri. Descurajaţi, ruşii s-au retras şi şi-au trimis solii să afle ce semnifică acele steaguri. Iar răspunsul a fost simplu: „vroiam să va arătăm că ni se fâlfâie!”
Băsescu e şi mai cool: El a îndreptat spre ruşi o baterie de praştii cu rază lungă de acţiune. Iar ca să fie sigur că, la o adică, o să aibă cine să intervină şi să-l scape din ghearele lor, a început să strige după ajutor de s-a auzit până la Wikileaks. Oricum, a ţinut sub tăcere o altă armă secretă de-a sa: faptul că soldaţilor li se dă să mănânce multă fasole, chestie care-i ajută a doua zi să aibă destulă muniţie!
Serios vorbind, modul în care a reacţionat Băsescu la publicarea telegramei aceleia mă face să cred că-i adevărată şi că la un moment dat chiar că i-a fost teamă că vom intra în conflict cu Rusia.
Dar, până la urmă, de ce să intre toată România, dacă el îi supără pe ruşi cu declaraţiile lui nechibzuite? N-ar fi mai bine să invităm GRU să-l ia şi să-l ducă la Moscova că să răspundă personal în faţa ţarului? În felul ăsta, împuşcam 2 iepuri dintr-un foc: aplanăm şi conflictul internaţional, scăpam şi de necuratu’.
Păi nu?

Promoţie discriminatorie

0

Postat de Geocer | in categoria aberatii | pe data de 21-09-2011

Eu cred că anumite organizaţii şi asociaţii de luptă împotriva discriminărilor de orice fel ar trebui să se autosesizeze şi să ia atitudine împotriva acestui gen de practici.
Să vă spun despre ce este vorba în propoziţie: am tot văzut la TV o reclamă cu o promoţie de genul „cumperi una şi o primeşti gratuit pe-a doua”. Problema este că acea reclamă este la un medicament minune care te scapă de hemoroizi. Nu-i aşa că v-aţi prins unde-i discriminarea? Practic, populaţia este împărţită în două de această promoţie: de o parte, fericiţii care au hemoroizi şi prin urmare pot beneficia de două cutii de medicamente la preţ de una, iar de cealaltă parte cei care n-au fost atât de inspiraţi încât să-şi agonisească şi ei acolo câţiva, pentru zile negre, aşa că acum le este imposibil să beneficieze de generoasa ofertă.
Bleah! Alt subiect nu mai găseam şi eu?

Bloggeri în vizită la o bloggeriţa

7

Postat de Geocer | in categoria blogger, gradinarit | pe data de 19-09-2011

O ştiţi pe Simona, nu-i aşa? Cum care Simona? Simfonica! Zăpăcita de Simona, cea care şi-a vândut apartamentul din Piteşti şi s-a mutat la ţară, la marginea pădurii.
Nu ştiu ce i-o fi venit week end-ul ăsta, dar mă trezesc sâmbătă seară cu un telefon de la Remus, cum că ne invită pe la ea. Cum, nu-l ştiţi pe Remus? E prietenul imaginar al Simonei, cel care a avut cel puţin vreo sută de bloguri, pe care le-a şters fără niciun pic de regret. Pe vremuri se numea „Papabembe Zouzou”, acum este „La pinul de framboază”. Aş da link către el, dar de unde să-i iau blogurile? Căci pe cele pe care încă le mai are, n-a scris nimic, iar cele pe care a scris şi le-a şters demult. Ăsta-i Remus, n-ai ce face!
Ar fi trebuit să vină şi Raluca, dar ea era la muncă. Oare nu şi-ar fi putut aranja o ieşire pe teren de vreo 2 ore? Mă rog, poate data viitoare!
În schimb, Ema a venit. Şi n-a venit cu mâna goală, ci l-a adus cu ea şi pe Foin. Foin mi-a confirmat ceea ce auzisem despre el: că e un bătăuş. Bate tot ce prinde! Atât la tabinet, cât şi la table. Pentru cei 4 ani şi 7 luni cu care se laudă, e foarte precoce.
Iată-ne, deci, îmbarcaţi în Matizul Emei pe care-l schimbăm în drum cu Loganul meu, căci până la Simona e de urcat o coastă destul de abruptă şi s-ar putea ca Matizul să nu fie capabil s-o facă. Simona scrisese pe o hârtiuţă nişte indicaţii regizorale că să ştim cum să ajungem la ea, dar până la urmă n-a mai fost nevoie de ele. Am ajuns, am urcat şi panta, iată-ne în curtea familiei Fusaru.
Pe Simona am cunoscut-o în mod virtual acum cca. aproximativ 13 ani. Pe ICQ am cunoscut-o. Vai, ce romantic! Şi n-o mai văzusem de vreo 11 ani, doar mai discutaserăm prin mess. A fost o plăcere să ne revedem după atâta amar de vreme.
Răzvan, „domnul şi stăpânul ei” (expresia îi aparţine), nu era acasă, aşa că a făcut ea pe ghidul şi pe gazda. E foarte frumos pe la ei: pădurea e la doi paşi de casă, au o grădină de zarzavaturi destul de frumoasă, şi-au amenajat casa aşa cum şi-au dorit … Mai au multe de făcut, dar până la urmă le rezolvă ei pe toate.
Pentru detalii privind viaţa la ţară a familiei Fusaru, dar şi pentru poze (din belşug) vă recomand să vizitaţi blogul Simonei. Veţi găsi de toate, acolo. Cine ştie, poate vă stârneşte pofta să plecaţi din oraş, aşa cum au făcut ei!

Luceafărul de la Cotroceni (parodie)

5

Postat de Geocer | in categoria Parodie | pe data de 16-09-2011

A fost odată ca în basme
Cum niciodată n-a mai fost
O ministresă ce crea fantasme
Chiar şi în zilele de post.

Şi era una în guvern
Şi bună-n toate cele
Precum un înger în infern
Ori sarea-n floricele.

Din biroul cel cu jilţ
Ea paşii şi-i îndreaptă
Spre Cotroceni unde la colţ
Luceafărul o-aşteaptă.

O vede-n fiecare seară
Astfel, dorinţa-i mare
Şi-o amintea de asta-vară
Că-i fusese-admiratoare.

El intră după ea-n palat
Vrăjit de trupu-i voluptos
Şi de piciorul epilat
O ia în braţe drăgăstos.

– Urcă-te-n pat, luceafăr chel
Pătrunde-mi în odaie
Căci vreau ca soţul să-mi înşel
Şi-s toată o văpaie

– O, vin’odoru-mi ideal
Pe soţul tău îl lasă
Eu sunt Luceafărul din deal
Iar tu să-mi fii mireasă

– Mireasă precum spui voi fi
De-un alb imaculat
De vei pleca din Cotroceni
De-aici de la palat

Porni Luceafărul decis
La Parlament se duse
Şi-ntr-un elan de nedescris
Demisia-şi depuse.

În vremea asta, Cătălin
Viclean copil de casă
Pe ministresă, masculin
O lăsase şi borţoasă!

Luceafărul, dezamăgit
Când o văzu aşa
Pe Cătălin l-a ciomăgit
Şi-o alungă pe ea

– În cercul vostru ăla strâmt
Norocul vi-l petrece
Iar eu la Cotroceni rămân
Nemuritor şi rece.

Ceauşeştii: un subiect răsuflat

1

Postat de Geocer | in categoria aberatii, tv | pe data de 14-09-2011

Nu ştiu din ce cauza şi cu ce ocazie, cel puţin una dintre televiziunile noastre s-a apucat să dezgroape un subiect atât de răsuflat precum cel al vieţii familiei Ceauşescu. Nu cred că mai interesează pe absolut nimeni ce spunea Nicu Ceauşescu în 1990 sau 1991 când se afla în Spitalul Penitenciar Jilava. Cât despre faptele pentru care a fost arestat, acum par chiar rizibile!
Se tot reia (de exemplu) un fel de rechizitoriu pe care-l face un reporter ce „descoperă” în biroul lui Nicu Ceauşescu 3 cartuşe de Kent şi 2 sticle de whisky. Păi dacă pentru asta a fost el băgat la puşcarie, atunci mai bine de jumătate din populaţia României ar trebui să meargă la zdup!
Pentru un tânăr care n-are habar cum se trăia acum 23 de ani, „luxul” Ceausestilor este trai modest, dacă-l compari cu ceea ce vedem zilnic la televizor. Să luăm doar cazul lui Becali ce se afişează aproape zilnic lăfăindu-se pe jilţul său aurit sau în Maybach-ul de 500 de mii de euro. Nu-i aşa că dictatorul trăia mai modest şi mai discret decât el? Şi măcar de-ai putea jura pe cruce că averea lui Gigi a fost dobândită în mod legal, corect, prin muncă. Eu unul, n-aş jura!
Pe de altă parte, pentru noi cei care am trăit acele evenimente, este un fel de învăţătură de minte: în timp ce în 1990, marea majoritate a populaţiei căsca gura la astfel de „dezvăluiri incendiare” prezentate de televiziune, alţii îşi vindeau televizorul ca să înceapă o afacere. Ca să nu mai zic de cei ce participau la tot felul de manifestaţii diversioniste pro sau contra lui Iliescu, manifestaţii care n-au servit decât drept perdea de fum la adăpostul căreia cei ce ştiau ce au de făcut s-au pus pe treabă şi s-au îmbogăţit fără prea multe probleme.
Cam acest gen de reflecţii îmi inspiră reluarea fără niciun rost şi fără nicio noimă a rasuflatului subiect „Ceauşeştii”.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.