GDPR intră în acțiune

0

Postat de Geocer | in categoria aberatii | pe data de 25-05-2018

GDPR-ul asta (adică regulamentul UE privind protecția datelor personale) e un fel de Brigada Diverse de pe vremuri. I-a băgat în sperieți pe Gogu, Patraulea și Trandafir. Am primit zilele astea (de fapt de vreo câteva săptămâni primesc într-una) o grămadă de e-mail uri în care sunt rugat de diverse companii despre care habar n-aveam că există, să rămânem prieteni. Au dat o grămadă de bani că să cumpere baze de date cu adrese de e-mail, au început să trimită SPAM sub formă unor Newsletter-uri, iar acum și-ar dori să nu piardă banii investiți.
Ar fi un lucru bun dacă de-acum încolo m-ar lipsi de mesajele lor pe care nu le-am cerut și nu le-am apreciat niciodată, dar tare mi-e teamă că n-o vor face. Tare mă tem că și GDPR-ul ăsta va fi tot o minune românească, minune ce va dispărea ca prin farmec în câteva zile.
Dar ce-i acest nou Regulament? De fapt, nu e deloc nou, deoarece a fost adoptat acum 2 ani. Azi doar intră în vigoare, iar românii noștri, în buna tradiție mioritică, s-au apucat pe ultima sută de metri să se informeze despre ce înseamnă el și cu ce se mănâncă, astfel încât au înțeles totul după ureche. Regulamentul nu se referă la relațiile între 2 firme, ci la relațiile între o firmă și o persoană fizică. Firma are dreptul să-mi cunoască și să-mi folosească datele personale doar dacă eu sunt de acord cu acest lucru. Să luăm cel mai simplu exemplu: relația angajator-angajat. Dacă angajatul nu dorește să i se prelucreze de către angajator datele personale, angajatorului îi va fi imposibil să-i mai plătească salariul (deoarece persoana care se ocupă de calculul salariilor are acces la datele personale ale tuturor angajaților) sau să-i mai ofere bonuri de masă (în această situație, datele personale trebuie transmise firmei care emite bonurile). Situație absurdă, nu-i așa? Dar ăsta-i GDPR-ul!
Mai sunt și alte prevederi care vin în contradicție cu legislația actuală. Să luăm exemplul unui fost angajat. GDPR-ul spune că dacă acesta îți cere să distrugi orice dată personală de-a sa, indiferent pe ce suport ar fi fost înregistrată (hârtie, electronic), tu ca și companie ești obligată să faci acest lucru, iar dacă n-o faci ești pasibil de pedepse extrem de aspre. Da, dar cum rămâne cu obligativitatea prevăzută de legislația românească de a păstra statele de plata timp de 30 de ani (dacă nu mă înșel)?
Nu e cazul să ne mirăm, căci și în legislația internă găsim destule articole care se bat cap în cap. Cum oare să nu găsim într-o directivă care trebuie să se aplice în toate țările europene, deși fiecare țară își are legislația proprie?Tocmai de aceea zic: când și-or reveni Gogu, Patraulea și Trandafir din amețeală, vor găsi ei o modalitate de a fenta si acest Regulament.

Write a comment

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.