Aventuri în Africa de Nord (1)

7

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 15-08-2013

Etichete:

Ieri după-amiază am ajuns acasă, după o săptămâna petrecută în Tunisia. A fost o săptămână frumoasă în care m-am relaxat, am făcut plajă, am înotat în Marea Mediterană, dar am şi vizitat câte ceva. O să povestesc despre tot ce-am făcut pe-acolo într-un foileton bloggeristic de mai multe episoade. Pe ici pe colo, voi ilustra ceea ce povestesc şi cu niscaiva poze. Dar să începem cu începutul.
Sejurul meu în Tunisia a început sub semnul neasumării niciunei responsabilităţi. Mai întâi, agenţia de turism de la care am cumpărat voucher-ul m-a anunţat printr-un mesaj sec, scris pe un ton oficial, că nu-şi asumă nicio responsabilitate în privinţa a ceea ce voi găsi la hotel. Apoi turoperatorul ne anunţă pe site că orice reclamaţie privind serviciile hoteliere trebuie rezolvata la faţa locului, la recepţie, iar ei nu-şi asumă nicio responsabilitate privind reclamaţiile ulterioare. De asemenea, hotelul nu-şi asumă nicio responsabilitate privind banii şi obiectele de valoare lăsate în camere, dacă nu închiriem o cutie de valori de la ei. Colac peste pupăză, la aeroport ni s-a dat un pliant în care eram anunţaţi că, în cazul în care avem de gând să ne pierdem paşaportul şi banii (sau ne lăsăm furaţi), să avem grijă să deţinem fondurile necesare pentru deplasarea la Ambasada României din Tunis, precum şi pentru taxele consulare, căci ei nu îşi asumă responsabilitatea de a ne ajuta nici măcar cu o vorba bună. Pe scurt, se pare că singura responsabilitate a celor trei entităţi era aceea de a-mi lua banii. În rest, Dumnezeu cu mila! Iar „mila” Domnului n-a întârziat să se arate.
Prima aventură, odată ajuns pe pământ african a fost la hotel. Mi s-a dar camera 527, iar conform cu ceea ce ştiam şi eu de la alte hoteluri la care am locuit, aceasta ar fi trebuit să se găsească la etajul 5. Mă urc în lift şi caut butonul respectiv, dar surpriză: hotelul avea doar 4 etaje! În acelaşi lift cu mine era şi o rusoaică. Femeia încerca să-mi explice pe limba ei ceva, dar eu, dacă am chiulit de la lecţiile de rusă din liceu, n-aveam cum s-o înţeleg. Am încercat s-o iau pe engleză, dar se pare că de la lecţiile astea chiulise ea! În final, am urcat la 4 şi am observat că la acel etaj, în afară de camerele care începeau cu cifra 4, se găseau şi camere al căror număr începea cu 8. Pasă-mi-te, atunci când hotelul construise o aripă nouă, nemaiavând numere care să înceapă cu numărul etajului, reluase numerotarea cu 5 de la etajul 1. Aşa că am coborât şi mi-am găsit camera la primul etaj, după ce am orbecăit prin mai multe culoare întortocheate şi prost luminate (de fapt, aveau becuri dintr-alea cu celulă fotoelectrică şi se aprindeau doar când ajungeai în dreptul acesteia).
Odată ajuns în cameră, am avut o nouă surpriză. La început am crezut că este dotată cu piscină şi chiar mă întrebam dacă e inclusă în preţ, sau mi se va cere să plătesc un tarif suplimentar. Apoi, mi-am dat seama că nu-i decât o simplă băltoacă formată din cauza că, din tavan, apa curgea suav: pic, pic. Cum nu mă interesa o astfel de modalitate de a face duş, am căutat o soluţie de rezolvare a problemei. Am luat, deci, calea recepţiei hotelului ca să mă plâng de situaţie. Pe drum m-am întâlnit cu un papiţoi din personalul hotelului şi i-am explicat mai întâi lui care-i situaţia. A mers cu mine în cameră, s-a uitat, a bombănit ceva pe limba lui, mi-a zis că nu e inundată camera de deasupra, aşa cum crezusem eu, ci e de la aerul condiţionat, iar în final m-a trimis tot la recepţie. Recepţionerul m-a ascultat şi el cu atenţie, apoi i-a completat un bon de intervenţie unui alt papiţoi înarmat cu vreo 10 scule de mâna (cheie franceză, cleşte mops, ciocan, şurubelniţe, patent etc.). Am mers în cameră cu acesta din urmă, iar dintre toate sculele cu care venise n-a avut nevoie de niciuna. A dat la o parte tavanul fals, a înfipt mai bine un furtun în aparatul de aer condiţionat, apoi a început să şteargă apa de pe tavan cu o cârpă. A şters la ea până n-a mai picat. Între timp revenise şi papiţoiul cu numărul 1 înarmat cu un T-eu şi o cârpă şi s-a apucat să şteargă apa de pe jos. La final, mi-au zis că totul e ok şi că nu voi mai avea piscină în cameră. Nu prea i-am crezut, aşa că le-am spus că dacă o să înceapă din nou să pice, a doua zi o să-i reclam la turoperator. N-a fost cazul, pentru că într-adevăr n-a mai curs apă. A rămas doar igrasia. Pentru cei care vor poze din Tunisia, iată cum arată tavanul fals al camerei în care am stat. (Va urma)

Igrasie

Comments (7)

Ne dai informaţii cu linguriţa, ca să mai venim! Ok, accept situaţia :D. Interesant început de sejur :))

Nu scriu articole prea lungi ca sa nu-i plictisesc pe cititori.

asa-i. sunt unii ca mine care se plictisesc repede citind.

[…] atenţia lui Zalmoxe, Descărcări electrice , Gabriela Elena, Deea, Gabriela, Ioana, Anamaria, Geocer, Călătoru, Maria, Bogdan Onin, Lord […]

Incep sa cred ca a fost mai frumoasa aventura lui Vasile, decat a ta.

Cu cativa dinari spaga iti da o camera super, dar tu zgarcit si carcotas.

Intr-adevar, scot cam greu banii din buzunar. Spaga pentru a-mi schimba camera ar fi fost cam 10 Euro. Asa am citit pe net ca au dat altii.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.