Economii, depozite şi investiţii

8

Postat de Geocer | in categoria banci, De-ale mele | pe data de 26-04-2013

Vine o zi în viaţa fiecărui om în care încep să-i treacă prin cap tot felul de întrebări nelalocul lor. De exemplu, de ceva vreme pe mine mă paşte aceasta: ce-aş face dacă aş avea mulţi bani? Nu-i aşa că e cam nelalocul ei întrebarea?
Ei, şi-am stat eu aşa cum se stă (adică strâmb ca să pot judeca drept) şi am început să caut soluţii în ideea că aş avea mulţi bani şi n-aş mai şti ce să fac cu ei. Prima idee care-ţi vine în minte este aceea de a crea un depozit (sau mai multe) la termen. Astfel încât să vezi lunar cât de frumos cresc banii tăi, ca iarba câmpului, doar din dobânzile acumulate. Numai că, informandu-mă eu mai bine, mi-am dat seama că nu e totul chiar aşa de bun şi de frumos cum pare la prima vedere. Adică, banca publică o anumită dobândă pentru depozitul la termen (de exemplu 5%) dar nu-ţi spune un mic amănunt: de fapt, 16% din această dobândă ţi-i retine şi-i virează statului român drept impozit. Că aşa-i statul român: nu-şi lasă cetăţenii să câştige ceva fără să-şi ia şi el o halcă. Deci, din cei 5%, automat ai mai rămas cu 4,2%. Dacă vrei să ţi-i retragi, banca-ţi mai ia şi un comision de retragere, deci mai rămâi cu circa 4%. Ţinând cont de faptul că anul trecut inflaţia a fost de 5,1%, de fapt n-ai fi câştigat nimic ţinând banii-n bancă, ba chiar ai fi pierdut. Ai fi pierdut mai puţin decât dacă i-ai fi ţinut la saltea, dar mai mult decât dacă i-ai fi cheltuit pe loc. Mai pe scurt, ceea ce acum 1 an ai fi putut cumpăra cu (să zicem) 1000 de lei, acum nu mai poţi cumpăra cu 1040 cât s-a strâns pentru că i-ai ţinut în bancă. Cine a câştigat din toată afacerea asta? Statul român şi banca. Tu ai pierdut.
Dacă mai pui la socoteală şi ce mi s-a întâmplat mie la BCR, atunci chiar că e mai bine să-i ţii la saltea. Aveam nevoie urgentă de bani, aşa că m-am dus să stric depozitul înainte de termen. „Da, zice cucoana de la ghişeu, numai că dvs. n-aţi mai trecut de multă vreme pe-aici, iar acum banii dumneavoastră sunt comisionabili, aşa că trebuie să vă opresc un comision de 130 de lei.” Ca idee, aveam cam 1300 de lei la ei. După plata acelui comision, am rămas cu aceeaşi sumă pe care o aveam acum 3 ani, deci dobânda mea a fost 0.00%, iar din banii mei s-au hrănit cine ziceam mai devreme: banca şi statul.
A doua idee, dacă te-ai convins că depozitul nu-i rentabil, ar fi aceea de a-i investi în titluri de valoare. De exemplu, la BRD există „Fondul Simfonia”. Poţi cumpăra unităţi de fond la un anumit preţ, cât timp le deţii valoarea lor creşte, iar când le vinzi te alegi cu ceva bani în plus. Am făcut calculul, „câştigul” este comparabil cu cel al depozitului la termen, deci nici aici nu-i nicio sfârâială.
Să cumperi Euro e riscant: ba creşte, ba scade. Nu poţi fi sigur că o să câştigi ceva, vreodată. Iar dacă pui la socoteală şi faptul că la fiecare schimb pierzi câte puţin în favoarea casei de schimb valutar, atunci chiar că nu-ţi mai vine să faci gestul ăsta.
Ar mai fi asigurările de viaţa cu capitalizare, dar alea sunt nişte angajamente pe termen lung şi nu ştii ce va fi peste 20 de ani. Te poţi trezi că le-ai dat o grămadă de bani, iar când vei dori să beneficiezi de ei o să ţi se spună că, de fapt, plasamentele lor n-au fost atât de eficiente cât estimaseră la început, aşa că suma acumulată e departe de ceea ce ţi se promisese.
Concluzia? Cred că e bine şi să pui un ban deoparte, dar să nu-ţi faci iluzia că vei câştiga cine ştie cât din dobânzi, investiţii şi plasamente. Şi să faci acest lucru abia după ce te asiguri că trăieşti destul de bine, că te plimbi pe unde şi cât îţi doreşti, că-ţi satisfaci micile capricii. Să strângi cureaua ca să economiseşti, asta nu-i recomandabil câtuşi de puţin. Eu n-am făcut-o niciodată.

Măsuri de protecție specifice

2

Postat de Geocer | in categoria banca, banci, De-ale mele | pe data de 29-12-2011

Pe la jumătatea acestei luni, o veste care ne privește pe toți a trecut aproape neobservată. Și asta din cauză că băncile nu au dorit să creeze panică, iar băncile au demonstrat de mai multe ori că pot să-și impună dorințele, atunci când vor. Ce s-a întâmplat? Un mare operator european de carduri bancare a „pierdut” o bază de date ce conținea informații despre utilizatorii cardurilor de acel tip, iar baza de date a ajuns pe mâna unor hackeri care știu destul de bine ce trebuie să faci cu acele informații.
De la noi, doar CEC-ul a recunoscut că ar avea astfel de probleme, a blocat toate cardurile și i-a chemat pe oameni să le emită gratuit altele, Celelalte bănci au luat „măsuri suplimentare specifice de protecție”. Măsuri care (din cât se pare) au creat situații penibile printre utilizatori, ca de exemplu aceea de a te trezi la casa de la hypermarket că nu-ți poți plăti cumpărăturile cu cardul, deși știai bine că ai destui bani.
O chestie de genul acesta mi s-ar fi putut întâmpla și mie alaltăieri, dacă aș fi inversat puțin ordinea operațiunilor efectuate. Mai precis, am fost la 2 magazine, am făcut niște cumpărături și am plătit cu cardul. Odată întors acasă, mi-am luat facturile (gaze, telefon fix, telefon mobil, cablu TV, electricitate) și m-am dus la bancomat să le plătesc. Efectuez liniștit primele 3 plăti, dar la a patra mă trezesc că-mi dă cardul afară și-mi afișează pe ecran un mesaj sec: „Tranzacția nu a fost efectuată. Contactați banca dvs.”. Cum bancomatul se află chiar în fața unei agenții a băncii, am inrtat fără ezitare și m-am adresat fetei de la ghișeu. Aceasta m-a legitimat, a verificat ceva în calculator, apoi m-a asigurat că nu e nicio problemă și mi-a recomandat să încerc să plătesc de la robotul aflat în incinta agenției. Într-adevăr, la robot lucrurile au mers așa cum trebuie și am reușit să-mi plătesc și celelalte facturi. Abia puțin mai târziu mi-am amintit despre știrea de la începutul articolului și m-am gândit că, probabil, una dintre măsurile alea de protecție este limitarea numărului de tranzacții permise zilnic, la 5. Așa cum ziceam: dacă mai întâi mi-aș fi plătit facturile și abia după aceea m-aș fi dus la cumpărături, m-aș fi trezit că nu le pot plăti cu cardul.
Deci, atenție mare la tranzacțiile efectuate, urmăriți-vă tot timpul soldul, iar dacă observați ceva ciudat adresați-vă imediat băncii care v-a emis cardul.

Inalta Poarta a decis!

4

Postat de Geocer | in categoria banca, banci, bani, escrocherie | pe data de 01-11-2010

Sute de ani, romanii au fost vasali. Valahia si Moldova se inchinau Inaltei Porti de la Stanbul, iar Transilvania se inchina Budapestei, Vienei, sau Kaizerului.
Dupa ce Principatele Unite si-au capatat independenta fata de otomani, iar ceva mai tarziu Transilvania a decis sa li se alature, se parea ca Romania Mare devenise o tara cu adevarat independenta. Dar iluzia aceasta n-a durat decat vreo 20 si ceva de ani, caci un alt „stapan” s-a ivit : marele urs de la rasarit.
Cand am scapat si de sovietici, iarasi se parea ca vom putea sa ne luam soarta in propriile maini. Dar impotentii guvernanti de dupa 1990 s-au vazut nevoiti sa inchine tara unei alte Inalte Porti. Astfel, s-a ajuns la situatia in care Fondul Monetar International decide la noi acasa asa cum decidea Sultanul pe vremuri.
Cel mai recent exemplu il reprezinta Ordonanta 50/2010, cea care ar fi trebuit sa armonizeze legislatia romaneasca privind creditarea de catre banci a pesoanelor fizice, cu legislatia UE.
Guvernul a facut si el un lucru bun atunci cand a emis acea ordonanta : a „taiat” un pic din pofta bancilor de a-i spolia pe cei care fac un imprumut. La aflarea vestii, bancile au sarit ca arse. Cum adica sa nu mai poata ele sa mareasca dobanzile si comisioanele cum vor? Cum sa nu poata ei sa-si puna vreo 10 comisioane la credit, astfel incat sa dubleze, practic, dobanda? Asa ca au inceput sa faca lobby pe langa parlament, astfel incat la adoptarea Legii privind aprobarea acelei OUG sa se intervina cu niste amendamente care sa-i atenueze efectele ce nu erau pe placul bancilor. De cealalta parte, societatea civila si ANPC au insistat sa se mentina spiritul initial al Ordonantei, spirit ce era in favoarea consumatorilor. Pana la urma, de la Comisiile de specialitate ale Camerei Deputatilor a plecat o versiune acceptabila si acceptata si de ANPC. Ce-au facut bancile daca au vazut asta? S-au adresat Inaltei Porti, adica FMI-ului. Se stie ca in Romania nu mai avem decat CEC-ul care a ramas cu capital romanesc, celelalte banci sunt cumparate (sau infiintate) de mari consortii bancare din Austria, Olanda, Franta, Italia etc. Prin parghiile pe care bancile mama le detin, s-a obtinut ceea ce in tara nu se reusise : FMI a decis ca OUG 50 sa aiba o forma care avantajeaza bancile si-i dezavantajeaza pe cei care se imprumuta.
Stiti ce ma deranjeaza cel mai tare? Faptul ca in tarile lor de origine aceste banci dau credite cu niste dobanzi de 3, 4, maximum 5 % pe an, iar la noi isi permit (desi veniturile noastre sunt inferioare celor ale cetatenilor din tarile lor) sa impuna dobanzi de 10-20 % pe an! Pentru ele, Romania e raiul pe pamant. Si nimeni nu-i poate deranja pe acesti bancheri, restrangandu-le dreptul de a-si impune conditiile.
Cum am mai putea reactiona? A da banca in judecata ar fi inutil, de vreme ce legea e de partea acesteia. Singurul mod eficient de actiune ar fi boicotul. In ceea ce ma priveste, imi voi plati creditul pe care-l am, apoi in vecii vecilor nu ma vor mai vedea escrocii astia batandu-le la usa. Ba da, cand or sa ma sune ca sa-mi propuna un credit cu dobanda de 2 % pe an. Pe acela o sa-l accept si o sa-l iau ca sa-mi construiesc o casuta de vacanta la tara. Am nevoie cam de 100 000 de mii de lei noi. Se ofera vreo banca sa ma finanteze?

Astia de la televizor, ori sunt prosti, ori sunt prosti. Din doua, una!

6

Postat de Geocer | in categoria banca, banci, credit, oug 50/2010 | pe data de 08-09-2010

Principalul scop al unei televiziuni ar trebui sa fie acela de a-si informa telespectatorii. Din pacate, la noi se pare ca unele posturi TV si-au propus mai degraba sa creeze confuzie decat sa informeze.
Tomai ma uitam la o emisiune despre OUG 50/2010, ordonanta care interzice anumite comisioane percepute in mod abuziv de catre banci, reglementeaza modul de calcul al dobanzilor astfel incat bancile sa nu ne mai fraiereasca pe noi consumatorii si asa mai departe. 
Emisunea pornea de la o premiza falsa, iar moderatoarea a avut grija s-o intretina, astfel incat, pana la urma nu cred ca omul obisnuit va intelege ceva din toata aceasta tevatura complet inutila. Inca de la inceput, ni se spune ca OUG respectiva a intrat in vigoare la 20 iunie si ca se aplica atat noilor contracte cat si celor in derulare (lucru perfect adevarat). Dupa care, hop belea : cica in scrisoarea cu FMI, guvernul s-ar fi angajat ca acele reglementari nu se aplica retroactiv (iarasi un lucru real). Numai ca, in opinia bietei prezentatoare, aceste doua chestii s-ar bate cap in cap. Bun, ea o fi mai saraca cu duhul, dar chiar nu e-n stare nimeni sa-i explice ca o modificare intervenita in cursul derularii unui contract (indiferent ce fel de contract ar fi el), nu inseamna retroactivitate?
Deci, ca sa se alinieze reglementarilor cuprinse in acea ordonanta, bancile sunt obligate sa incheie niste acte aditionale la contractele existente, acte aditionale ce se aplica din momentul semnarii, nu retroactiv. Era nevoie de mai mult de 1-2 fraze ca sa se explice treaba asta? Da, se pare ca pentru unii trebuie o emisiune intreaga (nu stiu cat o fi durat, dar o jumatate de ora tot trebuie sa fi tinut) ca sa nu explice nimic si sa-i bage si mai tare in ceata pe bietii oameni care si asa nu mai stiu ce sa inteleaga din tot ce li se intampla.

Grupurile clientilor nemultumiti de banci

2

Postat de Geocer | in categoria banci, credit, dobanda | pe data de 03-09-2010

In ultima vreme, clientii bancilor mai importante au inceput sa se reuneasca in grupuri pe yahoo (cei de la Volksbank pot fi gasiti aici) si sa se organizeze pentru a-si concerta actiunile impotriva celor care pana in prezent si-au cam facut de cap nestingheriti de nimeni.
Eu am povestit pe blog despre ceea ce am intreprins atunci cand mi-am dat seama ca mi-au marit dobanda in mod abuziv. Ceea ce se intampla zilele astea are legatura si cu acele clauze ambigui ce pot da nastere la interpretari (din partea bancii si in favoarea sa, bineinteles), dar mai ales cu OUG 50/2010, ordonanta ce interzice o gramada de comisioane pe care bancile ni le percep. La Volksbank este vorba, in principal, despre comisionul de risc. 
Ordonanta a intrat in vigoare pe 20 iunie, iar bancile au un termen de 3 luni incepand de la acea data pentru a se conforma acesteia prin acte aditionale semnate cu toti clientii ce au contractat credite anterior acelei date. Deci nu mai au decat 2 saptamani ca sa se conformeze. Volksbank a venit cu o noua smecherie : sa redenumeasca acel comision de risc in comision de administrare. Asta pentru ca nu au voie sa adauge alte comisioane pe timpul derularii contractului. Bineinteles ca noi, clientii, nu suntem de acord cu aceasta smecherie a lor. Daca e ilegal, sa-l dea jos si gata! Iar daca nu vor sa-l dea jos, reclamatia la OPC e sfanta. Pana acum au platit o gramada de amenzi si sunt convins ca vor mai plati daca vor continua cu aceeasi politica agresiva. Atentie : daca nu va convin clauzele din Actul Aditional pe care banca vi-l propune trebuie neaparat sa faceti o notificare catre ei in care sa-i informati ca nu sunteti de acord, altfel se considera ca ati acceptat in mod tacit acel act.
Cred ca a venit vremea sa-i mai tinem si noi in sah pe bancheri, ca prea s-au imbogatit in Romania toate bancile straine care au venit aici. Paradis a fost tara asta pentru ei, timp de ani de zile. In Franta, Societe Generale da credite cu dobanda de 2,7 % pe an si fara alte comisioane. Ia duceti-va la BRD Groupe Societe Generale, ca sub 15 %  nu va puteti atinge de niciun credit!
Eu unul sunt hotarat ca de data asta sa fac o vizita si la OPC, daca nu vor renunta la comisionul ala ilegal.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.