Utilaje pentru speriat zăpada

0

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, iarna | pe data de 26-02-2018

Acum vreo săptămâna având treabă pe la aeroport, am străbătut autostrada care leagă orașul meu de București. Cu această ocazie am văzut defilând mai multe mașini de deszăpezire, deși nu ninsese niciun pic.
Singura explicație pe care am găsit-o acestei adevărate demonstrații de forță a fost aceea că au ieșit ca să le vadă zăpada și să se sperie de ele, să i se facă teamă și să nu mai cadă. Se pare însă că nu le-a reușit stratagema, iar zăpada tot a căzut.
Azi a venit la mine, la serviciu, cineva de la București. L-am întrebat cum e pe autostradă și mi-a zis că nu s-a deszăpezit aproape deloc. Utilajele nu lipseau, dar stăteau liniștite pe magine. Probabil încă mai speră că vor reuși să sperie zăpada.

Ceaușescu și Poporul/ Patria și Tricolorul

0

Postat de Geocer | in categoria aberatii, ceausescu, De-ale mele, Pamflet | pe data de 26-01-2018

Ehei, ce-a mai trecut vremea. Toată lumea l-a uitat! Azi ar fi fost ziua lui Tovarașu’. Și ce mai tovarăș era Tovarașu’!. „Un Tovarăș ca Tovarașu’ se naște odată la o mie de ani”, după cum spunea Tovarășa.
Și ce frumos era de ziua Tovarașului. Toată lumea se bucura, toată lumea cânta și dansa. La radio și la TV auzeai numai muzică dedicată lui, numai omagii în versuri, numai vești despre minunatele realizări ale Tovarășului.
Cei mai iscusiți artiști îi închinau cântece de slavă, cei mai talentați poeți îi scriau versuri de laudă, cei mai buni pictori și sculptori îi înfățișau pe pânză sau îi ciopleau în piatră chipul dârz.
Toată lumea era fericită de ziua Tovarășului. Nimic din ce-i omenesc nu mai conta. La această măreață sărbătoare, nu-ți mai păsa dacă ai ce mânca, nu mai conta că e frig în apartament. Te hrăneai cu mândrie patriotică și te încălzeai aplaudând genialele sale măsuri luate spre binele poporului.
Cine ar fi putut să se mai plângă de condițiile de muncă și de viață, când îl vedeai seara la televizor pe Tovarășul spunând rar și răspicat: „Dragi tovarăși și pretini. Vă mulțumesc tutulor pentru urările pe care mi le-ați adresat cu ocazia zilei de naștere”. Îți trecea pe loc orice supărare, uitai de orice necaz. Doar Tovarășul conta, doar El era important. Aveam un prieten care spunea că în curând Biserica va modifica puțin Biblia pentru ca acolo unde scrie „Iisus” să scrie „Ceaușescu”.
Dar n-a mai apucat bietul Tovarăș ziua aia! L-au împușcat trădătorii de neam și de țară și l-au îngropat la Ghencea Militar. Rușine! Cine ne mai dă nouă ceea ce ne dădea Tovarășul? Nu vedeți că ăștia din ziua de azi nu ne dau nimic, doar ne iau? Tovarășul, chiar dacă nu ne dădea nimic, nici nu ne lua ceva. Ăștia ar fi în stare să ne ia și praful de pe tobă sau caii de la bicicletă, dacă ar putea.
Uite de aceea în fiecare an, în această sfântă zi de sărbătoare, cei mai nostalgici dintre noi se adună în Cimitirul Ghencea Militar pentru a aprinde o lumânare la mormântul Lui și pentru a-și aminti cât de bine și de frumos era totul pe vremea Tovarășului. Era așa de bine încât nimeni nu pleca din țara. Era așa de bine încât toți munceam de dimineață până seara, fără să ne pese în ce condiții și pe ce salariu. Nici nu îmi mai găsesc cuvintele ca să vă povestesc cât de bine era.
Așa că o să închei aici acest articol și cu ochii în lacrimi de nostalgie voi asculta încă odată un minunat cântec dedicat Iubitului Conducător.



Agramatisme

0

Postat de Geocer | in categoria aberatii, De-ale mele | pe data de 07-08-2017

Sunt câțiva ani buni de când merg la cel mai vechi ștrand public din Pitești, cel de pe Costache Negri (lângă Podul Viilor), dar până acum n-am avut ocazia să aflu cum stau cu gramatica cei care-l coordonează.
Anul ăsta, în schimb, aceștia s-au manifestat. Și au făcut-o într-o manieră de tot râsul. Mai întâi, încă de la intrare ești anunțat că „purtarea este obligatoriu”. Nu știu dacă e cazul să comentez ceva, căci dezacordul este mai mult decât evident.

Purtare costum de baie

Purtare costum de baie

Și ca să nu rămână un exemplu singular ce ar putea fi considerat un accident, iată că cineva a găsit de cuviință să ne învețe cum să ne spălam pe mâini la chiuvetele din incinta toaletei aceluiași ștrand.
„Apăsa-ți”, ne îndeamnă, jignind în mod profund gramatica limbii române.

La toaleta

La toaleta

Concluzia? N-am niciuna. Nu-i pot trimite la școală, că nu-i mai primește nimeni. Dacă n-au învățat când trebuia, ci au trecut prin școală că rața prin apă, asta este. Ăștia sunt, cu ei defilăm!

O bucurie în prag de an nou

0

Postat de Geocer | in categoria De prin lume adunate, De-ale mele | pe data de 31-12-2016

Acum fix 7 ani scriam acest articol despre Fred Ghenadescu, un caricaturist despre care am zis că a fost pe nedrept uitat. L-am scris deoarece a fost printre cei care mi-au înveselit copilăria și adolescența cu umorul său. Cineva mi-a promis atunci că-mi va furniza câteva caricaturi de-ale acestui grafician.
Anii au trecut, iar eu uitasem complet de acea promisiune. Dar iată că aseară am fost contactat pe facebook de către soția stimabilului care mi-a transmis urări de bine în prag de sărbătoare și în același timp mi-a trimis un set de caricaturi semnate Fred Ghenadescu.
Știu că astfel de realizări nu se pot publica decât cu acordul autorului sau a celui/celor care dețin drepturile de autor pentru opera artistului. Nu știu cine este deținătorul acestor drepturi, deci nu am acordul nimănui ca să public caricaturile pe care le dețin. O voi face, totuși, pentru a-I încânta pe cititorii blogului.
De reținut faptul că acest blog nu este unul comercial, nu câștig absolut nimic din ceea ce public, iar dacă cineva care deține drepturile de autor mă va soma să le șterg, o voi face fără ezitare, dar cu părere de rău.Și acum, vă las să vă delectați.

La stadion

Caricaturi de Fred Ghenadescu

Răspunsurile mele la o întrebare standard

1

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 03-03-2016

„Ce faci?” Sau „ce mai faci?”.Întrebările astea le auzi toată ziua, fie că te întâlnești pe stradă cu o cunoștință oarecare sau cu un amic, fie că te sună sau suni pe cineva. Iar raspunsul este, de obicei, tot standard: „Bine, merci. Dar tu?”
„Ajunge”, mi-am zis. Mie imi trebuie ceva nou, ceva inedit, ceva original. Astfel că în timp mi-am dezvoltat câteva răspunsuri puțin mai altfel decât banalul „Bine, merci”.

Deci, să nu vă mirați dacă o să mă auziți că vă răspund:
1. Bine, dar nu mă plâng!
sau invers:
2. Rău, dar nu mă laud!
ori, mai bine:
3 Și mai așa, și mai așa. Dar mai mult așa decât așa!
iar preferatul meu este:
4. Muncesc de zor,
Cu drag și spor,
Pentru-al țării viitor!

Voi ce răspunsuri originale ați găsit la această întrebare?

Experienţe pe clienţi

6

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, Dezamagiri | pe data de 26-05-2015

Etichete: ,

Update 04.06.2015. După lupte seculare care au durat aproape 3 săptămâni, iată că s-a rezolvat aseară. Iar ca să-mi mai treacă supărarea, mi-au venit cu fibră optică până în casă, au mărit viteza de Internet şi mi-au dat televiziune prin cablu gratuit. Mă rog, nu aveam eu nevoie de gratuitatea lor pentru că oricum sunt abonat la cablu. Mulţumesc, Sorin Tarcomnicu (un fost coleg de facultate care a venit personal să-mi rezolve problema)

Că Romtelecom avea nişte servicii proaste şi scumpe nu e un secret pentru niciunul dintre foştii clienţi ai acestei companii. Tocmai de aceea, în naivitatea mea, m-am bucurat atunci când au fost preluaţi de nemţii de la Telekom, sperând că se va schimba ceva în bine. De schimbat s-a schimbat într-adevăr câte ceva, dar nu în sensul în care-mi doream eu. Hai să vă povestesc ultimele păţanii pe care le-am avut cu ei.
Într-o bună zi, mă pomenesc fără Internet şi fără ton la telefon. Nu mi se mai întâmplase treaba asta de foarte multă vreme, singurele întreruperi de care avusesem parte fiind acelea de conectare la Internet. Era vineri după-amiază. Caut cu disperare numărul lor de telefon pentru deranjamente, îl găsesc, sun şi mi se promite că va veni o echipă ca să-mi rezolve problema, luni la prima oră. Au venit, într-adevăr, au rezolvat, dar eu am bifat un week end fără telefon fix (mă rog, nu-i mare problemă) şi fără Internet (asta chiar e o problemă).
Chestia s-a întâmplat acum mai bine de o lună de zile. Aproape că uitasem de inconvenient, când mi s-a întâmplat, nu mai departe de vineri, 15 mai, exact aceeaşi chestie. Sun din nou şi vine omuleţul lor chiar în după-amiaza respectivă. Agaţă un aparat de firele de deasupra uşii mele, pune în funcţiune un alt aparat care bâzâie, merge la firidă din holul blocului, se uită, se întoarce, sună la colegii din centrală, iar la final, după vreo 15 minute mă anunţă că merge în centrală ca să rezolve problema şi mă sună el să-mi spună când va fi totul ok.
Nu mă aşteptam să mă sune mai devreme de luni, dar necazul e că nici luni nu m-a sunat. Am mai bifat un week end fără Internet? Evident, dar nu s-a oprit aici.
Dacă am văzut că nu mă sună, marţi am sunat eu din nou la deranjamente. După ce mă verifică dacă am facturile plătite la zi, operatoarea îmi dă vestea cea mare: „Este o situaţie cunoscută, s-a furat nişte cablu şi problema se va rezolva pe 29 mai. Dar staţi liniştit, că perioada în care n-aţi beneficiat de servicii o să vi se scadă din factură.”
Parcă asta era marea mea grijă, faptul că mi se vor scădea câţiva lei din ce voi avea să le plătesc luna viitoare!
Pe scurt, iată-mă de aproape 2 săptămâni fără Internet acasă, chestie care nu mi s-a mai întâmplat de peste 10 ani. În concluzie, dacă pe vremea când se numeau Romtelecom aveam parte de întreruperi scurte ale conexiunii la Internet şi de viteză proastă, iată că acum s-a evoluat: am parte de întreruperi care durează între 3 şi 15 zile. Mă rog, asta în situaţia în care chiar vor rezolva problema până vineri. Tocmai de aceea am dat acest titlu articolului: se pare că sloganul publicitar al Telekom (Experienţe împreună) trebuie înţeles în sensul că ei fac experimente pe clienţi ca să vadă câtă răbdare au.

Mesaje promoţionale pe care nu le veţi auzi niciodată

0

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, Pamflet | pe data de 17-02-2015

Are şi publicitatea regulile ei. Focusată pe vânzarea produsului pe care-l promovează, nu va transmite în vecii vecilor nişte mesaje precum cele de mai jos:

  • Dacă găsiţi într-altă parte mai ieftin, cumpăraţi de-acolo!
  • Preţ promoţional: 300,01 LEI.
  • Doar la noi plăteşti 3 produse şi primeşti 2.
  • Avem cele mai bune preţuri. Pentru noi!
  • Noua sticlă de 750 ml, la preţ de 1 l.
  • Astāzi avem prețuri speciale: cu 20% mai mici decât ieri și cu 10% mai mari decât săptămâna trecută.
  • Produsele noastre sunt de calitate scăzută. În schimb, preţurile sunt dintre cele mai ridicate.
  • Principalul nostru obiectiv este acela de a vă lua banii.

La mulți ani

4

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 31-12-2014

Le mulțumesc tuturor celor care mi-au vizitat blogul în anul care se încheie, celor care m-au contactat folosind optiunea respectivă, celor care au comentat articolele mele și celor carora le-a plăcut ceea ce am scris, indiferent daca s-au manifestat cumva sau nu. Sper ca în noul an să am mai mult chef de scris și să revin la o cadența ceva mai mare a articolelor. Subiecte sunt din belșug, nu mă pot plânge.
Acestea fiind zise, va urez tuturor un an nou fericit, plin de realizări, atât pe plan profesional cât si personal, satisfacții la nivel emoțional, dar și material, dar în primul și în primul rând vă doresc tuturor multă sănătate. Am avut ocazia sa constat că e cea mai prețioasă, tocmai de aceea vă urez să aveți parte de ea.
La Mulți Ani!

Bilanț de 2014

0

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 29-12-2014

Atunci când a început sfârșitul (de an) m-am gândit și eu să-mi fac un bilanț, căci așa se obișnuiește. Prima idee care mi-a venit în minte a fost aceea de a „arunca” pe facebook o chestie de genul „Anul ăsta a fost de tot rahatul. Dar nu-mi fac griji, căci 2015 se anunță și mai rău”.
Apoi mi-am dat seama că aș fi nedrept dacă aș spune acest lucru, așa că m-am hotărât să nuanțez aici, pe blog.
E adevarat că 2014 a debutat pentru mine cu niște probleme de sănătate continuate din 2013, probleme care au determinat și o intervenție chirurgicală pe la jumătatea lunii ianuarie, dar ulterior lucrurile au reintrat în normal, așa că am avut și câteva momente plăcute.
Am avut niște călatorii, atât în țară cât și în străinătate, unele în interes de serviciu, altele pentru concediu și relaxare, călătorii care m-au scos din rutina cotidiană și mi-au oferit posibilitatea de a vedea lucruri interesante și de a cunoaște oameni noi. Despre proiectele profesionale în care m-am implicat și care mi-au adus anumite satisfacții n-o să vorbesc aici, căci ar trebui să amintesc și despre dezamagirile pe care le-am avut, iar pe acestea prefer să le păstrez pentru mine.
Dar spre sfârșitul anului am participant la un eveniment care mi-a plăcut în mod deosebit. Este vorba de întâlnirea cu ocazia a 20 de ani de la terminarea facultății de inginerie. Mi-am revazut colegi și colege pe care am ocazia destul de rar să-i întâlnesc, i-am revazut pe cei mai dragi profesori, am petrecut o seară și o noapte minunate împreună cu ei. A fost emoționant, a fost frumos, a fost minunat. Și am decis ca peste 5 ani să facem întâlnirea de un sfert de secol. Abia aștept!
Cum se anunță 2015? În primul rând, extrem de dificil din punct de vedere profesional. În ceea ce privește momentele frumoase, sunt convins că voi găsi posibilitatea de a construi și cateva astfel de momente. Dar cum niciodată nu știm ce ne rezervă viitorul, rămâne să vedem ce va mai fi.

Românii-şi dau în petec. Ca de obicei

1

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 21-11-2014

Etichete: ,

După alegerea lui Iohannis drept preşedinte al României, mii, zeci de mii de români care nu l-au votat, au descoperit peste noapte că sunt fani ai neamţului încă de când erau mici. Dar acest lucru nu-i de mirare, căci aşa se întâmplă şi la fotbal: când o echipă învinge, numărul de fani „eterni” îi creşte subit. Când pierde, toţi se dezic de ea şi îi înjură pe fotbalişti ori pe antrenor.
Ceea ce m-a frapat mult mai tare a fost iniţiativa unui ortodox verde, aceea de a iniţia o petiţie prin care să-i ceară lui Iohannis să se convertească la ortodoxism. N-am agreat niciodată racolările, nici pe cele politice, nici pe cele religioase, astfel încât eu sunt împotriva trecerii preşedintelui ales la religia majoritarilor. Dacă ar face-o, pe mine, ca votant al său, m-ar dezamăgi foarte tare. Pentru că acest gest mi-ar da de înţeles că se înclină după cum bate vântul. Ori, noi tocmai de un preşedinte vertical avem nevoie.
Nu înţeleg ce anume i-ar deranja pe ortodocşi, dacă preşedintele ar face parte din alt cult religios decât ei. Poate doar faptul că nu va merge să pupe moaşte, aşa cum fac ceilalţi politicieni.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.