Cine n-are noroc, n-are!

1

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 23-02-2014

Nu stiu cum se face, dar tot ascultand radioul si reclamele care sunt difuzate, de multe ori ma simt dezavantajat și discriminat. Îmi sunt transmise atât de multe oferte interesante, încât îmi pare nespus de rău ca nu pot sa profit de ele.
Uite, de exemplu, o reclamă zice cam așa: ,de când dentistul mi-a recomandat pasta de dinți L, aceste situații nu mă mai îngrijoreajă”. Mare noroc are fàtuca aia. Mie nu mi-a recomandat dentistul acea pastã de dinti, deci iata o prima discriminare.
„Retentia de apa e un chin?/Ia A… „, spune o alta reclama. Iar ma simt dezavantajat. Organismul meu nu retine apa, dimpotriva, o elimina de nu se vede.
„De cand am aflat de A…, am mult mai multa libertate de miscare.” Mare noroc are babuta aia care face reclama unui medicament ce pune in miscare articulatiile. Eu n-am aflat de el, asa ca ma misc tot in ritmul meu.
„Ai ceva sa le spui celor dragi, prietenilor, colegilor sau chiar vecinilor?”. Nu, n-am nimic sa le spun! Na, ca am ratat si ocazia asta.
Iar la final, un exemplu de oportunitate ratata care nu mai tine de publicitatea difuzata la radio. Pe ultimul meu bilet de iesire din spital, doctorul mi-a scris cu majuscule „FUMATUL INTERZIS”. Cand am citit, mi-a parut extrem de rau cã sunt nefumator. Sunt convins ca daca m-as fi lasat de fumat, m-as fi simtit cu mult mai bine!

Oamenii din spital

10

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, sanatate | pe data de 29-11-2013

Hai să mai scriu și eu câte ceva, altfel o să creadă lumea că m-am „vindecat” de tot și de toate, trecând într-o lume mai bună. Nu-i așa, dimpotrivă.
Mi-am propus azi să povestesc cateva lucruri despre oamenii pe care i-am întâlnit în spital. Oameni obisnuiți, fiecare cu boala lui, fiecare cu problemele lui. De plictiseală, începeau să-și povestească viața, sau macar o parte din ea. Cel mai guraliv era tipul din Pădureți care fusese transferat la noi de la Vedea. Pentru cei care nu știu, la Vedea se gasește un important spital de boli psihice. Omul avea multe de povestit, atât despre activitatea profesională cât și din viața personală. Păi când era el distribuitor de pâine, mamă, mamă ce viteaz era și cât de prompt îi servea pe clienți. Și are un frate care e cel mai mare patron de magazin. Și tot fratele a avut și o discotecă, dar nu știu de ce n-o mai are. Iar el, colegul nostru din spital, a fost căsătorit de 4 ori, și acum locuiește în concubinaj cu o femeie cu care nu mai are de gând sa se căsătorească cu acte deoarece de fiecare dată când a făcut-o a dat greș. În fine, nu insist. Când se apuca omul ăsta să ne povestească, ne rugam la Bunul Dumnezeu să vină asistentele și să-i pună perfuzie ca să stea liniștit în salonul lui.
Mai era şi un domn pensionar care detesta „munca la patron”. Ieşise la pensie în anul 2000 de la o firmă care se privatizase prin 1995, dar susţinea că el a lucrat toată viaţa la stat. Când i-am spus că ultimii 5 ani îi lucrase „la patron”, a răspuns că el habar n-avea şi că îşi primise tot timpul salariul la timp, avans şi lichidare, numerar, nu pe card, că avusese tot timpul week end-ul liber şi concediile plătite. Asta-i mentalitatea unora, degeaba le explici că se înşeală, căci nu te cred.
Un alt „caz” interesant era cel al fostului secretar de partid. Mi-a povestit despre cum a fost la un curs la Brăila, timp de un an de zile, „pe linie de partid” şi cât de bine a dus-o acolo. Şi cum, la întoarcere, i s-a propus să meargă Primar la Mărăcineni, dar a refuzat. Peste câteva zile ne povestea şi despre copilăria sa când îi avusese drept vecini (undeva în Piteşti, căci omul era piteştean get-beget) pe 2 fraţi nemţi, negustori de salamuri şi alte mezeluri. Şi despre cum se ducea la prăvălia lor ca să dea cu mătura prin faţa acesteia, iar fraţii îi dădeau capetele de la salam, capete pe care le tăiau, nu le vindeau clienţilor. Omul scotea în evidenţă faptul că negustorii erau corecţi atât cu clienţii, cât şi cu el pe care-l răsplăteau pentru munca pe care o efectua. Mă întreb ce anume a scos în evidenţă atunci când a povestit aceeaşi întâmplare la o şedinţa a PCR, când a fost primit, sau când a fost ales secretar de partid pe secţie. Sunt convins că i-a înfierat cu mânie proletară pe cei doi fraţi negustori pentru că exploatau fără milă munca unui biet copil sărman!
Ehei, dacă m-aş apuca să povestesc de-a fir a păr tot ce am auzit prin spital, aş scrie o carte, nu un articol de blog. Aşa că mă opresc aici şi consider încheiat acest capitol (al spitalizării) din viaţa mea.

Greu de vindecat (4)

7

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, sanatate | pe data de 06-11-2013

În spital, toate zilele sunt la fel. Dis de dimineață ne trezește o infirmieră care vine să deschidă geamurile și să ne anunțe că în curând vom beneficia de vizita asistentei pentru tratament. Urmează, evident, tratamentul. Fiecăruia i se dă conform prescripției. Pe mine nu mă bagă in seamă.
Urmează îngrijitoarea care mătură, apoi spală prin fiecare salon. La scurt timp apare infirmiera cu rolul de a dezinfecta chiuveta, noptierele și pervazurile ferestrelor.
Pe la 8.30 primim micul dejun: o cană de ceai turnată cu polonicul dintr-o găleată din tabla galvanizată (dintr-aia care se folosește la țară ca să dai apă la vacă) și o felie de pâine cu ceva (gem, sau brânză, sau un ou fiert).
Urmează o pauză până la tratamentul de la ora 10, tratament care se întâmplă pe la 10.30. După tratament, iar avem pauză. În funcție de doctor, în acest răstimp are loc vizita.
Masa de prânz este servită pe la ora 13.00 și constă într-o ciorbă de legume (de obicei nesărată) și o mâncare de ceva (cartofi, fasole, mazăre etc.). Tratamente se fac și la ora 14.00, și la 18.00, și la 22.00. Cine are tratament. Cine nu, lâncezește prin salon sau iese pe-afară, când e vreme frumoasă. Un singur moment ar mai fi de remarcat: masa de seară, in jurul orei 18.00.
Cam asta-i tot. Eu mă mai distrez cu iPad-ul, citesc o carte de Mark Twain, răspund la e-mailuri (inclusiv la cele de serviciu) și cam atât. Plictiseală? Nici măcar nu-mi dau seama. Aștept week end-ul pentru că doctorul mi-a promis că-mi dă voie să-l petrec acasă.

Greu de vindecat (3)

1

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, sanatate | pe data de 29-10-2013

Vă spun sincer și fără nicio urmă de sarcasm: personalul medical de la secția la care sunt internat manifestă multă compasiune si este foarte atent cu pacienții. Dacă-ți face o asistentă de-aici injecție, pe lângă faptul că ți-o face foarte încet, te mai și întreabă de vreo 2-3 ori dacă te doare. N-am auzit nicio aluzie la șpagă, nimic din comportamentul personalului de aici nu te duce cu gândul că ar dori să dai ceva. Iși fac, pur și simplu, datoria.
Și-atunci, dacă te-ai simțit tratat omenește, știind și faptul că au salariile pe care le au, probabil că în final o să le dai câte o mică atenție. Dar dacă ai făcut-o în acest mod, iar a doua zi te apuci să bați toba la toată lumea despre ce șpăgi ai fost nevoit să dai la medici și la asistente, atunci chiar că ești măgar.
Tocmai de aceea nu voi vorbi nimic aici despre șpaga din sistemul medical. Din punctul meu de vedere, aceasta nu există. Atât medicul cât și asistentele dar și ceilalți salariați m-au tratat corect, fără să le dau nimic.
Oi fi eu mai norocos, sau cei care vorbesc despre șpagă exagerează?

Greu de vindecat (2)

1

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, sanatate | pe data de 28-10-2013

Vine o zi în viața oricărui român când, vrând-nevrând (dar mai ales nevrând) trebuie să ia în piept sistemul medical national. În acel moment te simți mic, insignifiant. Trebuie să te înarmezi cu multă răbdare și să ai grijă să nu mori înainte de a ajunge să se ocupe cineva de tine.
D-un par egzamplu, eu: luni am mers la medicul de familie. Dar am mers în două etape, că pe net scria că ar avea program dimineața, dar în realitate avea după-amiaza. Așa că radiografia am facut-o abia a doua zi. După ce am stat cel puțin o oră la coadă! Urmează încă o vizită la medicul de familie și încă o trimitere către medicul specialist. Care nu face decât să constate un lucru evident încă de la început: trebuie să te internezi.
Merg să mă internez da-i prea târziu. Internările se fac dimineața. Așa că o asistentă drăguță mă cheamă miercuri la opt și jumătate. Miercuri nu aveau paturi libere, deci a rămas pe joi. Și uite-așa am pierdut 3 zile pe drumuri, iar boala n-a stat pe loc. Se poate muri cu zile în România? Răspunsul este evident.

Greu de vindecat (1)

4

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, Dezamagiri, sanatate | pe data de 26-10-2013

Să luăm două situații în care te-ai putea afla:

1. Hotel Pullman 4* World Trade Center Bucarest. Hotel de lux oferind clienților cele mai confortabile condiții. O cameră imensă, bine luminată, un pat mare și extrem de confortabil, Smart TV cu vreo 50 de programe din toată lumea, minibar, o baie mare cu duș și cadă, multe oglinzi, săpun, șampon, gel de duș și cremă de corp cu niste arome divine. Nimic nu-ți lipsește ca să te simți bine, unele chestii sunt chiar în plus. Mic dejun inclus. Poți să-ți alegi la discreție dintre cca. 20 de feluri de mâncare, unul mai gustos decât celălalt. Nu lipsește nici somonul fumé și nici brânza Camembert. Cafea, lapte, ceaiuri cu diverse arome și 3 tipuri de sucuri naturale (portocale, piersici și grapefruit). SPA La etajul unu. De la intrare si până în oricare colțișor de cameră, totul strălucește de curățenie. Nimic nu e lasat la voia întâmplării.

2. Spitalul Judetean Pitești. O cameră cam cât baia și holul unei camere de la Pullman adăpostește doi bolnavi. Paturi strâmte, din fier. Chiuvetă în cameră. O noptieră metalică ruginită. Dacă deschizi un sertar, îți piere pe loc pofta de a pune ceva în el. La capătul holului, o cabina de WC pentru barbați cu ușa fără clanță, deci imposibil de închis, una pentru femei, una de duș și o chiuvetă. Gresia e spălată în fiecare dimineață, dar apa din găleata femeii care face treaba asta nu e schimbată niciodată, așa că nu face decât să ia mizeria dintr-o cameră si s-o ducă în următoarea. Mic dejun: o felie de pâine cu brânză și un ceai cu aromă nedefinită.

În literatură, figura de stil de mai sus se numește antiteză. În viață nu știu cum s-o numesc, dar eu am trecut de la prima la a doua situație în mai puțin de o săptămână. Sigur, nu poți cere condiții de 4* de la un spital. Deși, dacă stai și calculezi câți bani ti-a luat statul din salariu pentru sănătate, s-ar putea să constați că ai dat mai mult într-un an de zile decât plătești pentru o săptămână la Pullman. Exista o legendă urbană care spune că în spitalele românești intri cu o boală și ieși cu trei. S-ar putea să nu fie doar o legendă!
Gata, introducerea e terminată. Ideea este că voi scrie despre ce-am pătimit și incă mai pătimesc prin spital, astfel încât să-mi pot reaminti cu usurință, oricând. Pe curând!

Târgul Internațional de la Plovdiv, varianta 2013

2

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 01-10-2013

Etichete:

După cum se știe deja, săptămâna asta sunt la Plovdiv. Firma la care dau cu sapa m-a trimis s-o reprezint la Târgul care se ține anual in acest oraș din Bulgaria. Voi scrie aici câteva impresii personale despre târg, despre expozanți, despre una, despre alta.
O să încep cu o remarcă tristă: de la an la an, numărul expozantilor este în continuă scădere. Nu cred că e din cauza crizei, părerea mea este că acest gen de manifestare tinde să devină învechit. Nu știu ce-aș face eu dacă aș fi în locul organizatorilor, dar în mod sigur aș încerca să găsesc o altă soluție decât cea clasică a expozantului care închiriază un stand, își etalează produsele, apoi așteaptă vizitatorii. Spun asta deoarece nu doar Târgul de la Plovdiv e în cădere liberă ci și TIB-ul, dar și altele. Și numărul vizitatorilor mi se pare a fi in scădere, dar în această privință e mai ușor să mă înșel.
În schimb, în ceea ce privește firmele românești care expun, treaba e limpede: anul trecut erau circa 20, anul acesta au rămas doar 8. Este de remarcat, de asemenea, și absența Ambasadei României la Sofia de la această manifestare. Anul trecut a avut stand, au fost câteva firme care au expus sub patronajul său, l-am întâlnit pe consilierul economic al Ambasadei, domnul Ambasador ne-a vizitat standul…parcă a fost altceva. Anul ăsta, în mod oficial, România nu există la Târgul Internațional de la Plovdiv. E păcat, zic eu. Dacă o firmă micuță, cum e cea la care lucrez, și-a permis sa cheltuiască niște bani pentru a fi prezentă, cred că pentru statul român suma respectivă e doar un mizilic. Cam atât cheltuie Băsescu într-o zi când îi vine cheful să facă o baie de mulțime.
Hai, că nu vreau să vă plictisesc prea tare din prima. O să mai scriu și alte impresii de la Târg, inclusiv despre o vizită neașteptată de care am avut parte azi. Pe curând, deci!

Ne lipsesc scenariştii

0

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, Dezamagiri | pe data de 30-08-2013

Mă tot uit la diverse emisiuni sau seriale TV care sunt catalogate drept divertisment sau comedie, dar nu reuşesc deloc să râd. Toată lumea spune că nu mai avem actori buni, toată lumea preferă să privească o scenetă interpretată de Dem Rădulescu sau de Toma Caragiu, pentru că scenetele de azi duc o lipsa acută (şi cronică) de umor.
Aşa este, scenetele nu au niciun pic de umor, dar asta nu se datorează interpretării, ci lipsei de scenariu cu umor. Un actor, oricât ar fi el de bun, nu poate face mare lucru dintr-un text prost.
L-am văzut de curând pe Horaţiu Mălăele într-un episod din „Las Fierbinţi”. E adevărat că un zâmbet mi-a smuls, dar mai mult nu putea să facă nici el spunând doar „Pac-pac”. Pe marii noştri actori, nu doar talentul i-a făcut aşa de celebri ci şi scenariile pe care le-au interpretat. Amintiţi-va „Secretul lui Bachus”. Mari actori, într-adevăr (majoritatea sunt morţi, Dumnezeu să-i ierte!), dar ce scenariu? Câte replici care au făcut istorie? Mai auzi astfel de replici în „Traznitii”, „Las Fierbinţi” sau „La bloc”? Acum, totul e fad, fără pic de sare şi piper.
De-aia zic: sunt convins că generaţia tânăra de actori este puternică şi talentată. Din păcate, nu are cine să le scrie scenarii cu care să devină celebri.

Culturi clandestine de usturoi

2

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 16-07-2013

Cică ar exista o propunere legislativă care declară usturoiul drept medicament și prin urmare nu va mai putea fi comercializat decât în farmacii. Și, cum medicamentele nu pot fi produse de oricine, e logic că nici usturoiul n-o să mai poată fi cultivat așa, la voia întâmplării, in orice grădină. Mi-am amintit de chestia asta în week end-ul trecut când am cules usturoiul din grădina de la țară. În același timp, m-am gândit că în curând o astfel de activitate va intra sub incidența legii, fiind aspru pedepsită. Parcă văd un comunicat de presă al Poliției: „Poliția Română, prin agenți specializați, a descoperit în comuna Dănicei, jud. Vâlcea o cultură clandestină de usturoi. Dacă ar fi ajuns la maturitate, s-ar fi putut obține circa 10 Kg de usturoi care, pe piața neagră ar fi valorat 200 de euro. Autoritățile au distrus cultura, iar proprietarului i s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cultivare de plante cu conținut de substanțe periculoase”.
Uite-așa ajunge omul, din grădinar, infractor.

Sunt multe de comentat…

2

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 13-07-2013

Doar că nu prea am mai avut eu chef de scris în ultima vreme. Totuși…

  • Relu Fenechiu a fost condamnat la închisoare cu executare. Deși strigă în gura mare că e mâna lui Băsescu la mijloc, eu sunt convins ca-și merită pedeapsa, la fel ca și Năstase, ca și Becali și la fel ca mulți alți politicieni aflați încă în libertate.
  • Dan Voiculescu are impresia că încă mai poate prosti lumea, echivalând cercetarea în libertate a unuia dintre supușii săi cu un certificat de bună purtare și cu neînceperea urmăririi penale. Omul este cercetat în continuare pentru șantaj, domnule Voiculescu, deci nu-l putem încă scoate curat și uscat.
  • Lui Gigi Becali nu i s-a permis să participe la funerariile mamei sale. Mi se pare un exces de zel extrem de exagerat din partea autorităților. Nu știu exact ce prevede legea, dar mi se pare un lucru absolut uman să-i dai o zi de învoire unui condamnat căruia-i moare unul dintre părinți.
  • Bacalaureatul s-a încheiat, anchetele continuă. Cei care au dat 200 de lei și cei care au primit 500 de lei șpagă vor fi aspru pedepsiți. Cei care au dat și au primit zeci de mii de euro n-au de ce să se teamă: procurorii anticorupție sunt ocupați cu anchetarea elevilor și profesorilor.

Și cu toate astea e vară, soarele strălucește, apa mării și a piscinelor ne așteaptă primitoare ca să ne bălăcim în ea, iar nisipul fin abia așteapta să ne așezăm pe el la plajă. Oare se merită să ne pierdem vremea cu problemele și specimenele de mai sus?

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.