Un casting eșuat

2

Postat de Geocer | in categoria borta, davila, luminita, pitesti, teatru | pe data de 05-06-2012

Așa s-ar fi putut numi piesa lui Gogol, „Căsătoria”, dacă ar fi fost scrisă în zilele noastre. Căci cum altfel decât „casting” s-ar putea chema operațiunea de selecție a unuia dintre cei 4 „aplicanți” la postul de soț al unei tinere (mă rog, nu foarte tinere) domnișoare din Rusia secolului 19?
Ziceam „nu prea tinere” deoarece a trebuit să aștepte decesul tiranicului său tată, apoi să treacă perioada de doliu și abia după aceea a apelat la un agent matrimonial (o pețitoare, mai precis) care să-i găsească și să-i prezinte pe cei mai de soi pretendenți.
Pe scurt, deși poate că nu era cel mai îndreptățit, câștigă cel care a avut „pile” și mai ales susținere din partea unui prieten „dezinteresat”, prieten care e-n stare de orice numai să-l vadă însurat pe Ivan Cuzmici, pretendentul pe care-l promovează. Care pretendent, atunci când se vede în pragul însurătorii, se sperie atât de tare încât fuge sărind pe fereastră.

Parada actorilor din piesa "Casatoria"

Parada actorilor din piesa "Casatoria"

Cam aceasta este intriga piesei. Spectacolul este presărat cu o serie de gaguri regizorale, așa cum îi stă bine unei comedii de situație. Se cuvine subliniat și faptul că acest spectacol a primit recent premiul juriului la Festivalul Internațional de Teatru de la Vratsa, Bulgaria.
Cât despre actori, dintre „aplicanți” mie mi-au plăcut Dan Andrei și Puiu Mărgescu, ceilalți (chiar și câștigătorul Cătălin Mirea) parându-mi-se mai „șterși”.
Dan Ivanesei, în rolul prietenului Kocikariov este destul de convingător, dar, nu știu de ce, parcă mi se părea că văd tot timpul pe scenă personajul pe care același actor l-a jucat în „Patriotica Română„.
O notă foarte bună pentru prestația Luminiței Borta care a jucat-o excelent pe bătrâna, vicleana și bețiva pețitoare Fiokla. De altfel, prestația sa a fost răsplătită de câteva ori cu aplauze la scenă deschisă, aplauze absolut meritate, după părerea mea. Am văzut-o pe d-na Borta în nenumărate piese și, practic, este de fiecare data alta. Vreau să spun că un actor obișnuit își „modifică” personajul pentru a-l aduce cât mai aproape de modul său de interpretare. Pe când un actor mare (și îndrăznesc să spun că Luminița Borta este o mare actriță) se transpune el însuși, intră în pielea personajului, astfel încât își surprinde spectatorii de fiecare dată.
Daniela Marinache pare a se fi specializat în roluri de fată-n casă, de servitoare, căci este a doua oară când o văd într-un astfel de rol. Iar interpretarea a fost destul de asemănătoare cu cea din prima piesă (tot „Patriotica Română” pe care am citat-o și mai sus). Deocamdată nu zic nimic, dar dacă o s-o văd și a treia oară jucând la fel, o s-o critic rău de tot.
Una peste alta, piesa pe care eu am vizionat-o duminică seara merită văzută, actorii merită aplaudați pentru prestația lor, iar premiul despre care vorbeam li s-a cuvenit pe deplin. Deci, piteșteni, mai mergeți și la teatru, din când în când.

Teatru si club: reteta ideala impotriva stresului

11

Postat de Geocer | in categoria clubul bloggerilor, davila, teatru | pe data de 14-03-2011

Ca sa nu-mi incep saptamana asta noua la fel de stresat si daramat cum am terminat-o pe precedenta, colegii mei de club al fostilor bloggeri cititori, actualmente dependenti de feisbuc si dansatori inraiti de salsa, m-au scos din casa. Bine, ei habar n-aveau cat de stresat eram eu. Doar aveau chef de o iesire. Si nici macar nu ne-am adunati toti. Bazele le-am pus eu si Oana, dar ni s-a alaturat si Adi Cangurul. Asta pentru partea cu teatrul, caci la club a venit si doamna patroana Ema.
Buuun, deci am mers noi la teatru. Eu aveam impresia ca se va juca ceva, Oana ca se va juca altceva, in final am avut parte de o piesa excelenta si foarte bine interpretata de catre actorii pitesteni : „Puslamaua” de Pierre Chesnot in regia lui George Motoi.
Cu accente comice evidente, piesa il are ca personaj principal pe Francois, un tip trecut bine de prima tinerete (implineste 60 de ani), amanunt care nu-l impiedica sa aiba mare succes la femei. Poate si datorita faptului ca afacerile pe care le coordoneaza ii aduc multi bani. Omul planuia sa plece in Africa impreuna cu ultima sa amanta, o juna de 27 de ani, numai ca planurile ii sunt date peste cap de catre „fostele” sale (neveste si amante). N-are rost sa va povestesc mai multe, o sa fac doar cateva remarci privind interpretarea :
– Excelente monologurile lui Jean Roxin (Francois) tinute in afara scenei, chiar in fata spectatorilor.
– Foarte buna (si foarte sexy) interpretarea Luminitei Borta (Barbara). De fapt, in ceea ce-o priveste pe d-na Borta ma repet a nu stiu cata oara. Am scris in multe randuri despre talentul sau.
– Si Daniela Butusina (Evelyne) a avut un rol foarte sexy si s-a achitat cu brio de sarcina de a-l interpreta.
– Trebuie neaparat sa-l remarc pe un alt veteran al teatrului pitestean, Radu Coriolan.
– Ioana Podareanu nu mi s-a parut a fi in mare forma, dar nici rolul n-a solicitat-o prea tare. Urat mi s-a parut gestul sau de la final : nu a venit pe scena pentru a primi aplauzele spectatorilor.
– Doamnele Carmen Roxin si Wilhemina Cata au avut niste evolutii obisnuite : nici slabe, nici iesite din comun. Bine, nici rolurile nu le dadeau prea mari posibilitati de a se remarca. Ele erau fosta, respectiv actuala sotie a lui Francois, cele de care omul se plictisise. Deci, asta era si ideea pe care domniile lor trebuiau s-o transmita : „noi suntem alea plicticoase”.
Revenind la colegii mei, cu totii am apreciat, atat piesa cat si interpretarea. Iar ca sa continuam intr-un mod placut seara, ne-am deplasat urgent la clubul patronat de Ema, Oana a convocat-o si pe patroana si ne-am pus pe discutii (a se citi barfe), pe baut bere (doar eu si Cangurul) si pe pus tara la cale. Propunerea mea a fost sa ne facem un obicei din a iesi in fiecare week end la teatru. Propunerea a fost acceptata in unanimitate, „dragi tovarasi si pretini”, asa ca de-acum incolo ne vom mai adauga un atribut la denumirea clubului : „spectatori de teatru”.
Deci, asa ramane : ne vedem sambata seara la Davila.

Profesorul de franceza s-a logodit !

4

Postat de Geocer | in categoria davila, pitesti, teatru | pe data de 30-05-2010

Veste trista pentru elevele din ultimul an al unui liceu de fete din provincie, se pare. Asta pentru ca toate erau indragostite de el, iar el a ales-o pe Tuti. E adevarat ca Tuti arata foarte bine in interpretarea Ioanei Podareanu, dar asta nu le consoleaza cu nimic pe celelalte. Poate doar pe Junona Popescu  (Lia Deaconu a carei interpretare, de data asta mi-a placut) pentru ca ea oricum si-a gasit un logodnic cu multi bani, deci nu-i mai pasa de Dan Balint, profesorul-vedeta. Si nici Carmen (Cristina Caragea) si colega ei Dora (Coca Niculescu) nu mai pareau foarte afectate, desi la un moment dat amenintasera ca se vor sinucide din cauza lui. In schimb domnisoara Cosambacescu (Daniela Marinache) , severa lor diriginta a ramas complet neconsolata !
Pai, gata, v-am cam povestit intriga si actiunea piesei lui Tudor Musatescu pe care am vazut-o aseara la Teatrul Davila. Mie, mi-a placut. Iar faptul ca actrite avand in jur de 30 de ani (unele chiar peste) au putut sa joace cu succes roluri de adolescente mi s-a parut iarasi un lucru demn de lauda. Ar mai fi de adaugat faptul ca sala era cam goala fata de alte dati cand am fost eu la teatru (cred ca erau in jur de 60-70 de spectatori), dar tinand cont de faptul ca piesa se joaca de ceva vreme, iar saptamana asta a avut vreo 3 reprezentatii, e de inteles. Mai ales ca era si sambata seara, unii se pregateau sa vada meciul, altii asteptau cu nerabdare Eurovision-ul.
Pe scurt, am petrecut o seara agreabila, singurul regret fiind acela ca Papabembe a plecat inainte de finalul piesei, asa ca n-am apucat sa-l trag la raspundere pentru absentele nemotivate de la Club. Cred ca de-aia a si plecat mai devreme !

Diseara, la teatru !

6

Postat de Geocer | in categoria davila, teatru | pe data de 29-05-2010

N-am mai fost cam de multa vreme la teatru (de vreo jumatate de an, cred), asa ca pentru diseara mi-am programat sa vad o piesa. Pentru ca mi-e dor de actorii pitesteni, pentru ca este programata o piesa pe care n-am vazut-o desi mi-am propus mai de multa vreme sa merg la ea (Profu’ de franceza de Tudor Musatescu)si pentru ca trebuie sa-l vad pe Remus Papabembe din tribul Zouzou si sa-l trag de urechi pentru ca nu mai vine la club. Doar se stie ca Papabembe e mereu prezent la teatru.
Deci, diseara ne vedem acolo. Daca o sa-mi placa reprezentatia, o sa si scriu despre ea. Ca eu asa procedez cu piesele pe care le vad : daca-mi plac, le laud; daca nu-mi plac, mai bine nu scriu decat sa critic. O atitudine cam ciudata din partea mea, este?

Patriotica Romana

7

Postat de Geocer | in categoria borta, davila, luminita, pitesti, teatru | pe data de 10-01-2010

Aseara, pe scena Teatrului Al. Davila, a avut loc un eveniment la care sunt mandru ca am participat : premiera pitesteana a piesei lui Mircea Stefanescu, „Patriotica romana”. Intr-o distributie care i-a inclus pe unii dintre cei mai buni actori pitesteni si in regia lui Dan Tudor, punerea in scena a acestei piese mi s-a parut a fi una deosebita. De altfel, cred ca nu e doar parerea mea, avand in vedere faptul ca publicul a apluadat de mai multe ori la scena deschisa prestatia actorilor, iar la final aplauzele au durat cateva minute bune.
„Patriotica romana” era un fond de investitii din perioada interbelica, controlat de catre presedintele sau Onica Vlasca (Dan Ivanesei) si familia acestuia. Cumnatul Iacovache (Petrisor Stan) era ministru si in aceasta calitate promova ordonante care sa-i oblige pe cetateni sa-si cumpere una si alta (pubele pentru gunoi, apoi pregatea una cu lacate), afacerile cu aceste obiecte fiind controlate de „Patriotica”. Ce ziceti? Ca la fel se intampla si in zilele noastre? Ca, de exemplu, comerciantii au fost obligati sa-si cumpere toti case de marcat exact dupa ce afacerea cu importul acestora a incaput pe mana cui trebuia? Pai ce, credeati ca daca am avut o pauza de 50 de ani de comunism, naravurile se pierd asa usor? Revenind la piesa noastra, cei doi „magnati” despre care v-am vorbit mai sus trageau sforile prin politica Damboviteana aliati in afaceri, desi se aflau in partide diferite. Ce conteaza doctrina, cand banul curge? Ajutati de suava lor cumnatica Greta (Luminita Borta) care avea talentul de a se baga in patul cui trebuia, cei doi veneau pe rand la guvernare, fara sa se certe,fara sa-si poarte pica, fara sa se urasca. Iar atunci cand intrigile Gretei nu mai dau roade, intervine misteriosul personaj Flamingo, reprezentantul „finantei mondiale” careia i se supunea si „Patriotica” si care avea cu totul alte mecanisme si posibilitati de a trage sforile, de a influenta politica romaneasca si de a-si impune o marioneta in guvern. Dar ce va mai povestesc eu treburile astea? Daca nu vreti sa mergeti la piesa, uitati-va la televizor, ca tot aia o sa vedeti !
La final, mai am o singura remarca : de multa vreme n-am mai vazut pe scena Teatrului Davila o piesa asa de buna si asa de bine jucata. Si o replica pe care mi-o insusesc : „Lasa tara ! Tara e buna !”. O sa-i dau o nota mare si actritei Daniela Marinache care, chiar daca a avut un rol episodic, l-a jucat excelent.
Ca ultima informatie, pentru pitestenii mei : diseara 10 ianuarie la ora 18.00 se joaca aceeasi piesa. Vizionare placuta !

In afara de alegeri, mai sunt si alte lucruri de facut.

9

Postat de Geocer | in categoria davila, Fără categorie, pitesti, teatru | pe data de 06-12-2009

Pana la urma, a merge la vot inseamna cam o jumatate de ora din aceasta zi de duminica. Dar in rest? Doar n-o sa stam tot timpul in fata televizorului ca sa vedem cati romani au votat si cati nu. Si nici pe Internet ca sa vedem ca Geoana conduce cu 53 la 47 de procente.
Sigur, am fi putut merge la biserica pentru a asculta slujba de Sf. Nicolae, cel care de cateva secole aduce cadouri celor mici. Sau am fi putut sa gatim sarmale, cum am facut eu. Dar in afara de asta?
In afara de aceste preocupari normale si crestinesti, pitestenii pot avea una in plus : mersul la teatru. In aceasta seara (de la ora 18.00), Teatrul Al. Davila prezinta piesa „Donel, suflet de tigan” de Dan Ioan Pantoiu.
Eu am cumparat deja bilete pentru a merge la spectacol. Voi mai asteptati mult?

Pseudo-cronica de teatru

0

Postat de Geocer | in categoria borta, davila, luminita, mazare, peste, pitesti, teatru | pe data de 09-02-2009

Sambata seara am fost la teatru. Mi-am zis ca decat sa stau singur acasa, sa golesc vreo 2-3 beri uitandu-ma la televizor, mai bine vad o piesa de teatra, ma mai cultiv si eu, mai ies in lume mai fac si miscare. Si-asa nu mai fusesem de cativa ani buni.
Si uite-asa am ajuns s-o revad pe minunata actrita Luminita Borta de la teatrul Davila din Pitesti, impreuna cu Ileana Zarnescu in „Peste cu mazare” de Ana Maria Bamberger. Nu, in piesa nu este vorba nici de manelistul Peste si nici de primarul Mazare. Este vorba despre o poveste de viata simpla, scrisa cu talent de catre autoare si interpretata remarcabil de cele 2 actrite.
Celor care nu sunt din Pitesti, sau celor care n-au mers niciodata la Teatrul Davila, numele de Ileana Zarnescu si Luminita Borta nu le spun nimic. Dar pentru cei ce iubesc teatrul pitestean, ele sunt foarte cunoscute si iubite. Cel putin pe Ileana Zarnescu o stiu de cand eram licean. Acum e la pensie, probabil, dar in „Peste cu mazare” era nevoie chiar de o actrita de varsta ei, asa ca s-a potrivit foarte bine.
Practic este vorba de o piesa cu doar doua personaje, mama si fiica. Despre cei cu care destinul lor se intersecteaza sau s-a intersectat candva aflam doar din ceea ce-si povestesc una alteia. Cred ca in acest gen de piese actorii au posibilitatea sa-si arate pe deplin talentul. Iar cele doua actrite care au jucat sambata seara au demonstrat cu varf si indesat ca il poseda. Foarte frumos jucate calatoriile printre amintirile de tinerete ale mamei si extraordinar interpretate trecerile de la bucurie la tristete sau invers, ale fiicei.
Le felicit pe Ileana Zarnescu si pe Luminita Borta si le urez mult succes in continuare. In acelasi timp, promit ca ma voi duce mai des la teatru.
P.S. Din pacate, pozele mele n-au iesit prea grozave, asa ca am ilustrat articolul cu afisul spectacolului luat de pe site-ul teatrului Alexandru Davila.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.