Promisiune neonorată

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii | pe data de 07-10-2014

Etichete:

Îmi propusesem să scriu câte ceva despre recent încheiatul Târg Internaţional de la Plovdiv la care am participat săptămâna trecută. Din păcate, n-am avut mai nimic de scris. Dacă până anul trecut mai era ce mai era de el, în privinţa expozanţilor şi a vizitatorilor, anul ăsta s-a dus în jos de tot. Un sfert din suprafaţa pavilionului în care ne aflam noi a rămas neocupată. Iar vizitatori…cam la fel de rari ca părul unul chelios. În concluzie, dezamăgire totală. Din catalogul online înţelesesem că vom fi 5 expozanţi din România. De fapt, n-am fost decât 3. Cu toate acestea, am fost vizitaţi de consilierul economic de pe lângă Ambasada României la Sofia căruia ţin să-i mulţumesc pentru că ne-a băgat în seamă. Cred că vizita dumnealui a fost cea mai interesantă dintre toate pe care le-am primit.
Bulgarii se opreau în faţa standului, întrebau pe limba lor ce sunt piesele alea pe care le expunem şi la ce folosesc, dar o făceau doar din curiozitate. Se vedea de la distanţă că nu sunt reprezentanţii vreunei firme care ar putea fi interesată de aşa ceva. În funcţie de cheful pe care-l aveam, le răspundeam şi eu. Unora le spuneam că nu înţeleg limba lor (aici e iarăşi o nuanţă: unora le-o spuneam în bulgară, altora în engleză 🙂 ), altora, dacă aveam eu chef, le spuneam în bulgăreşte la ce folosesc piesele. Oricum, plecau rapid de la stand, pentru că era clar că nu-i interesau.
A fost şi un băiat care s-a oprit împreună cu prietena (sau soţia) şi a început să-i explice în amănunt ce sunt acele piese şi la ce folosesc. Mi-am dat seama că le ştie destul de bine, aşa că am confirmat ceea ce spunea. Mi-a zis că tot eu îi explicasem, acum 2 ani, aceste lucruri. Bine că îşi învăţase lecţia!
Şi a mai fost un nene care a venit vineri după-amiază. Omul avea chef de vorbă, aşa că mi-a demonstrat cu vârf şi îndesat că barierele lingvistice sunt complet artificiale. Eu nu ştiu în ce limbă am discutat cu nenea ăla (şi n-am discutat în limbajul semnelor, staţi liniştiţi), dar mi-a spus o groază de lucruri. Era din Varna, avusese o firmă de distribuţie de produse electrice pe care le aducea din Cehia, dar dăduse faliment din cauza crizei. Are doi băieţi, unul dintre ei e inginer şi lucrează la Praga, iar nora sa (soţia băiatului de la Praga) este studentă la Viena la arhitectură. Mi-a povestit şi despre oraşul natal al lui Todor Jivkov şi despre faptul că acolo s-a dezvoltat mult industria electronică, mi-a povestit şi multe alte lucruri. Cu ce nu ştiam eu din limba bulgară şi cu ce uitase el din limba franceză, ne-am înţeles de minune. În final, mi-a zis că dacă ajung pe la Varna, să-l sun să bem o bere. Am vrut să-l servesc cu un pahar de vin franţuzesc dar m-a refuzat pentru că în 10 minute urma să se urce la volan ca să plece spre casă. Am rămas mască după ce-a plecat şi aşa cum spuneam şi mai devreme, încă mă mai întreb în ce limbă ne-am vorbit!
În rest, vremea a fost frumoasă, am profitat pentru a sta frumuşel la o terasă la bere, iar serile le-am petrecut pe toate în oraş.
Urmează TIB-ul, săptămâna viitoare. Să sperăm că nu voi avea aceeaşi dezamăgire ca la bulgari.

Comments are closed.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.