Ceaușescu și Poporul/ Patria și Tricolorul

0

Postat de Geocer | in categoria aberatii, ceausescu, De-ale mele, Pamflet | pe data de 26-01-2018

Ehei, ce-a mai trecut vremea. Toată lumea l-a uitat! Azi ar fi fost ziua lui Tovarașu’. Și ce mai tovarăș era Tovarașu’!. „Un Tovarăș ca Tovarașu’ se naște odată la o mie de ani”, după cum spunea Tovarășa.
Și ce frumos era de ziua Tovarașului. Toată lumea se bucura, toată lumea cânta și dansa. La radio și la TV auzeai numai muzică dedicată lui, numai omagii în versuri, numai vești despre minunatele realizări ale Tovarășului.
Cei mai iscusiți artiști îi închinau cântece de slavă, cei mai talentați poeți îi scriau versuri de laudă, cei mai buni pictori și sculptori îi înfățișau pe pânză sau îi ciopleau în piatră chipul dârz.
Toată lumea era fericită de ziua Tovarășului. Nimic din ce-i omenesc nu mai conta. La această măreață sărbătoare, nu-ți mai păsa dacă ai ce mânca, nu mai conta că e frig în apartament. Te hrăneai cu mândrie patriotică și te încălzeai aplaudând genialele sale măsuri luate spre binele poporului.
Cine ar fi putut să se mai plângă de condițiile de muncă și de viață, când îl vedeai seara la televizor pe Tovarășul spunând rar și răspicat: „Dragi tovarăși și pretini. Vă mulțumesc tutulor pentru urările pe care mi le-ați adresat cu ocazia zilei de naștere”. Îți trecea pe loc orice supărare, uitai de orice necaz. Doar Tovarășul conta, doar El era important. Aveam un prieten care spunea că în curând Biserica va modifica puțin Biblia pentru ca acolo unde scrie „Iisus” să scrie „Ceaușescu”.
Dar n-a mai apucat bietul Tovarăș ziua aia! L-au împușcat trădătorii de neam și de țară și l-au îngropat la Ghencea Militar. Rușine! Cine ne mai dă nouă ceea ce ne dădea Tovarășul? Nu vedeți că ăștia din ziua de azi nu ne dau nimic, doar ne iau? Tovarășul, chiar dacă nu ne dădea nimic, nici nu ne lua ceva. Ăștia ar fi în stare să ne ia și praful de pe tobă sau caii de la bicicletă, dacă ar putea.
Uite de aceea în fiecare an, în această sfântă zi de sărbătoare, cei mai nostalgici dintre noi se adună în Cimitirul Ghencea Militar pentru a aprinde o lumânare la mormântul Lui și pentru a-și aminti cât de bine și de frumos era totul pe vremea Tovarășului. Era așa de bine încât nimeni nu pleca din țara. Era așa de bine încât toți munceam de dimineață până seara, fără să ne pese în ce condiții și pe ce salariu. Nici nu îmi mai găsesc cuvintele ca să vă povestesc cât de bine era.
Așa că o să închei aici acest articol și cu ochii în lacrimi de nostalgie voi asculta încă odată un minunat cântec dedicat Iubitului Conducător.



Write a comment

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.