Stonehenge: ultimul obiectiv vizitat în Anglia

0

Postat de Geocer | in categoria Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta | pe data de 11-07-2018

Și iată că am ajuns și la ultima zi de vizită în Anglia. Templul megalitic de la Stonehenge e cunoscut în lumea întregă, deși nu e nici cel mai mare, nici cel mai vechi și aș zice nici cel mai frumos.
Acum doi ani am vizitat templul de la Hagar Qim din Malta care este cu cca 1500 de ani mai vechi decât Stonehenge. Am scris despre acea vizită aici.
Și în Franța există niște pietre megalitice cunoscute sub numele de Aliniamentele de la Carnac care sunt mai vechi decât cele de la Stonehenge. Dar acum voi vorbi de cele pe care le-am văzut eu acum cca. 2 săptămâni, cele din Anglia.
Mai întâi despre modul în care se pot vizita: se face rezervare pe net și se plătește biletul (18 Lire/persoană), iar la fața locului rezervarea se schimbă în tichete care-ți dau dreptul să vizitezi atât pietrele cât și muzeul de la intrare. Între recepție și pietre sunt cam 2 Km, dar nu e obligatoriu să parcurgi distanța asta pe jos: există autobuze, iar călătoria e inclusă în prețul biletului.
Vizita constă în a înconjura pietrele respective, fără a avea voie să intri printre ele că la Hagar Qim. Și în a face poze, bineînțeles. Mai sunt din loc în loc și niște tăblițe pe care se dau informații despre istoricul și modul de orientare al templului și cam asta-i tot. Poți afla, dacă nu știai deja, că modul de așezare a templului face ca la solstițiul de vara și la cel de iarnă, pietrele sunt perfect aliniate pentru ca răsăritul respectiv apusul soarelui să-l lumineze complet.
De-a lungul anilor, diverși cercetători au lansat diverse teorii în privința pietrelor de la Stonehenge: că ar fi fost un imens calculator solar, că ar fi fost un cimitir cu crematoriu, că ar fi reprezentat un observator astronomic și așa mai departe. Adevărul nu-l știe nimeni, așa că n-o să mă laud nici eu că l-aș ști. Mă voi mulțumi să pun niște poze pe care le-am făcut acolo.

Stonehenge (1)

Stonehenge (1)

Stonehenge (2)

Stonehenge (2)

Cu baiatul si cu nora la Stonehenge

Cu baiatul si cu nora la Stonehenge

Pietrele vazute din alt unghi

Pietrele vazute din alt unghi

În muzeul despre care povesteam mai devreme se poate vedea un fel de istoric al templului, se pot citi mai multe informații despre acesta, iar într-o sală cu proiecție panoramică se poate vedea cum îl luminează soarele la cele 2 solstiții. Și mai este și un istoric a ceea ce se mânca (și se mănâncă) în jurul acestui templu din cele mai vechi timpuri și până azi.
Iar alaturi au fost reconstituite casutele in care locuiau oamenii pe vremea construirii templului, adica acum cca 4000 de ani.

Casute primitive

Casute primitive

Despre vizita la Castelul Warwick

0

Postat de Geocer | in categoria Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta | pe data de 09-07-2018

O altă vizită interesantă din timpul săptămânii petrecute în Anglia a fost cea de la Castelul Warwick. De fapt, vizitarea Castelului este doar o etapă, căci pe domeniul din jurul sau poți să asiști la mai multe activități.

Intrarea in Castel

Intrarea in Castel


Nu se poate stabili un an exact al construirii castelului, deoarece a fost dezvoltat în permanență, fiecare nou proprietar dorind să-i aducă îmbunătățiri. Oricum, într-o formă sau alta exista acolo pe timpul Războiului celor 2 Roze (a doua jumătate a sec. 15), deoarece Contele de Warwick din acea vreme a fost denumit Kingmaker (făcătorul de regi), întrucât la acest castel se trăgeau sforile pentru înscăunarea noului Rege. Războiul celor 2 Roze a fost unul pentru supremație la tronul Angliei și s-a desfășurat între Casa Regală de York și cea de Lancaster. Iar pe timpul acestui război, în funcție de cine mai câstiga câte o bătălie, erau înscăunați regi ba dintr-o tabără, ba din cealaltă. De altfel, acest război civil este evocat mai peste tot în castel, iar unul dintre spectacolele ce se desfășoară vara pe domeniul din preajma acestuia îi este dedicat.
Vedere de ansamblu

Vedere de ansamblu


Una dintre cele mai importante picturi din Castel descrie uciderea lui Edward al V-lea (din Casa de York) și al fratelui său mai mic de doar 9 ani în Turnul Londrei. Este doar o presupunere că ar fi fost uciși, de fapt au dispărut fără urmă, dar e foarte posibil ca adevărul să fi fost chiar acesta.
Uciderea printilor in Turn

Uciderea printilor in Turn


Urmărind sensul de vizitare al Castelului, faci de fapt o incursiune în timp începând cu evul mediu și până prin secolul 19, începutul secolului 20. Începi cu vizualizarea armurilor cavalerești și termini cu „simularea” unor petreceri de acum cca. 100 de ani la care luau parte oamenii importanți din Regat.
Iată și un frumos vitraliu din interiorul Castelului.
Vitraliu de la Warwick

Vitraliu de la Warwick


Într-o anexă a Castelului, altă vizionare interesantă: în 3 etape, în 3 săli succesive este prezentată pe mai multe ecrane istoria acestuia de la începuturi și până în zilele noastre.
Iar la final, spectacolele în aer liber. Am asistat mai întâi la o demonstrație cu păsări de pradă (vulturi, condori, chiar și o bufniță), apoi la simularea de către niște cascadori a luptelor desfășurate în timpul Războiului celor 2 Roze, iar în final la o demonstrație cu așa numitul „trebuchet”, un fel de catapultă capabilă să semene panică și moarte în tabăra inamică, aparat folosit destul de mult în Evul Mediu.
Trebuchet

Trebuchet


Una peste alta, ziua petrecută la Castelul Warwick a fost în același timp instructiv-educativă, dar și relaxantă.
Și tot n-am terminat de povestit, deci pe curând.

Londra și frumusețile ei

0

Postat de Geocer | in categoria Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta | pe data de 06-07-2018

Intr-una  dinte zilele petrecute in Marea Britanie am mers la Londra. Am lăsat mașina într-o parcare, apoi am luat metroul până in centru, iar ulterior am luat-o la pas. Prima impresie din centrul acestei metropole a fost aceea de poluare excesivă. De cum am ieșit din metrou ne-a lovit un miros puternic de gaze de eșapament, miros care ne-a însoțit aproape peste tot (În Hyde Park nu există, e adevărat).
Dar chiar și așa de poluată, Londra tot merită văzută. Din păcate am văzut doar exterioarele deoarece la Westminster Abbey nu ne cumpărasem bilete de intrare (se vând exclusiv pe net), deci n-am putut intra. Păcat! Dar poze tot am făcut. Iată câteva.

Westminster Abbey - Intrarea

Westminster Abbey – Intrarea

Westminster Abbey - Partea laterala

Westminster Abbey – Partea laterala

După cum se poate observa, Catedrala unde sunt încoronați Regii Angliei și au loc toate evenimentele regale religioase este imensă. De notat și faptul că acolo își dorm somnul de veci oameni celebri și geniali precum Isaac Newton sau Stephen Hawking.
Celebrul turn Big Ben este în renovare, așa că i se vede doar ceasul.

Big Ben

Big Ben

Nici în Roata Londrei nu m-am învârtit. Mi-era teamă de vreo amețeală. A roții, nu a mea!

Cu Roata Londrei

Cu Roata Londrei

Dacă am văzut că Regina nu iese să mă invite la o bere, m-am pozat cu Churchill și cu Wellington și mi-am văzut de drum. Mă gândesc că nu i-o fi spus nimeni (Reginei) despre prezența mea în fața Palatului Buckingham, altfel ar fi trimis ea pe cineva să mă invite să intru.

Aici ma voi muta, cand voi iesi la pensie

Aici ma voi muta, cand voi iesi la pensie

Cu Sir Winston Churchill

Cu Sir Winston Churchill

Soldat in armata Ducelui de Wellington

Soldat in armata Ducelui de Wellington

Stați pe-aproape: încă n-am terminat de povestit despre vizita în Anglia.

Stratford și casa lui Shakespeare

0

Postat de Geocer | in categoria Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta | pe data de 03-07-2018

Shakespeare s-a născut cu fix 400 de ani înaintea mea, adică în 1564. Și a trăit până în 1616. Asta așa, ca statistică. În rest, nu e cazul să vă povestesc despre el, căci toată lumea știe cine a fost și ce a scris.
Începând cu data de 20 iunie anul curent, mă număr printre fericiții care au avut ocazia să viziteze casa în care s-a născut și și-a trăit copilăria genialul dramaturg englez. Este întotdeauna emoționant să vizitezi astfel de locuri. Parcă te simți altfel decât înainte.
Casa se află pe o străduță pietonală din Stratford și nu duce lipsa de vizitatori. Dimpotrivă. Iată-mă și pe mine în fața casei.

In fata casei lui Shekespeare

In fata casei lui Shekespeare


În interior, se trece mai întâi printr-un mic muzeu în care sunt adunate tot felul de informații și mărturii despre dramaturg. Printre altele, o vitrină cu traduceri ale scrierilor sale în mai multe limbi. Iată că este expusă și o traducere în română.
Traducere in romana

Traducere in romana


Se trece apoi prin grădină, pentru ca în final să se intre în casa propriu-zisă. Casă veche, se vede imediat.
Casa vazuta din gradina

Casa vazuta din gradina


În casă este reconstituită cu multă acuratețe atmosfera de acum 4 secole. Paturile arată ca atunci, se pot vedea haine de epocă, leagănul copilului, ba chiar și mâncăruri din vremea respectivă.
Atmosfera de epoca

Atmosfera de epoca


În curtea casei, tineri actori (probabil studenți la actorie) jucau scene din opera shakespeariană. Așa e prin Anglia: nu doar vizitezi un muzeu, un castel sau alt obiectiv turistic ci mai vezi și câte un mic spectacol.
Julieta

Julieta


Și tot în Anglia mai este un obicei: de la orice obiectiv turistic se iese în mod obligatoriu printr-un magazin de suveniruri. Frumos, dar când te uiți la prețuri îți cam piere pofta.
Cam atât despre vizita la casă lui Shakespeare. Urmează alte amintiri în curând.

Salutări din însorita Anglie

0

Postat de Geocer | in categoria Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta | pe data de 02-07-2018

N-aș fi crezut că voi putea spune vreodată „însorita Anglie”, dar iată că m-am înșelat. Dacă acum o săptămână aș fi trimis (ca pe vremuri) o vedere către cineva din țară, așa aș fi scris pe ea. Și asta pentru că am avut parte de soare în toată perioada petrecută în Marea Britanie. De fapt, numele oficial al țării este Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Iar Marea Britanie este la rândul ei formată din Anglia, Scoția și Țara Galilor. Un adevărat imperiu, nu-i așa? Da, dar stați că n-am terminat. De fapt, în afară de acest Regat Unit, Regina mai este și șef al statului Canadian, și al celui Australian și al celui din Nouă Zeelandă. O fi mai făcând față, săraca?
Dar o să las la o parte treburile politice, căci nu pentru ele m-am deplasat eu acolo și o să povestesc mai mult despre frumoasele și interesantele locuri pe care le-am vizitat.
Am fost într-o suburbie a orașului Leamington, la vreo 40 Km de Birmingham. Vorbesc de Birmingham deoarece acolo mi-a aterizat și de-acolo mi-a decolat avionul, dar de vizitat n-am vizitat nimic în acest oraș.
Am văzut Leamington, Stratford unde am vizitat casa lui Shakespeare, Londra, Castelul Warwick și Stonehenge. Destul de multe locuri, nu-i așa? Voi povesti pe rând despre fiecare câte ceva, dar mai întâi iată o poză din parcul central din Leamington.

Parcul din Leamington

Parcul din Leamington

În afară de parc, la Leamington se mai poate vizita Catedrala și cam atât. Nu este un oraș foarte mare. A, ba da, am mai vizitat ceva: hipermarketurile ASDA și TESCO.
Mai pun câteva poze din Leamington și promit să revin în curând cu povestiri și imagini despre celelalte locuri pe care le-am văzut în Anglia.

Turnul cu ceas din Leamington

Turnul cu ceas din Leamington

Raul Leam

Raul Leam

Raul si Catedrala

Raul si Catedrala

Din nou în Franța (III)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, De prin lume adunate, De-ale mele, haioase | pe data de 20-06-2018

Într-o seară am mers la un restaurant undeva în pădure, pe malul unui lac. O zonă foarte pitorească. Restaurantul era deținut de o familie ai cărei membri erau atenți cu clienții și în același timp foarte deschiși, volubili. La un moment dat, am observat în spatele barului afișul de mai jos.

Jacko-Mort pentru Franta

Jacko-Mort pentru Franta


Când l-am arătat și colegilor de masă, aceștia au presupus că o fi fost vorba de vreun câine sau papagal. Ca să știu sigur (se pare că mă rodea curiozitatea), am întrebat-o pe proprietăreasă. Iar aceasta ne-a explicat cu lux de amănunte ce-i cu Jacko și s-a întâmplat în acea zi de 3 septembrie 2017.
– Jacko e un client, ne-a spus ea. Și nu e câtuși de puțin mort.
În seara zilei de 3 septembrie, anul trecut, se pare că Jacko luase cam multe păhărele la bord, așa că a pus pariu că se poate urca într-un copac din pădurea respectivă. S-a urcat cât a putut, apoi a căzut, s-a agațat de o creangă, s-a julit, și-a rupt blugii…
Iar când a aterizat, amicii cu care era la băută au terminat treaba, în sensul că au tras de pantalonii lui până când i i-au rupt de tot. Și așa s-a născut în mintea proprietarilor ideea de a pune o cârpă comemorativă (de fapt, e o bucată din blugii lui Jacko) în spatele barului că să-și amintească de acea seară în care Jacko a fost mort (de beat).
Au fost foarte încântați că am întrebat și au avut ocazia să ne povestească toată pățania, iar în final mi-au permis să fac și o poză. Pe care o public că să se mai amuze și alții.

Din nou în Franța (II)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, De-ale mele | pe data de 18-06-2018

Un al doilea lucru interesant pe care l-am văzut în timpul sejurului în Franța a fost parada mașinilor de epocă. Evenimentul se numea Classic Grand Tour și s-a desfășurat timp de 3 zile. Eu am asistat doar la sosirea caravanei în satul Montmirail sâmbătă 9 iunie. S-a plecat în coloană de la Le Mans, s-au traversat mai multe sate, la Montmirail s-au oprit timp de câteva ore, apoi s-au întors la Le Mans. Mare lucru nu e de povestit, ,așa că voi lăsa fotografiile să vorbească în locul meu.

Parada masinilor de epoca (1)

Parada masinilor de epoca (1)

Parada masinilor de epoca (2)

Parada masinilor de epoca (2)

Parada masinilor de epoca (3)

Parada masinilor de epoca (3)

Parada masinilor de epoca (4)

Parada masinilor de epoca (4)

Parada masinilor de epoca (5)

Parada masinilor de epoca (5)

Parada masinilor de epoca (6)

Parada masinilor de epoca (6)

Parada masinilor de epoca (7)

Parada masinilor de epoca (7)

Parada masinilor de epoca (8)

Parada masinilor de epoca (8)

Din nou în Franța (I)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, De-ale mele | pe data de 14-06-2018

Am avut ocazia de a petrece un week end prelungit în Franța și m-am întors cu multe impresii de acolo. Vreau să le public pe blog ca să le împărtășesc și altora, dar și pentru mine însumi. Astfel, peste ani voi avea ocazia să le citesc și să-mi reamintesc niște momente frumoase, așa cum adesea recitesc ceea ce am scris acum 7-8 ani.
Cel mai interesant moment al acestui ultim sejur a fost vizitarea Castelului Clos Luce din Amboise. În această localitate se află atât fastuosul Castel Regal cât și acest Clos Luce, mai mic dar la fel de încărcat de istorie.
Clos Luce a fost construit de către Hugues d’Amboise, apoi cumpărat de către Coroana Regală a Franței. Dar ceea ce-l face unic în lume este faptul că aici a trăit între 1516 și 1519 celebrul Leonardo da Vinci care de altfel a și murit într-unul din paturile acestui castel.
Leonardo mai fusese invitat de 2 ori să vină să locuiască în Franța, dar a acceptat abia a treia invitație, cea lansată de Francisc I, tânărul rege al Franței din acea perioadă. Când a venit în Franța, Leonardo era bătrân și bolnav. Avea 63 de ani, iar la vremea respectivă această vârstă era considerată că fiind foarte înaintată.
Deși era pe jumătate paralizat, mintea îi era trează, iar cu mâna stângă a continuat să lucreze la cele 3 tablouri pe care le adusese cu el din Italia și care acum sunt expuse la Luvru: Mona Lisa (Gioconda), Sfânta Ana și Sfântul Ioan Botezătorul.

Castelul Clos Luce (sursa Wikipedia)

Castelul Clos Luce (sursa Wikipedia)

Regele Francisc I l-a considerat le Leonardo da Vinci maestrul său așa că i-a dat spre folosință acest castel unde îl vizita destul de des, cei doi stând de vorbă ore în șir ca niște buni prieteni.
Când a simțit că i se apropie moartea, Leonardo da Vinci a cerut să fie îngropat acolo, la Amboise, deci mormântul său se află în Franța, deși cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o în Italia, unde se și născuse de altfel.
Un tablou expus în Castelul Clos Luce arată clipa morții artistului, iar autorul tabloului, țînând să reamintească strânsa prietenie a acestuia cu Francisc I, l-a pictat murind în brațele Regelui. Nu a fost așa, căci după cum arată arhivele, Regele semnase cu o zi înaintea morții lui Leonardo un anumit document la Paris. Iar drumul dintre Paris și Amboise se parcurgea la vremea respectivă in 3 zile. Iată acel tablou.

Moartea lui Leonardo da Vinci

Castelul a fost renovat acum 4 ani, iar proprietarii au dorit să-l impregneze cât mai mult cu spiritul lui Leonardo, așa încât au construit, plecând de la schițele artistului, mașinăriile pe care acesta le-a imaginat. Toate machetele sunt expuse in Castel și fac deliciul vizitatorilor, confirmând geniul autorului care era cu 4 secole înaintea vremurilor sale.
Iar pentru a încheia articolul despre frumosul și mai ales interesantul castel Clos Luce, iată și o poză cu grădina acestuia.

Gradina Castelului

Gradina Castelului

Cred că e bine să fii prost

0

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, Pamflet | pe data de 25-05-2018

Dacă ești prost, trăiești într-o lume a ta în care te crezi un al doilea Dumnezeu. Eșți neprihănit și orice ai face nu greșești niciodată. Totul ți se cuvine, tu ai întotdeauna dreptate, ești mai presus de orice lege scrisă ori nescrisă.
Dacă ești prost, ai dreptul să-i judeci și să-i condamni pe cei din jurul tău, dar mai ai și dreptul să duci tot tu la îndeplinire pedeapsa pe care le-ai acordat-o. Normal, doar ești Dumnezeu!
Ai dreptul să improști cu noroi pe oricine atunci când mergi cu mașina prin oraș într-o zi ploioasă, de exemplu. „Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul”, spune un vechi proverb românesc. Și așa este: nu-i de ajuns că ai împroșcat cu noroi pe cineva, dar după aceea te mai și lauzi cu isprava pe care ai făcut-o.
Dacă ești prost, te vei simți cu musca pe căciulă citind acest eseu și mă vei reclama la Poliție sau mă vei da în judecată pentru că te-am denigrat.
Ce pot eu să-ți fac, dacă ești prost (sau proastă)?

Utilaje pentru speriat zăpada

0

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, iarna | pe data de 26-02-2018

Acum vreo săptămâna având treabă pe la aeroport, am străbătut autostrada care leagă orașul meu de București. Cu această ocazie am văzut defilând mai multe mașini de deszăpezire, deși nu ninsese niciun pic.
Singura explicație pe care am găsit-o acestei adevărate demonstrații de forță a fost aceea că au ieșit ca să le vadă zăpada și să se sperie de ele, să i se facă teamă și să nu mai cadă. Se pare însă că nu le-a reușit stratagema, iar zăpada tot a căzut.
Azi a venit la mine, la serviciu, cineva de la București. L-am întrebat cum e pe autostradă și mi-a zis că nu s-a deszăpezit aproape deloc. Utilajele nu lipseau, dar stăteau liniștite pe magine. Probabil încă mai speră că vor reuși să sperie zăpada.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.