Mentalismu-i șmecherie
Aceasta este concluzia pe care am tras-o vineri seara, după ce am vizionat spectacolul lui Vlad Grigorescu, spectacol la care vă anunțasem că o să particip. Pe scurt, totul se bazează pe iuțeala de mână (a artistului) și pe nebăgarea de seamă (a spectatorilor).
Oricum, a fost frumos, plăcut și distractiv. Omul are talent, dar știe și să îți înșele privirea sau mintea. A explicat chiar el 2 dintre numerele pe care le-a făcut, iar în legătură cu alte 2 mi-am dat singur seama cum ne-a păcălit, după ce m-am gândit îndelung la cum s-au întâmplat lucrurile.
Pe scurt, folosește orice truc posibil ca să-i înșele pe privitori. Și are și un complice în sală. Întâmplător, complicele său stătea chiar în spatele meu, dar nu mi-am dat seama pe loc ce hram poartă, ci abia când am revăzut mental “filmul” spectacolului.
Să vă povestesc unul dintre trucurile în legătură cu care m-am prins de șmecheriile pe care le-a făcut. A se reține că în general “joacă” corect, tocmai pentru a slăbi vigilența privitorilor.
Deci, a aruncat un ghemotoc de hârtie prin sală, astfel încât persoana care-l prinde a 3-a oară să meargă pe scenă să-l ajute. Nu contează ce persoană merge pe scenă, dealtfel nici nu și-a chemat vreodată complicele. Fata care a mers să-l ajute a primit un glob pământesc și un marker, a fost rugată să ducă globul la spate și să facă un punct cu markerul pe el (la întâmplare, bineînțeles). Apoi i-a dat înapoi globul, mentalistului. Acesta a găsit punctul undeva lângă Marea Britanie, așa că ne-a cerut să-i spunem la ce ne gândim când vine vorba despre această țara. Și s-au spus mai multe cuvinte sau expresii care-ți vin în minte: Tamisa, Big Ben, Autobuzul supraetajat, Regina, Camera Lorzilor etc. El scria pe bilețele tot ceea ce spuneam noi din sală și băga acele bilețele într-o urnă improvizată (de fapt, o șapca). Apoi, fata care-l ajuta a fost rugată să extragă un bilețel din urnă. Pe bilețel scria “Autobuz”, iar când a desfăcut gemotocul de hârtie cu care-și începuse numărul, pe spatele lui era o poză cu autobuzul londonez. Simpatic număr, nu-i așa? Și foarte ușor de făcut. A trebuit să “intervină” doar în 2 locuri. Mai întâi, punctul acela care indica Marea Britanie fusese, în mod sigur, făcut chiar de el înainte de spectacol, iar când fata i-a dat globul, a șters rapid punctul făcut de ea, astfel încât să rămână doar al lui. Mizând pe faptul că e imposibil că cineva din sală să nu pomenească și de cunoscutele autobuze supraetajate din Londra, le-a ales pe acestea, așa încât, pe bilețelele alea n-a scris decât “autobuz”. Indiferent ce spuneam noi, el tot “autobuz” scria! Menționez faptul că nimeni n-a verificat ce scrie el acolo! Destul de simplu, nu-i așa? Totul merge de la sine, doar niște mici detalii fac diferența.
Oricum, sunt hotărât să merg și la următorul spectacol al său pe care-l promite în luna mai.



16 Comments
N-ar fi mai bine să-ți propui un drum până la Londra??
Nu cred ca ma atrage asa de tare acel oras!
Pentru că nu-l cunoști!
Este cea mai cosmopolită, complexă și miraculoasă metropolă!
E adevarat: nu-l cunosc!
Caterinca trucul ! Multumim de relatare ! O seara frumoasa !
O seara buna si tie.
Te rog sa-l trimiti si pe la Timisoara – asa-a… mai pe la primavara.
Nu este imposibil ca trucul sa fi fost regizat in felul descris de dumneata, da’-'i cam riscant. “Poticnelile” pot aparea in doua locuri.
Primul: fata care facuse semnul sa protesteze ca ea NU in Marea Britanie facuse semnul, ci in… (Mai simplu ar fi fost sa “planteze” in sala pe cineva care – indiferent de locul unde fata marca punctul – sa strige drept caracteristic “Autobuzul”.)
Al doilea: fetei care a tras biletul din urna sa i se “agate de mana” (intamplator sau intentionat) si un al doilea biletel, pe care (intentionat sau doar reflex, in mod mecanic) sa-l deschida in timp ce iluzionistul (pardon: mentalistul) deschide primul bilet, cel solicitat de el a fi extras din urna.
Alta metoda de “trucare”: sa aiba la dispozitie un numar oarecare de asemenea ghemotoace de hartie, fiecare cu o alta poza, si sa il deschida pe cel care corespundea biletului tras. Conditie: indiferent de marimea numarului de repere strigat din sala, (pretextand incomoditatea scrierii) sa scrie mai incet, sa scrie bilete mai putine, si sa scrie pe bilete doar reperele corespunzand pozelor din ghemotoacele pe care le are gata-pregatite dinainte.
Pai fata nu stia unde a facut punctul, ca tinea globul la spate cand l-a facut.
…si pe urma nu s-a uitat la el, nu l-a studiat. Acu’ am priceput. (Nu pricepusem DE CE trebuise sa duca globul la spate inainte de a face punctul pe el – nu intelesesem ca LA SPATE l-a facut.)
Seamana foarte bine, cu un truc pe care-l foloseam cu colegii de facultate:

)))
-ii puneam sa-mi faca niste Combinatii cu cifra 3, si anume (3, 33, 333, 3333, 33333, 333333,…. etc) pana cand le spuneam stop. Apoi, le adresam o intrebare simpla, in care sa mi se raspunda fara timp de gandire si fara o repetare a intrebarii. Intrebarea era: ” SPUNE-MI UN FRUCT SI CULOAREA LUI”, eu in prealabil scriind pe o foaie, MAR ROSU, adica raspunsul pe care 80% – 90 % il dau. Evident, ramaneau putin mirati de cum ghiceam eu raspunsul lor, si ma intrebau care e strategia. Una simpla, de altfel.
Sunt ani buni de atunci, dar cred ca mai functioneaza si in zilele noastre.
P.S. Laurentiu, m-a lasat masca, raspunzandu-mi BANANA – GALBENA.
Cam acelasi este procentul de corectitudine in raspuns (daca nu se inseala cei care au facut studiul pe care l-am citit eu) daca intrebarea se refera la o scula si o culoare si raspunsul presupus este ciocan – rosu.
Laurentiu e mai smecher, de-aia nu s-a lasat pacalit!
vreau sa postez ;a un articol mai vechi si nu reusesc. N-am voie?
Am interzis comentariile la articole mai vechi de 14 zile deoarece aduceau extrem de mult spam. Acum o sa le permit, pentru ca tu sa ai ocazia sa spui ce-ai de spus.
irina si-a sters blogurile…
Multumesc frumos!