Istoria recentă e greu de înțeles

1

Postat de Geocer | in categoria iliescu, istorie, politica | pe data de 16-06-2013

Pentru că se împlinesc 23 de ani de la „evenimentele” din 13-15 iunie 1990, televiziunile s-au apucat să ne ofere imagini din acele vremuri tulburi și să ne explice pe îndelete ce și cum s-a întâmplat. Cel mai amuzant este faptul că, uneori, ne vorbesc despre aceste lucruri oameni care pe vremea aceea erau copii. Ei par să știe tot, dar habar n-au despre atmosfera acelor zile. Nu cred că pot s-o redau eu aici, dar un mic efort voi face.
Pe vremea aceea, energia consumată în politică era imensă. Nu doar în București, ci în toată țara. Membrii aceleiași familii se certau zile întregi și ajungeau să nu-și mai vorbească din cauza opiniilor politice diferite. S-au destrămat și familii din această cauză. Nu mai vorbesc de colegii de serviciu. Politica ajunsese să ne divizeze complet. Degeaba a spus Rațiu celebra frază „democrația înseamnă că, deși nu sunt de acord cu opinia ta, mă voi lupta până la moarte pentru ca tu să ți-o poți exprima”. Cine să-l înțeleagă? Atât el cât și Câmpeanu veneau dintr-un mediu în care asta era literă de lege, dar aici se confruntau cu o abordare complet diferită. A închide gura adversarului, a-l amenința și intimida, acesta era modul de gândire și de acțiune al lui Iliescu, vechi activist comunist. Acestei idei i s-au circumscris și mineriadele (căci n-a fost doar una). Eu cred că, la acea vreme, Iliescu încă mai spera să salveze comunismul și partidul unic. Tocmai de aceea încerca să-i incrimineze și să-i reducă la tăcere pe adversari.
Cât despre populație, așa cum spuneam, era divizată in 2 tabere. În general, cei tineri erau împotriva lui Iliescu și deschiși spre o abordare democratică, pe când cei mai in vârstă nu reușeau să înțeleagă cum e cu democrația asta, cu alternanța la guvernare sau cu separarea puterilor în stat. Bine, și acum mai sunt unii care nu înțeleg sau nu vor să accepte.
Iar la final o sa vă povestesc o chestie care mi-a rămas în minte din acele zile. Lucram la filiala din Pitești a unei firme având sediul central în București, undeva pe lângă Cinema Patria. Mergeam destul de des în delegație la Oficiul de Calcul al acelei firme (pe vremea aceea încă nu se vorbea romgleza, deci nu se numea „departamentul de IT”). Colegii de acolo erau tineri și cu vederi progresiste. Îmi povesteau că în zilele acelea, când minerii făceau ravagii în Piața Universității, erau tot timpul amenințați de colegi și (mai ales) de colege mai vârstnice cu faptul că dacă nu-și schimbă orientarea politică „uite-acum îi aducem aici pe mineri ca să vă potolească”.
Nu știu cât de bine am reușit să redau atmosfera, dar nu-i doresc nimănui să retrăiască acele momente. Oricum, din declarațiile pe care le-am auzit zilele astea, am înțeles că toți au fost victime: și Iliescu, și Miron Cosma, și minerii… toată lumea. Înseamnă că vinovați au fost studenții și partidele din opoziție. Adică, exact cei care au mâncat bătaie de la mineri. Lume întoarsă pe dos!

Comments (1)

concluzia: sa ne razboim ca orbii unii cu altii, stim; dar sa ne razboim cu ochii larg deschisi, uniti, nu…

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.