Criminalii nu sunt chiar așa de periculoși cum par

8

Postat de Geocer | in categoria lansare | pe data de 03-03-2012

…În schimb, criminalele sunt chiar „criminale”. Așa cum vă spusesem deja, aseară m-am dus să mă întâlnesc cu autorii de crime din România. Oana mi-a atras atenția că am înțeles eu greșit, că de fapt ea a vrut să zică ‘autori de craim’. Îmi pare rău, dar de când am văzut filmul ‘Actorul și salbaticii’, am aflat de la maestrul Marin Moraru că (parafrazez) ‘crime scriem, crime citim’.
Lăsând la o parte aceste amănunte lingvistice, marea mea surpriză, atunci când am ajuns la locul de întâlnire, a fost aceea că eram SINGURUL participant. Cu alte cuvinte, 5 autori veniseră acolo pentru un singur cititor. Bine, nu asta fusese intenția lor dar, dacă din tot orașul asta nu binevoise nimeni altcineva să-i onoreze cu prezența, s-au mulțumit să întâlnească un singur cititor.
Când am ajuns eu, tocmai se desfășura o ședința foto avându-i drept protagoniști pe d-l George Arion și pe cele două celebre criminale, Oana și Monica. Fotograf era stimabilul Bogdan Hrib, iar eu am profitat de ocazie ca să am ceva material vizual pentru acest articol.
Până la urmă, date fiind condițiile descrise mai sus, d-l Arion a propus o inversare de roluri: autorii vor sta în sală, pe scaunele publicului, iar cititorul va lua loc pe unul dintre scaunele rezervate autorilor. Așa încât, iată-mă ‘vedeta’ întâlnirii. Mă rog, până la un punct! Am avut dreptul să pun întrebări, dar și pe acela de a cumpăra cărți. Am primit autografe, am aflat cum e cu cei 150 de ani de roman polițist românesc, iar la final am ciocnit și un păhărel cu cei pe care îndrăznesc să-i numesc ‘amicii mei, criminalii’.
Nu-mi pot încheia articilul fără a menționa faptul că mi-a făcut o deosebită plăcere să discut cu d-l Sebastian Tudor (directorul Teatrului Davila) despre teatru, despre piese și despre actori piteșteni.
În concluzie, am petrecut o seară foarte plăcută, în compania unor oameni speciali. Atât!

Comments (8)

„…dacă din tot orașul asta nu binevoise nimeni altcineva…”
Fusese facuta SUFICIENTA „reclama” intalnirii? (Poate ca ar fi fost mai multi amatori pt intalnirea cu autorii dac’-ar fi aflat CA are loc, si CAND si UNDE anume…)

„…eu am profitat de ocazie ca să am ceva material vizual pentru acest articol.”
Si-i… UNDE-i acel „material vizual pt ACEST* articol”? (Ca eu nu-l descopar…)
* Sublinierea mea

„…am aflat cum e cu cei 150 de ani de roman polițist românesc…”
Nu ne impartasesti si noua cate ceva din ceea ce ai aflat? (Chiar NU MA GANDISEM niciodata la vechimea speciei literare in Romania: pe de o parte sunt mirat / mahnit de scurtimea (ca atare, ca durata) a acestei istorii (prin comparatie cu vechimea acestei specii literare in – spre ex – literaturile franceza si engleza), pe de alta parte sunt mirat de LUNGIMEA ei (!): CINE (autor român de creatie culta, nu de basme populare) sa fi scris (si publicat – IN ROMANIA) „crime” pe la 1860, scurt dupa „pa’ş’opt”?

Adevarul este ca ai dreptate: evenimentul a fost extrem de slab promovat. Oana s-a multumit sa creeze un eveniment pe facebook, cu vreo 3 zile in urma.
Materialul vizual…. hai ca o sa-l pun.
Ca sa afli mai multe despre cei 150 de ani de roman politist romanesc, cica ar fi bine sa cumperi urmatorul numar al revistei „Flacara”. Eu o sa-l pomenesc aici doar pe Costache Negruzzi.

Hai sa nu prelungesc prea mult suspansul. Cauta „Misterele Bucurestilor” de George Baronzi.

Lumea nu mai are timp de cultura. Aproape toti alearga dupa…bani! Daca se dadea ceva…

Cred ca nu este vorba despre lipsa timpului, ci mai degraba de pornirea fiecaruia spre astfel de lucruri. Si sa stii ca am discutat si despre teatrul ‘Anton Pann’ din Rm. Valcea.

Ba ESTE vorba despre lipsa timpului – si anume NU a timpului fizic, masurabil pe ceas (cam fiecare dintre noi si-ar putea gasi o „fereastra” de cateva ore CANDVA), ci de „timpul psihic”, adica de posibilitatea ca acele cateva ore sa te poti „rupe” de preocuparile materialiste „ale vietii de fiecare zi” pt a te putea bucura in liniste interioara de actul creativ (al altcuiva). (A nu se uita ca SI ACTUL CREATIV (fie el propriu sau al altcuiva, si (aproape) indiferent de domeniul in care se manifesta) – ca si (spre ex) actul devotiunii religioase – pretinde „exclusivitate” (CEL PUTIN momentana) in preocuparile creierului (intelectului) SI inimii (sufletului) celui „in cauza”.)

Victor, daca nu ma duc la teatru sambata sau duminica, eu nu dau niciodata vina pe lipsa timpului. Dar, de fapt, merg destul de des la teatru, in week-end.

[…] Costin Comba, Cristi Milla,  Delia, Lorelei, Dictatura Justitiei, Gib2i3, Gabriela Savitsky, Geocer, George Valah, Grapefruit, Hidalgo, Innerspacejournal, Gina, Ioan Usca, Klausen, Lilly, […]

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.