Aventuri în Africa de Nord (7)

Sidi Bou Said înseamnă „Sfântul Abou Said” (de fapt numele sfântului e mai lung, dar cred că nu contează aşa de tare) şi se referă la cel al cărui nume l-a luat orăşelul. De ce a luat numele Sfântului Abou Said? Pentru că acesta şi-a petrecut o mare parte din viaţă pe aceste locuri. Abou Said a făcut mult bine semenilor săi, tocmai de aceea a fost sanctificat de către musulmani. În felul acesta (prin sanctificare), a dobândit dreptul de a fi îngropat într-un fel de capelă care-i destinată exclusiv mormântului său şi unde vin credincioşii să se reculeagă şi să spună rugăciuni. Dar nu numai el, ci întreaga sa familie a fost îngropată în acest fel. De exemplu, alături de portul punic există o astfel de capelă în care este înmormântată o fiică a Sfântului Abou Said.
Orăşelul s-a dorit a fi unul pitoresc şi exotic, astfel încât toate clădirile sunt vopsite în alb, iar ferestrele şi uşile în albastru. Culori ce amintesc de anumite insule greceşti. Totuşi, unele clădiri ar avea nevoie de o zugrăveală nouă, nu credeţi?Orăşelul e mai degrabă un sătuc, nu are decât vreo 5 mii de locuitori, dar având în vedere faptul că a ajuns celebru (trăiască propaganda pentru turism) este extrem de vizitat. Dacă n-ai de gând să cumperi ceva de-acolo, mare lucru nu e de văzut. Adică, pe mine m-au impresionat mult mai mult alte locuri pe care le-am vizitat, decât acest orăşel alb-albastru.
Dar mai am o amintire din Sidi Bou Said care merită a fi povestită. Văzusem eu pe plajă un tip care vindea nişte fructe pe care nu le cunoşteam. Apoi, în cursul excursiei la Friguia, am văzut din autobuz unde cresc: erau fructe de cactus. Le-am văzut şi la poalele colinei pe care este construit orăşelul şi l-am întrebat pe amicul meu dacă sunt bune. „Da, sunt foarte gustoase, mi-a răspuns el. În plus, sunt zemoase, deci îţi potolesc şi setea. Dar să nu încerci să le culegi că au mii de ace”. Ei, da, de ace-mi păsa mie! Am ochit unul care părea că nu are chiar aşa de mulţi ghimpi, am sărit şi l-am cules. Normal că mie mi se păruse că nu prea are ace: acestea sunt minuscule, nici de-aproape nu le vezi bine cu ochiul liber, d-apoi când sunt în copac. Toată după-amiază aceea am pigulit la ghimpi foarte fini ca să mi-i smulg din epidermă. Evident, n-am reuşit, căci chiar şi acum (la o săptămâna şi jumătate de la întâmplare) încă mai am câţiva. În schimb, fructul este într-adevăr foarte gustos. Dar are şi foarte multe seminţe. Închei aici foiletonul meu despre vacanţa petrecută în Tunisia, dar nu înainte de a adăuga încă vreo câteva poze din Sidi Bou Said.

Etichete: Sidi Bou Said, Tunisia