Peripetiile unui blogger in Turcia (IV)

6

Postat de Geocer | in categoria 1 mai, haioase, Turcia, vacanta | pe data de 09-05-2011

Azi o sa va pun cateva instantanee pe care eu le-am considerat haioase, instantanee facute in cursul scurtei vacante le care am petrecut-o in regiunea Antalya. Deci, sa purcedem la treaba.
Nu stiu ce-o fi fost chestia asta la viata ei, dar acum arata asa cum o vedeti. O fi vreo statie de autobuz parasita? Sau vreun turcalet si-o fi facut un umbrar chiar pe marginea drumului. La cum arata, mai bine ar darma-o de tot! Cred ca am mai spus undeva: dincolo de luxul marilor hoteluri de n stele, se ghicea, totusi, saracia in care traiesc multi oameni obisnuiti.


Rabla

Rabla

Nu e singura rabla pe care am vazut-o pe-acolo. Si daca va e dor sa vedeti Dacii dintr-alea vechi, tot in Turcia trebuie sa mergeti. Cred ca sunt mai multe decat la noi, caci le intalnesti peste tot. Am intalnit si Logane, bineinteles, dar alea vechi aveau mai mult farmec.


Ia uitati-va ce vajnic aparator avea aceasta casa. Un catel-statuie, dar cu zgarda la gat, nu cumva sa fuga de-acolo. Si l-au mai si spoit cu var!


Iata-l si pe viteazul pirat! Pe vremuri, regiunea Antalya oferea multe si bune ascunzatori pentru pirati, asa ca turcii exploateaza la maximum, in scopuri turistice, legendele despre piratii care-si ascundeau comorile prin grotele si pesterile acestei regiuni.


Am ajuns si la inscriptii. Cineva s-a gandit sa scrie numele iubitei pe zidul de aparare al castelului din Alanya, dar mai mult decat atat: i-a desenat si portretul (a se vedea punctul de pe „i”).


Scriere pe cactus

Scriere pe cactus

Unii (ca mine) scriu pe blog, altii pe zidurile castelelor, dar iata ca cineva din Turkmenistan s-a gandit sa scrie pe un cactus. Lipsa de civilizatie nu cunoaste frontiere.


Inscriptie pe cactus

Inscriptie pe cactus

Iar altii (tot chinuiti de talent) nu se multumesc sa scrie, ci isi incrusteaza pur si simplu numele pe bietul cactus. Eh, parca la noi nu vedem atatea inscriptii de genul asta pe coaja copacilor, cand mergem la munte? La turci de ce n-ar fi, ca doar nici ei nu sunt mai breji.


In speranta ca v-a placut serialul meu despre ce-am vazut si ce-am facut prin Turcia, va multumesc ca mi l-ati citit si comentat si promit sa scriu si despre alte locuri pe care le voi vizita, atat din tara cat si din strainatate. Pana atunci, revenim la programul obisnuit.
 

Peripetiile unui blogger in Turcia (III)

7

Postat de Geocer | in categoria 1 mai, Turcia, vacanta | pe data de 06-05-2011

Am rezervat o dupa-amiaza pentru a merge la Alanya, oras port destul de marisor (400 000 de locuitori). Am mers cu autobuzul, caci sunt autobuze din sfert in sfert de ora. Ne-am descurcat si de data asta fara nicio problema, atat la dus cat si la intors. Sunt multe lucruri de vazut in Alanya, nu numai bazarul. De fapt, bazarul ar trebui sa fie ultimul lucru pe care sa-l vezi, atunci cand mergi in Turcia, sau mai bine sa nu-l vezi deloc. Negustorii turci sunt niste banditi de prima mana. Iti spun la inceput un pret care te sperie, ca apoi sa-ti dea impresia ca negociaza, ca mai lasa de la ei, iar in final iti vand marfa la pretul normal, fara sa-ti faca nicio reducere. Tocmai de aceea zic ca Turcia nu e catusi de putin locul potrivit pentru shoping. De altfel, nici nu prea am practicat sportul asta.
In schimb, am vazut castelul medieval construit in secolul al 13 si Turnul Rosu construit cam in aceeasi perioada. Am urcat pe colina unde se afla castelul, iar de-acolo de sus panorama orasului este foarte frumoasa. O sa vedeti in poze. Am vazut si statuia lui Attaturk, presedintele care este considerat drept creatorul statului turc modern, si portul, si stradutele acelea inguste, cu cladiri vechi si cochete.
Nu pot incheia acest articol despre Alanya fara sa amintesc un citat inscriptionat in 4 limbi (turca, araba, engleza si germana) pe fatada unei moschei din acest oras: „Mohamed, mesagerul lui Alah a spus : Nu veti ajunge in rai, daca nu veti avea credinta si nu veti avea credinta daca nu va veti iubi aproapele„. Un mesaj destul de asemanator, daca nu chiar identic cu mesajul lui Iisus. Cred ca tocmai de aceea a fost inscriptionat acolo inclusiv in limbi vorbite de crestini: ca sa arate ca religiile nu sunt chiar asa de antagoniste, cum sustin unii si altii.
Acum va las in compania slide-showlui cu poze din Alanya. Daca veti face click pe el, veti ajunge la album si le veti putea vedea la marimea la care au fost facute. Vizionare placuta!


Peripetiile unui blogger in Turcia (II)

6

Postat de Geocer | in categoria 1 mai, Turcia, vacanta | pe data de 05-05-2011

Asa cum va spuneam si in articolul anterior, ne-am trezit ca suntem lasati la un hotel ce se afla la cca. 30 Km de Alanya. Nici macar nu stiu cum se numea localitatea aia in care am stat cele cateva zile. Oricum, era un satuc sarac, avand doar un magazin dintr-ala cum gasesti si prin satele noastre. In schimb, peisajul era foarte frumos, foarte rustic. Iar hotelul era relativ corect. Adica, ii cam scrataiau usile, nu prea se inchideau decat daca impingeai in ele mai cu forta, dar in afara de asta avea tot ce-i trebuie : piscina, sauna, jacuzzi, masaj si iesire la mare. Tarmul era abrupt si stancos in zona, asa ca plaja era destul de minuscula. Nu-i nimic, si-asa nu eram prea multi turisti. Deci, liniste, peisaje placute ochiului, servicii corecte (nu luxoase), posibilitatea de a face plaja si baie in mare … n-as zice ca a fost chiar rau. Rau a fost cand am constatat ca suntem SINGURII romani din tot hotelul, toti ceilalti turisti fiind rusi sau ucraineeni. De fapt, hotelul era cu predilectie locuit de rusi, caci personalul stia limba rusa. In schimb, cu greu gaseai pe cineva sa vorbeasca engleza. Iar la televizorul din camera se prindeau 4 posturi: 2 turcesti, 2 rusesti! Asa ca paream condamnati la a ramane neintelesi. Ei, n-a fost chiar asa. Mai intai am descoperit o tanara si frumoasa rusoiaca ce-o rupea binisor in engleza si care se imprietenea cu toata lumea. Cand a fost sa se imprieteneasca si cu mine, i-am zis-o de la obraz: „Ne panimaiu pa ruski”, asa ca gagica a trebuit s-o dea pe engleza. Ea ne spunea cam tot ce mai descoperea pe-acolo (ei ii era mult mai usor sa descopere cate ceva, caci pe langa faptul ca personalul hotelului vorbea mai mult sau mai putin rusa, aveau si 2 reprezentanti ai agentiei de turism turce, reprezentanti ce erau rusi get-beget). Asa am aflat unde se afla cel mai apropiat bazar (la vreo 4 Km de hotel), plus alte chestii utile.
Dar si turcii, chiar daca nu reuseam sa ne intelegem cu ei, erau foarte prietenosi. Avand All inclusive, puteam sa mancam si sa bem dupa pofta inimii. In prima seara am vrut sa beau un pahar de vin. Asa ca i-am cerut „wine” celui care servea. S-a uitat lung la mine si n-a inteles. I-am mai zis „vin”, nimic. In final am renuntat si am luat o „Bira”. A doua zi, il vad ca-i serveste unui rus vin. Tocmai ma pregateam sa-i cer bere, dar vazand sticla de vin i-am facut semn ca vreau si eu tot aia. M-a intrebat „Sharap?”. Da, zic, Sharap. Si iata cum am invatat un cuvant in limba turca. De-atunci stiam (de altfel stia si el ce doresc), asa ca mereu ceream „Sharap”. Ca vreo 2 zile mai tarziu, cand ma duc din nou sa cer, sa-l aud pe turcalet ca ma intreaba „Vin?”. Bravo, nene! Vezi ca se poate?
Cam atat, deocamdata, acum va las in compania unui slide-show cu poze facute in preajma hotelului. Oricum, voi reveni si cu alte articole pe aceasta tema


Peripetiile unui blogger in Turcia (I)

7

Postat de Geocer | in categoria 1 mai, Turcia, vacanta | pe data de 04-05-2011

Asa cum scriam si in precedentul articol, m-am intors din scurta vacanta pe care am petrecut-o in Turcia, vacanta prilejuita (cica) de ziua de 1 Mai! Ma rog, ideea e ca a fost o oferta foarte convenabila ca pret, iar acolo clima e mult mai calda decat la noi, asa ca am facut plaja si baie in mare, desi pe la noi stiti cum a fost vremea.
Dar inainte de a va povesti pe indelete ce-am vazut si ce-am facut pe-acolo, vreau sa ma racoresc un pic pe Paralela 45, operatorul de turism cu care am mers in Turcia. Sunt 2 chestii care le sunt in mod clar imputabile, desi ei s-au pus la adapost spunand ceva de genul: „Oferta este pur informativa si nu reprezinta conditie contractuala”. Stiau ei ce stiau!
In primul rand, in oferta mi se spunea ca vom sta la un hotel din Alanya. La fata locului am constatat cu stupoare ca de fapt hotelul se afla cam la 30 Km de aceasta localitate, iar ca sa ajungi la Alanya trebuia sa iei mataluta frumusel autobuzul si sa platesti 2 Eur/persoana la dus si inca 2 la intors. Asta daca vroiai sa vizitezi acel oras, bineinteles.
In al doilea rand, tot in oferta se spunea ca este inclusa si „asistenta turistica”. Aceasta asistenta s-a limitat la o tanti care ne-a asteptat la aeroport si ne-a repartizat catre autobuzele sau microbuzele ce urmau sa ne duca la hotel. La autobuz ne-a luat in primire un „ghid” turc care vorbea o engleza aproximativa si care ne-a asistat asa de bine incat la un moment dat ne intrebam daca n-om fi ramas fiii ploii pe-acolo. Adica, din momentul in care ne-a lasat la receptia hotelului nu l-am mai vazut, nu si-a mai facut simtita prezenta in niciun fel. Chiar puseseram bani de-o parte pentru ca, in eventualitatea in care nu va mai veni nimeni sa ne ia de la hotel si sa ne duca la aeroport, sa putem ajunge pe cont propriu (existau autobuze care treceau din sfert in sfert de ora). Noroc ca nu ne-au uitat pe-acolo, iar in ultima seara au trimis un fax la receptia hotelului in care eram instiintati despre programul de a doua zi.
Poate mi s-a parut mie mai ciudat modul de abordare a problemei de catre turcaleti, dar asta si din cauza ca eram obisnuit cu un altfel de tratament, tratament de care am avut parte atat in Grecia (de 2 ori) cat si in Croatia. Adica, aveam tot timpul cu noi un ghid roman. Si in autocar, si in statiune, si cand plecam in excursii. La turci, Dumnezeu cu mila!
Si ar mai fi ceva: plecaseram de-acasa hotarati sa mergem intr-o excursie, fie la Pamukkale, fie la vreun alt parc national natural din regiunea Antalya. Acolo am constatat ca nu ni se ofera decat Jeep Safari, shoping la Antalya, ATV Safari si SPA-jacuzzi-masaj. Asa ca am zis „nu merci” si ne-am pastrat banii pentru alte lucruri.
Ma rog, trecand peste aceste mici inconveniente, vacantai s-a desfasurat in bune conditiuni si o sa va povestesc in episoadele urmatoare cam ce-am vazut si ce-am facut pe-acolo. O sa pun si poze, bineinteles. Pe curand, deci.

Intoarcerea la grijile zilnice

2

Postat de Geocer | in categoria 1 mai, vacanta | pe data de 04-05-2011

Nu puteam sa raman eu in Antalya? Nu era mai bine sa ma bucur in continuare de sauna, de jacuzzi, de masaj, de piscina, de plaja, de valurile inspumate ale Mediteranei?
Ba era, dar eu nu si nu! Ma scol cu noaptea-n cap (la 5.30), ma pregatesc rapid, iar la 6 ai 10 (plus o parte din sfertul academic) ma urc in autocar si fuga la aeroport, nu cumva sa ratez avionul. Si nu l-am ratat, dimpotriva: l-am asteptat cuminte pana s-a hotarat sa ma primeasca la bord.
Zborul de la Antalya la Bucuresti nu dureaza nici 2 ore, asa ca abia am avut timp sa remarc faptul ca am calatorit impreuna cu Gabriela Vranceanu Firea, ca am si ajuns pe Otopeni. Ba, am mai facut ceva: am conceput vreo 10 criptograme pentru minunatul meu blog rebusist ai carui cititori-dezlegatori mi-au dus dorul mai mult decat cei de-aici. Oricum, am avut grija sa ascund hartia pe care mi-am notat criptogramele concepute, astfel incat stewardesele sa nu le vada. Altfel te trezeai ca se ajunge ca dezlegarile sa fie vandute pe vreun site internet!
Ca sa nu ma lungesc, va anunt scurt si sec ca de maine voi incepe un scurt serial in care voi povesti si voi arata ce am vazut si ce-am facut prin Turcia, iar printre picaturi o sa va povestesc si despre marele grand big eveniment la care voi participa vineri dupa pranz.
Deci, daca tot m-am intors, stati pe-aproape, altfel o sa ratati chestii misto!

Un chinez la Pitesti

8

Postat de Geocer | in categoria 1 mai, bere, blogger | pe data de 28-04-2011

Mor de ciuda! Mai ca-mi vine sa-mi anulez rezervarea pentru Antalya si sa raman la Pitesti in week end. Pai se poate asa ceva? Chinezul vine prin zona, iar eu plec de-acasa. Si nu vine doar asa, ca sa vada iepurasul cu oua din fata primariei. Vine ca sa se intalneasca cu oamenii, sa manance cu ei un mic, sa bea o bere si sa se hlizeasca. Mie dupa hlizelile alea imi pare rau, caci de fiecare data cand facem cate o iesire intre bloggeri iese cu hlizeala mare.
Ma rog, chiar daca eu n-o sa fiu acolo, ii sfatuiesc pe toti pitestenii care ma citesc sa mearga in Piata Primariei, duminica 1 Mai la ora 13 trecute fix si sa bea bere cu Chinezul. Nu uitati : una sa fie in cinstea mea. Pentru amanunte, faceti click pe link-ul de mai sus. Distractie placuta!

1 Mai cu mici si bere

9

Postat de Geocer | in categoria 1 mai, bere, gratar, mici | pe data de 30-04-2010

Uite numai asa de-al naibii, ca sa le fac in ciuda politicienilor si mai ales PSD-istilor care anul asta nu mai au liber la mici si la bere, eu mi-am programat ca maine sa merg la tara, la parintii mei. Si ca sa nu merg cu mana goala, o sa-mi iau in portbagaj gratarul ala al meu din inox, vreo 2 caserole cu mici si o sticla de bere la PET. Sa vezi ce gratar o sa-ncing, de-o sa stea mata-n coada si o sa ajunga mirosul de mici pana la Bucuresti la nasucul fin al domnului Ponta. Sper sa saliveze din belsug !

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.