Dacă e marţi, e Cehia (1)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 12-08-2014

Etichete: , , , , , , , , ,

Îmi place mult titlul acesta care parafrazează un cunoscut film american, dar pe lângă faptul că-mi place se şi potriveşte foarte bine pentru a descrie excursia de care am avut parte săptămâna trecută. Şi asta, deoarece singura zi în care am fost într-o singură ţară a fost ziua de marţi pe care am petrecut-o integral la Praga. În rest, în toate celelalte zile ale săptămânii am trecut prin cel puţin 2 ţări.
Aventura a început duminică, atunci când am plecat din România şi am ajuns, seara, la Budapesta. Luni am părăsit Ungaria, am traversat Slovacia, iar seara am ajuns la Praga. Marţi, după cum spuneam, a fost ziua Cehiei. Miercuri am fost în Cehia şi în Germania, joi am plecat din Cehia şi am înnoptat la Viena, vineri am fost în Austria şi din nou în Ungaria, pentru că sâmbătă să părăsim dis de dimineaţă Budapesta şi să revenim în România. 7 zile, 5 ţări văzute. Văzute superficial, bineînţeles. Pe scurt, excursia a fost obositoare, am fost tot timpul pe fugă şi n-am avut timp decât să vedem în mod superficial nişte obiective turistice.
După cum spuneam, totul a început duminică dimineaţă când m-am trezit din somn şi mi-am dat seama că avusese loc cu mine o ciudată metamorfoză, o chestie care mi se întâmplă în fiecare vara: mă transformasem, peste noapte, în turist. Şi cum turistului îi stă bine cu drumul, pe la ora 8 trecute fix mă îmbarcam în autocarul care avea să mă poarte prin toate ţările pe care le-am enumerat mai sus.
Ziua de duminică, prima zi a excursiei, a stat sub semnul norocului. Sau cel puţin aşa ne-a spus ghida. Am avut noroc că, duminică fiind, nu circulau camioane, am avut noroc că, deşi viitura stricase un pod de la Valea Ursului (lângă Piteşti), acesta fusese reparat în ajun, aşa că n-am mai fost obligaţi să ocolim pe la Curtea de Argeş, am avut noroc şi la frontieră că n-am nimerit să avem în faţă nu ştiu câte alte autocare cu turişti dornici să treacă graniţa, am avut noroc şi de vreme bună… ce să mai discutăm, am fost nişte norocoşi. Doar în privinţa ghidei n-am avut deloc noroc. Şi asta, în primul rând deoarece tipa avea mari probleme atunci când vroia să transmită o informaţie. Se bâlbâia, amesteca ideile, începea o frază despre ceva anume şi o termina referindu-se la cu totul altceva, pe scurt era un mare haos în tot ceea ce ne spunea la microfon. În plus, s-a mai dovedit a fi şi escroacă, deoarece în penultima zi ne-a cerut câte 5 Euro ca să ne arate Budapesta, sub pretextul că ar fi nişte parcări de plătit şi nişte motorină care se va consuma. Pretexte puerile, bineînţeles, căci parcarea costă maximum 10 Euro, iar 2 litri de motorină în plus sau în minus nu-i ia nimeni în considerare la un drum atât de lung.
Dar nu mi-am propus să vorbesc aici despre ghidă, ci despre excursie în sine, aşa încât consider că paragraful de mai sus n-a fost decât o paranteză.
Deci, în prima seară am ajuns la Budapesta. Am mers de-a lungul Dunării şi am admirat podurile şi clădirile vechi ale oraşului, toate luminate feeric, lucru care le pune foarte bine în valoare. Budapesta este un oraş frumos, atât ziua cât şi noaptea. Pentru că n-o să revin asupra acestui oraş, o să remarc acum şi minunata panoramă oferită de citadela de pe colină, dar şi Piata Millenium, acolo unde se află statuile celor pe care ei îi consideră eroi ai naţiunii. Piată Millenium a fost realizată în sec. al XIX-lea pentru a marca o mie de ani de la întemeierea statului maghiar. Şi pentru că istoria lor, vrând nevrând, este strâns legată de istoria României, printre eroii lor regăsim cu mândrie şi 2 români: pe Iancu de Hunedoara (Ianos Huniady) şi pe fiul sau Matei Corvin (King Matias), un mare rege al Ungariei. Sigur, lor nu li se spune la istorie că aceştia sunt de origine română, tocmai de aceea le-au şi maghiarizat numele. Şi un alt român cu nume maghiarizat este Gheorghe Doja. Un bulevard din Budapesta poartă numele său: Gyorgy Dozsa. Dar maghiarizarea numelor românilor din Transilvania era ceva obişnuit, nu trebuie să mire pe nimeni. De fapt, nu doar numele românilor erau maghiarizate, ci ale tuturor naţionalităţilor care convieţuiau acolo.
Revenind la excursie, vreau să remarc şi frumoasa croazieră pe Dunăre de care am avut parte în ultima seară, croazieră cu ocazia căreia am avut ocazia să admirăm încă o dată clădirile şi podurile luminate atât de frumos.
Şi pentru că în astfel de ocazii se fac multe poze, iată câteva pe care le-am făcut la Budapesta.

Panorama Budapesta (1)

Panorama Budapesta (1)


WP_000998

Panorama Budapesta (2)


Piata Millenium din Budapesta

Piata Millenium din Budapesta


Iancu de Hunedoara si Matei Corvin in Piata Millenium

Iancu de Hunedoara si Matei Corvin in Piata Millenium

Concediu scurt în Caraş Severin (2)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 22-07-2014

Etichete:

Trebuie să remarc faptul că drumurile din Caraş sunt destul de bune, chiar şi cele care traversează comune mai mici, sau care străbat munţii. Mă rog, vorbesc de drumurile pe care am circulat eu. S-ar putea să existe şi drumuri proaste. Pardon, am văzut chiar eu unul: drumul de la Băile Herculane spre Baia de Aramă este extrem de prost în prima sa parte (vreo 20 Km). Din această cauză, e preferabil să se meargă prin Slatina-Craiova-Drobeta Turnu Severin. De altfel, această rută am folosit-o la dus. Doar la întoarcere nu ştiu ce mi-a venit să trec prin Herculane.
Revenind la frumuseţile ce pot fi admirate în apropierea comunei Bozovici, iată o poză a cascadei Bigăr (asta pentru cei care n-au putut viziona filmuleţul).

Cascada Bigar

Cascada Bigăr

Izvorul Bigăr (cel care o alimentează) izvorăşte la cca. 100 m mai sus de cascadă, direct de sub stânci şi se varsă prin aceasta în răul Miniş. Astfel că, la mică distanţă de cascadă se află Cheile Minisului. Nu sunt la fel de mari şi de spectaculoase ca alte chei de râuri pe care le-am mai vizitat, dar merită văzute. Iată o poză.

Cheile Minisului

Cheile Minisului

Mergând mai departe spre Orşova unde intenţionam să mănânc, am dat de alte frumuseţi naturale. Mai întâi am întâlnit un lac de acumulare cu apă foarte limede (Gura Golumbului se numeşte), apoi o a doua cascadă (poate nu la fel de frumoasă ca Bigăr, dar foarte spectaculoasă), iar în apropiere de Oraviţa un al doilea lac de acumulare. Iată şi pozele.

Lacul Gura Golumbului

Lacul Gura Golumbului

Cascada

Cascada

Lacul Mare

Lacul Mare

Între aceste frumoase peisaje mi-am petrecut eu week end-ul prelungit din Caraş Severin. În această regiune, natura a rămas sălbatică, neatinsă de furia orăşeanului care se duce la munte ca să-şi bată joc de poieni, să arunce PET-uri peste tot (inclusiv în râuri), sau să distrugă. Localnicii se plângeau din cauza faptului că asemenea frumuseţi nu atrag mai mulţi vizitatori, dar poate că e mai bine să rămână aşa. Să vină doar cei interesaţi de frumos şi să plece lăsând în urma lor natura aşa cum au găsit-o.

Concediu scurt în Caraș Severin (1)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 21-07-2014

Etichete: , ,

Anul trecut, pe nepusă masă (era pe la prânz, așa), citesc undeva pe net o știre. Cică o cascadă din România ar fi fost declarată drept cea mai frumoasă din lume de către World Geografics. În loc să mă apuc să caut cine sunt aștia de la World Geografics si ce caută ei la noi în țară ca să ne fure cascadele, eu am căutat tocmai cascada despre care se făcea vorbire in articolul pe care îl citisem.
Și astfel am aflat ca se numește Bigăr și se află undeva în munte, în județul Caraș Severin. Bineînțeles că următorul meu gând a fost: „și ce, eu n-aș putea-o vizita?” Dar cum anul trecut nu am reușit să-mi fac timp pentru o astfel de aventură, am lăsat-o pe anul ăsta zicându-mi că n-or intra zilele-n sac și nici cascada nu s-o muta de acolo.
Am avut dreptate în ambele privințe, căci anul ăsta am putut să-mi satisfac curiozitatea, iar cascada am găsit-o tot acolo unde aflasem anul trecut că este.
Când am plecat la drum spre Caraș Severin, am plecat cu gandul ca voi avea parte de niște momente relaxante, ca voi întâlni destul de putin turiști si că voi vedea niste peisaje deosebit de pitorești. Nu știu cum se face, dar și de data asta am avut dreptate.
Cea mai apropiată localitate față de cascada Bigăr (așa se numește „vedeta” noastră aflată pe primul loc în lume) este comuna Bozovici. Am găsit aici o pensiune ce se poate lăuda cu niște condiții apropiate de 4*. La preț rezonabil, bineînțeles: 80 de lei pe noapte. De asemenea, în comună sunt si vreo 3 restaurante la care se poate mânca (să nu cereți cine stie ce feluri de mâncare sofisticate că n-au decat ciorbe, fripturi, cartofi prăjiți și mititei), câteva minimarket-uri, o piața, 2 farmacii și cam atât.
La cascadă am vazut turiști, dar foarte puțini se cazeaza la Bozovici. Majoritatea preferă să facă un drum mai lung pentru a ajunge în vreun oraș sau vreo stațiune cu mai multe posibilitați de distracție. Eu venisem să mă relaxez și să mă odihnesc, așa că am rămas acolo.
Plecând din Bozovici spre Oravița, dai peste cascada după doar 12 Km. Nu am văzut celelalte cascade pe care World Geografics le-a examinat pentru a stabili clasamentul în care Bigăr se află pe primul loc, dar adevărul este că-i foarte frumoasă. Apa este oprită de o stânca de formă semicirculară si este imprăștiată de aceasta urmărindu-i forma. Dar stânca lasă in partea de jos un loc gol unde apa se scurge sub forma unor ciucuri. Ufff, cred ca nu prea mă pricep la descrieri. Mai bine pun o filmare și va povestesc mai multe în episodul următor.
Click aici pentru a vizualiza videoclipul cu cascada

Ne-a vizitat Poliția bulgară

4

Postat de Geocer | in categoria calatorii | pe data de 03-10-2013

Etichete:

A fost un moment inedit vizita a 2 agenți de poliție la standul nostru. De fapt, nu doar noi am avut onoarea, ci toți expozanții. Oamenii aveau de transmis un mesaj, de aceea veniseră. Mesajul a fost „Vă rugăm să aveți grijă și să nu vă lăsați nesupravegheate echipamentele electronice (laptop, telefon, tabletă), păstrați-le astfel încât să nu fie la îndemâna hoților”. N-am auzit de vreun caz de furt de la standurile de-aici, dar e mai bine să previi.
Vizita asta mi-a amintit de prima mea călătorie la Paris. Mergeam acolo la o firmă de IT, pentru circa 2 luni. Reprezentantul firmei ne-a făcut un scurt instructaj in privința modului de utilizare a metropolei. Printre altele, ne-a spus clar: „Aveți mare grijă la buzunare, mai ales în locurile aglomerate. Sunt mulți hoți de buzunare la Paris.” „Și la Paris?” m-am arătat eu mirat. „Ca peste tot în lume”, a fost răspunsul său.
În concluzie, la Plovdiv, la fel ca peste tot în lume, există hoți. Asta nu-i o noutate!

Mi-am făcut bagajele. Plec în Bulgaria

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii | pe data de 29-09-2013

La fel ca anul trecut, și în această toamnă voi reprezenta firma la care dau cu sapa, la Târgul Internațional de la Plovdiv.
– Te duci în Bulgaria? Ai grija că am auzit că pe-acolo se fură mașini într-o veselie, mi-a zis un amic.
– Vezi-ți de treabă, i-am răspuns, că e a patra oară cand merg cu mașina in Bulgaria și nu mi s-a furat. Cine naiba fura Loganuri? Măcar dacă riscă, să riște și ei pentru o mașina mai bengoasă ca a ta. Deci, tu să ai grjă să nu mergi niciodată pe-acolo!
De fapt, care-i chestia cu mașinile care se fură la sud de Dunăre? Din zecile de mii de români care merg anual în Bulgaria, doi au avut ghinionul să li se fure mașinile. Cazurile au fost intens mediatizate, iar cei ce se hrănesc doar cu știri de senzație au tras o concluzie generalizatoare: în Bulgaria ești în pericol să ți se fure mașina. Ce conteaza că e vorba de 2 cazuri din 50000? Sau altceva: ce, în România nu s-au furat niciodată mașini? Sau în Germania? Ei, aș!
Acestea fiind zise, vă anunț că peste cateva ore voi încăleca din nou pe șaua Loganului din dotare, iar după-amiaza voi ajunge la Plovdiv. De mâine până sâmbătă mă găsiți în Pavilionul 8 al Târgului. S-auzim de bine!

Aventuri în Africa de Nord (7)

9

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Fără categorie, vacanta | pe data de 21-08-2013

Etichete: ,

Sidi Bou Said înseamnă „Sfântul Abou Said” (de fapt numele sfântului e mai lung, dar cred că nu contează aşa de tare) şi se referă la cel al cărui nume l-a luat orăşelul. De ce a luat numele Sfântului Abou Said? Pentru că acesta şi-a petrecut o mare parte din viaţă pe aceste locuri. Abou Said a făcut mult bine semenilor săi, tocmai de aceea a fost sanctificat de către musulmani. În felul acesta (prin sanctificare), a dobândit dreptul de a fi îngropat într-un fel de capelă care-i destinată exclusiv mormântului său şi unde vin credincioşii să se reculeagă şi să spună rugăciuni. Dar nu numai el, ci întreaga sa familie a fost îngropată în acest fel. De exemplu, alături de portul punic există o astfel de capelă în care este înmormântată o fiică a Sfântului Abou Said.
Orăşelul s-a dorit a fi unul pitoresc şi exotic, astfel încât toate clădirile sunt vopsite în alb, iar ferestrele şi uşile în albastru. Culori ce amintesc de anumite insule greceşti. Totuşi, unele clădiri ar avea nevoie de o zugrăveală nouă, nu credeţi?WP_000602Orăşelul e mai degrabă un sătuc, nu are decât vreo 5 mii de locuitori, dar având în vedere faptul că a ajuns celebru (trăiască propaganda pentru turism) este extrem de vizitat. Dacă n-ai de gând să cumperi ceva de-acolo, mare lucru nu e de văzut. Adică, pe mine m-au impresionat mult mai mult alte locuri pe care le-am vizitat, decât acest orăşel alb-albastru.
Dar mai am o amintire din Sidi Bou Said care merită a fi povestită. Văzusem eu pe plajă un tip care vindea nişte fructe pe care nu le cunoşteam. Apoi, în cursul excursiei la Friguia, am văzut din autobuz unde cresc: erau fructe de cactus. Le-am văzut şi la poalele colinei pe care este construit orăşelul şi l-am întrebat pe amicul meu dacă sunt bune. „Da, sunt foarte gustoase, mi-a răspuns el. În plus, sunt zemoase, deci îţi potolesc şi setea. Dar să nu încerci să le culegi că au mii de ace”. Ei, da, de ace-mi păsa mie! Am ochit unul care părea că nu are chiar aşa de mulţi ghimpi, am sărit şi l-am cules. Normal că mie mi se păruse că nu prea are ace: acestea sunt minuscule, nici de-aproape nu le vezi bine cu ochiul liber, d-apoi când sunt în copac. Toată după-amiază aceea am pigulit la ghimpi foarte fini ca să mi-i smulg din epidermă. Evident, n-am reuşit, căci chiar şi acum (la o săptămâna şi jumătate de la întâmplare) încă mai am câţiva. În schimb, fructul este într-adevăr foarte gustos. Dar are şi foarte multe seminţe. Închei aici foiletonul meu despre vacanţa petrecută în Tunisia, dar nu înainte de a adăuga încă vreo câteva poze din Sidi Bou Said.WP_000605WP_000607WP_000601

Aventuri în Africa de Nord (6)

6

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 20-08-2013

Etichete: ,

Pe vârful colinei Byrsa, acolo unde se înălţau cândva zidurile de apărare ale cetăţii Cartagina, s-a construit muzeul. În acest muzeu pot fi văzute toate obiectele scoase la iveală de către săpăturile arheologice efectuate în acel perimetru. De fapt, săpăturile nu s-au încheiat. Există o arie protejată unde vin arheologii şi încă mai descoperă relicve antice. Trebuie menţionat faptul că în momentul în care romanii au reuşit să cucerească cetatea Cartagina, practic au ras-o de pe faţa pământului. Ceea ce vedem acum ca şi rămăşiţe ale zidurilor sau coloanele, toate datează din epoca romană. Se pare că aşa procedau strămoşii noştri latini, atunci când aveau ciudă pe câte o cetate (şi mai ales pe locuitorii ei): o demolau şi construiau alta. Amintiţi-vă că aşa s-au petrecut lucrurile şi la Sarmisegetuza.
Ce se poate vedea în muzeul Cartagina? Ceramică, monezi, podoabe, mozaicuri, statui şi aşa mai departe. Pozele sunt mai elocvente decât vorbele, aşa că iată câteva din interiorul muzeului.
WP_000522WP_000526WP_000527WP_000535
WP_000550
Iar acum, o poză din exteriorul muzeului. O coloana romană.
WP_000518
Tot pe colina Byrsa, alături de muzeu, o catedrală reconstituită.
WP_000506
Ultimul obiectiv cartaginez vizitat au fost băile termale ale lui Antoninus. Sunt impresionante sculpturile cu motive florale şi marmura tăiată cu o tehnologie necunoscută, dar cu o fineţe a tăieturii asemănătoare celei obţinute cu instrumente moderne. Iată şi de-aici câteva poze.
WP_000589WP_000593

WP_000599
Staţi pe-aproape: următorul episod va fi dedicat orăşelului Sidi Bou Said. (Va urma)

Aventuri în Africa de Nord (5)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 19-08-2013

Etichete: ,

Cred că a sosit vremea să scriu câte ceva şi despre ruinele vechii Cartagine. „Dacă te duci acolo şi nu vezi Cartagina, degeaba te duci!” mi-a spus fiu-meu, încă de când l-am anunţat în privinţa destinaţiei alese pentru vacanţă. Adevărul este că el a fost fascinat de povestea acestei cetăţi încă din clasa a 5-a când a învăţat pentru prima dată despre ea la istorie. Pentru a vă da o informaţie completă, trebuie să vă spun că excursia propusă de agenţia turistică ar fi costat 80 de dinari (40 Eur) de persoană. Când a văzut amicul meu tunisian preţul, mi-a zis scurt: „nu le dai niciun ban! te duc eu pe gratis.” Şi s-a ţinut de cuvânt. De fapt, el acolo locuieşte: în localitatea Cartagina, la poalele colinei în vârful căreia se înălţa cândva falnica cetate. Ca să fie totul foarte clar, iată un tablou care arată exact colina. Ceea ce vedeţi în partea de jos este portul punic despre care voi vorbi imediat.
WP_000539
Sunt 5 obiective turistice şi arheologice care compun vizita la vechea Cartagina. Având în vedere faptul că se găsea la doar câteva sute de metri de casa amicului meu, primul pe care l-am vizitat a fost portul punic. După cum se vede şi în imaginea de mai sus, acesta era o ascunzătoare ideală pentru corăbiile celor ce l-au construit. Se retrăgeau acolo că să-şi refacă forţele, apoi ieşeau şi-i atacau prin surprindere pe invadatori. Iată o poză cu ruinele portului.
WP_000474
Al doilea obiectiv pe care l-am vizitat a fost Circul. Nu e vorba de un circ aşa cum îl înţelegem în ziua de azi, ci locul în care împăraţii romani dădeau „circ” (fără pâine) poporului. Locul unde poporul venea să vadă luptele gladiatorilor cu fiarele înfometate, sau luptele între gladiatori. Cred că e inutil să mai adaug ceva. Poate doar faptul că, după cum mi-a spus amicul meu, există un tunel, nişte catacombe, care leagă acest circ de următorul obiectiv vizitat şi anume Teatrul Antic. Dar, deocamdată, iată şi o poză de la „circ”.
WP_000502
Teatrul antic este şi în ziua de azi un teatru în aer liber în care se ţin spectacole. De la jumătatea lunii iulie până la jumătatea lui august se desfăşoară Festivalul de la Cartagina. De-a lungul timpului au concertat aici toţi marii artişti ai lumii. Ca exemplu, pe 12 august era programat un concert al lui Jean Michel Jarre. Este impresionant, zic eu, faptul că un teatru antic îndeplineşte chiar şi azi exact acelaşi rol pentru care a fost construit. De data asta voi pune 2 poze: una cu teatrul şi o a doua cu mine la acel teatru.
WP_000571WP_000574
Sunt multe de povestit despre Cartagina, aşa că o să-mi continui mâine foiletonul cu povestiri şi poze despre celelalte două obiective vizitate. (Va urma)

Aventuri în Africa de Nord (4)

3

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 18-08-2013

Etichete:

Un important punct de atracţie din Tunisia îl reprezintă parcul zoologic de la Friguia. Sunt câteva zeci de hectare în care li s-au creat celor peste 60 de specii de animale, condiţii de viaţă cât mai asemănătoare celor în care trăiesc ele în mod natural. Iată cum arată intrarea în acest interesant parc zoo.

Parcul zoo Friguia

Parcul zoo Friguia

A fost plăcută vizita la Friguia. Am văzut multe animale africane, de la diverse specii de rozătoare, până la lei, tigri, elefanţi, girafe etc. Păsări Flamingo, struţi şi diverse alte specii. Ceea de mi s-a părut interesant a fost faptul că, de curând, citisem romanul „Aventurile a trei ruşi şi trei englezi în Africa Australă”. Acolo, printre alte animale pe care le vânează pentru a se hrăni membrii expediţiei ce avea drept misiune măsurarea unui arc de meridian, se aflau şi antilope Oryx. Ei bine, la Friguia am văzut antilope Oryx.
Impresionante sunt, de asemenea spectacolele ce se pot viziona în incinta parcului. De la spectacolul celor din tribul Zulu, continuând cu dresura leului de mare şi, în final, spectacolul delfinilor. De fapt, vorbele sunt mai puţin elocvente, aşa că prefer să pun câteva poze. (Va urma)

WP_000312WP_000334WP_000338WP_000360WP_000433WP_000378
WP_000427

Aventuri în Africa de Nord (3)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 17-08-2013

Etichete:

Staţiunea în care mi-am petrecut săptămâna de concediu se numeşte Yasmine Hammamet şi este singura staţiune turistică din Tunisia. Celelalte sunt oraşe rezidenţiale care au şi zone turistice. Practic, în Yasmine Hammamet nu există locuitori, ci doar hoteluri, restaurante, magazine, locuri dedicate distracţiei şi un Bazar. Bazar care la arabi se numeşte Medina, adică „Oraşul vechi”. Faţă de un Bazar turcesc, Medina din Yasmine Hammamet mi s-a părut a fi destul de mică şi de sărăcăcioasă în produse. Am cumpărat, totuşi, câte ceva de-acolo. Dar, revenind la staţiune, aceasta a fost construită în anul 2000, după cum ni s-a spus. Deşi nouă, cei care au conceput-o au ţinut să respecte arhitectură tradiţională din Tunisia, aşa încât vezi clădiri ce diferă în mod radical de ceea ce poţi vedea într-o staţiune europeană.
O să vă povestesc aventura mea la Medina, apoi o să pun câteva poze din staţiune. Chiar la intrare am dat peste un tip cu extrem de multă vrăjeală în el. Mai întâi m-a întrebat dacă sunt rus (v-am spus că ruşii sunt majoritari pe-acolo). De vreme ce i-am răspuns în mod negativ, m-a luat cu „polski? cecski?”, apoi s-a dat bătut şi m-a întrebat ce naţie sunt. Când i-am spus „romanian”, imediat m-a bătut pe umăr (ăsta era modul lor de a se împrieteni cu tine) şi mi-a zis „Bună ziua”. Discuţia am continuat-o în franceză, căci sunt convins că mai mult de-atât nu ştia în limba noastră. Bineînţeles că m-a invitat să-i vizitez magazinul, să mă simt că la mine acasă şi să-mi aleg fără grabă ce anume vreau să cumpăr căci la sfârşit o să-mi facă el un preţ bun pentru toate. În plus, mi-a zis că „ieri şi azi avem revoluţie, aşa că facem o reducere de 50% la toate produsele, că să ajutăm guvernul”. „Păi câte revoluţii aveţi voi?”, l-am întrebat eu. „Am avut o revoluţie şi am pus un guvern provizoriu, dar acum avem una ca să punem unul pentru 5 ani”. „Atunci, aveţi alegeri, nu revoluţie”, am replicat eu. „Da, alegeri”. Vrăjeli! Nu aveau nici revoluţie nici alegeri. De fapt, aşa cum mi-a explicat amicul meu tunisian, în acest moment au o Adunare Constituantă care trebuie să adopte o nouă Constituţie şi abia după aceea, pe baza ei, se vor organiza alegeri.
Dintre produsele expuse în magazin, am ales un parfum „Jean Paul Gaultier” pentru nevastă-mea. Ştiam care-i preţul european (vreo 75 de euro) aşa că eram curios ce preţ îmi propune el. A plecat de la 60 de euro, ceea ce mă face să cred că este contrafăcut sau că e un articol de contrabandă. El îmi spunea că e luat de la duty free, magazinele alea scutite de taxe. După negocieri, l-a lăsat la 40 de euro, dar nu aveam atâţia bani la mine, aşa că i-am zis că o să mă întorc mai târziu să-l cumpăr. „Nu-i problemă, bagă el din nou ceva vrăjeală. Noi lucrăm cu hotelurile, poţi plăti acolo, la recepţie. Poţi plăti şi cu card-ul.”
„Bine, zic, hai să-l iau şi să plătesc la hotel.” De fapt, plata la hotel însemna că merge el cu tine până acolo şi te aşteaptă afară că să vii cu banii. Nici pomeneală să lucreze cu hotelurile, de altfel nici nu l-ar fi lăsat badigarzii să intre, căci hotelul era foarte bine păzit. Culmea este că omul m-a lăsat să intru în hotel cu parfumul asupra mea, iar el m-a aşteptat pe trotuarul de vizavi. I-am şi zis: „Chiar ai încredere în mine?”. „Da, zice. Cum să n-am încredere? N-am încredere în ruşi, dar în români am.” Am omis să-i spun că ar fi bine să nu aibă prea mare încredere în orice român. Practic, aş fi putut să nu mai ies din hotel toată seara aia, iar a doua zi oricum plecam.
Nici numărul camerei nu i-l spusesem, deci l-aş fi lăsat cu buza umflată! Evident, n-am făcut-o. M-am întors cu el la Medina, a încercat el să-mi mai vândă şi vreo haină de piele, m-a mai dus la magazinul unui prieten de-al lui, dar nu m-am mai lipit de nimic. La final am mai cumpărat 2 tablouri pictate pe piele de cămilă şi înrămate în rame din lemn de măslin şi mi-am terminat partida de shopping la Medina. Acum, iată şi pozele promise, poze făcute în staţiunea Yasmine Hammamet. (Va urma)

WP_000255WP_000257WP_000262WP_000268WP_000282WP_000294WP_000284

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.