Șah cu pleonasm

4

Postat de Geocer | in categoria Lectura | pe data de 12-03-2012

Ieri n-am ieșit deloc din casă. Și pentru că la televizor nu mi-a venit să mă uit, m-am pus pe citit. Am dat gata, într-o singură zi, romanul „Șah la rege” de George Arion, roman scris în urmă cu vreo 15 ani și publicat, inițial, sub un alt titlu. Cel de-acum este mai potrivit cu acțiunea cărții, dar este un evident pleonasm, căci nimeni n-a pomenit ca șahul să poată fi dat la vreo altă piesă de pe tabla de joc. Dar având în vedere calitatea acțiunii și modul în care este narată, eu propun să trecem cu vederea acest amănunt.
Romanul se citește pe nerăsuflate, căci acțiunea este densă, iar scenele se succed rapid, nedându-i cititorului răgaz să lase cartea din mână. Autorul pleacă de la o întâmplare post-revoluționară reală (prima vizită a Regelui Mihai în România, după căderea comunismului) și brodează în jurul ei nu mai puțin de 3 tentative de a-l ucide pe Rege, tentative puse la cale de către indivizi ce nu aveau absolut nimic în comun unii cu ceilalți.
Îi veți recunoaște foarte ușor pe anumiți oameni politici ai vremii (Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Corneliu Vadin Tudor, Boris Eltîn), deși apar cu nume schimbate. Amestecul teroriștilor arabi și al „Omului cu o mie de fețe”, al serviciilor secrete din mai multe țări, operațiunea „Pământ gol”, toate acestea și multe altele dau acțiunii o savoare aparte și întrețin atmosfera de thriller a cărții.
Dacă ar fi să vorbim despre minusuri, mi s-a părut că mult prea ușor au căzut în cursă arabii gemeni, iar cel mai vânat criminal plătit, „Omul cu o mie de fețe” a fost și el destul de ușor de anihilat.
Oricum ar fi, cartea merită citită, atât pentru acțiune cât și pentru a ne reaminti câte ceva din ceea ce se întâmpla pe la noi acum 20 de ani.

Comments (4)

Mi-ai starnit interesul, George! O sa cau cartea!

*caut, scuze!

„Sah la rege” (CA TITLU DE CARTE, deci neputand fi conectata expresia cu vreun context) cred eu ca nu este o formulare gresita, nici pleonastica, intrucat cuvantul „sah” nu defineste doar binecunoscuta situatie sahistica ci si jocul in care apare precum si un titlu regal (imperial?) oriental. (Formulari de genul „Sah si moara” (sau „Sah sau bridge”) si respectiv „Sah si rajah” ti se par deplasate ca titluri de carti?)
„Sah la…” (chiar daca numai LA REGE se poate da sah – asta in ciuda faptului ca unii obinuiesc sa spuna „sah la regina” in loc de „garda”) defineste limpede sensul dorit al cuvantului, delimitandu-l de celelalte sensuri.

Victor, oricum ar fi, d-l Arion a zis ca am dreptate, iar la urmatoarea editie a romanului o sa revina la titlul initial si anume „Nesfarsita zi de ieri”

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.