Culturi clandestine de usturoi

2

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 16-07-2013

Cică ar exista o propunere legislativă care declară usturoiul drept medicament și prin urmare nu va mai putea fi comercializat decât în farmacii. Și, cum medicamentele nu pot fi produse de oricine, e logic că nici usturoiul n-o să mai poată fi cultivat așa, la voia întâmplării, in orice grădină. Mi-am amintit de chestia asta în week end-ul trecut când am cules usturoiul din grădina de la țară. În același timp, m-am gândit că în curând o astfel de activitate va intra sub incidența legii, fiind aspru pedepsită. Parcă văd un comunicat de presă al Poliției: „Poliția Română, prin agenți specializați, a descoperit în comuna Dănicei, jud. Vâlcea o cultură clandestină de usturoi. Dacă ar fi ajuns la maturitate, s-ar fi putut obține circa 10 Kg de usturoi care, pe piața neagră ar fi valorat 200 de euro. Autoritățile au distrus cultura, iar proprietarului i s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cultivare de plante cu conținut de substanțe periculoase”.
Uite-așa ajunge omul, din grădinar, infractor.

Sunt multe de comentat…

2

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 13-07-2013

Doar că nu prea am mai avut eu chef de scris în ultima vreme. Totuși…

  • Relu Fenechiu a fost condamnat la închisoare cu executare. Deși strigă în gura mare că e mâna lui Băsescu la mijloc, eu sunt convins ca-și merită pedeapsa, la fel ca și Năstase, ca și Becali și la fel ca mulți alți politicieni aflați încă în libertate.
  • Dan Voiculescu are impresia că încă mai poate prosti lumea, echivalând cercetarea în libertate a unuia dintre supușii săi cu un certificat de bună purtare și cu neînceperea urmăririi penale. Omul este cercetat în continuare pentru șantaj, domnule Voiculescu, deci nu-l putem încă scoate curat și uscat.
  • Lui Gigi Becali nu i s-a permis să participe la funerariile mamei sale. Mi se pare un exces de zel extrem de exagerat din partea autorităților. Nu știu exact ce prevede legea, dar mi se pare un lucru absolut uman să-i dai o zi de învoire unui condamnat căruia-i moare unul dintre părinți.
  • Bacalaureatul s-a încheiat, anchetele continuă. Cei care au dat 200 de lei și cei care au primit 500 de lei șpagă vor fi aspru pedepsiți. Cei care au dat și au primit zeci de mii de euro n-au de ce să se teamă: procurorii anticorupție sunt ocupați cu anchetarea elevilor și profesorilor.

Și cu toate astea e vară, soarele strălucește, apa mării și a piscinelor ne așteaptă primitoare ca să ne bălăcim în ea, iar nisipul fin abia așteapta să ne așezăm pe el la plajă. Oare se merită să ne pierdem vremea cu problemele și specimenele de mai sus?

Gata, m-am lecuit

0

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 01-07-2013

Nu mai ţin minte când jucasem ultima dată la LOTO 6/49. Să fie vreo 20 de ani? Posibil. Ei bine, sâmbătă, pe nepusă masă (de fapt, după ce mâncasem de prânz) m-am trezit că-mi vine pofta de a juca din nou. M-am dus la cea mai apropiată agenţie, am bifat acolo nişte numere la întâmplare, am luat biletul şi am plecat spre casă. O zi şi jumătate nu m-am gândit decât la ce voi face cu grămada de bani pe care o s-o câştig.
Toate planurile mele s-au stricat brusc duminică seara când m-am uitat la televizor ca să văd extragerea: nu mi-a ieşit niciun număr. Din 3 variante jucate, nici măcar un număr! Deci, treaba-i clară: vreo 20 de ani de-acum încolo, iar nu voi mai juca.

S-a mai scurtat puțin drumul până la mare

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, De-ale mele | pe data de 08-06-2013

Aflasem că s-a terminat cu bine autostrada A2 și că s-a început și A4, cea care va lega Tulcea de Mangalia și abia așteptam o ocazie ca să circul pe ele. Ba, chiar mă gândeam să imi planific un week end la mare doar ca să văd cu ochii mei minunatele autostrăzi construite în epoca pe care cu mândrie națională o numim „Epoca Băse”.
Dar lucrurile s-au aranjat mult mai frumos, având în vedere invitația primită de la HP.
Înainte de a pleca la drum, m-am informat pe Viamichelin si am aflat ca voi avea de parcurs 358 Km dintre care 308 pe autostrada. De asemenea, Viamichelin îmi prevestea că voi face 3h și 25 min. Bineînțeles că nu am luat de bun acest ultim amănunt, deoarece ei n-au habar ca pentru a ocoli Bucureștiul pe Centura de sud (cca. 30 km), îți trebuie de fapt cam o oră. Și nici despre faptul că la ieșirea de pe A4, la podul de la Agigea, se formează cozi interminabile. Una peste alta, am facut aproape 4 ore de la Pitești la Eforie Nord, ceea ce e destul de bine, căci îmi amintesc că altă dată făceam 6-7 ore.
Iată și câteva chestii pe care le-am remarcat pe drum:

  • Bătrâna autostrada București-Pitești se menține la un nivel acceptabil. Se poate și mai bine, dar ne mulțumim cu ce este.
  • Centura de sud a Bucureștiului e la fel de proastă ca întotdeauna. Dacă cea din nord a fost modernizata si parțial lățită la 2 benzi pe sens, în sud nu s-a făcut nimic. Sunt groaznice si intersecțiile de la ieșirile spre Domnești, Berceni și Oltenița unde ai nevoie de multă răbdare ca să aștepți în coloană. Acolo au prioritate cei care intră sau ies în/din București, iar pe centură se formeaza cozi imense.
  • Nu mai există niciun indicator care să-ți arate pe unde se ajunge la A2. Pentru mine nu-i o problemă, căci cunosc drumul, dar mă gândesc că dacă vine un străin pe-aici, se rătăcește cu mult succes. Pe de altă parte, poate că au dreptate și autoritățile: ce să caute un strain în România?
  • Prima porțiune din A2, cea de la București la Fundulea e proastă rău de tot. Prima bandă e plombată din 5 în 5m. Fără exagerare.
  • În rest, A2 e foarte mișto, mai ales partea care traversează Dobrogea. Se vede că e nouă, dar e și bine făcută. Atenție la viteză! Radarul pândea în apropiere de Fetești, iar cei pe care-i trăgea în poză erau opriți imediat dupa punctul unde se plătește taxa de pod. Taxă care mi se pare exagerat de mare: 13 lei pentru autoturisme, adica 3 euro.
  • Străbătând Dobrogea pe A2, nici nu-ți dai seama când intri pe A4. Există ieșire doar dacă vrei să circuli spre nord (Mamaia, Tulcea), dar pentru sud, mergi înainte și dai dintr-una în cealalta. Eu mă așteptam să fie niște racorduri, niște pasarele… Nimic!

Cam atât despre drumul până la mare. Lasă că vă spun eu și cum a fost cu HP-ul, că și acolo sunt lucruri bune de povestit.

Week end la mare

3

Postat de Geocer | in categoria calatorii, De-ale mele | pe data de 07-06-2013

Săptămâna trecută, pe nepusă masă, mă trezesc în inbox cu un e-mail conținând invitația de a participa între 7 și 9 iunie la un eveniment organizat de HP România la Eforie Nord, Hotel Europa.
Am stat, m-am frecat la ochi, m-am scărpinat în scăfârlie, am citit din nou, dar tot nu-mi venea să cred. Nu că n-aș merita un week end la 4* plătit de HP sau de multe alte firme mari. De exemplu, cred că Microsoft mi-ar datora cel puțin un sejur de o săptămână pe Coasta de Azur. Dar cum de și-au dat cei de la HP ca-mi datorează asa ceva? Rămâne o enigmă. Cert este faptul că am verificat și nu e țeapă, deci dacă aveți nevoie de mine în acest week end v-am spus unde mă găsiți. Eventual, dacă nu sunt la hotel, aruncați un ochi și pe plajă. Sau, poate sunt la SkyJet, ori la regatta cu veliere, căci sunt prevăzute în program și astfel de activități.
Gata, acum vă las cu bine. O să vă povestesc în curând cum a fost. Iar săptămâna viitoare aștept invitația aia de la Microsoft. Bine, nici pe cei de la Apple sau Google nu i-aș refuza!

Săptămâna pe scurt

0

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, pitesti | pe data de 01-06-2013

Dacă tot n-am scris nimic toată săptămâna, măcar acum când e pe sfârșite să fac o trecere în revistă.

  • Contantin Nicolescu, Președintele C.J. Argeș a fost condamnat pentru că a luat mită de la Penescu. Un an cu suspendare. Adică, or să-l suspende din funcție? Sau or să-l suspende într-un ștreang. Ei, aș. De fapt, a scăpat bazma curată
  • Miercuri am participat la un eveniment organizat de BRD, una dintre băncile care-mi datorează niște bani. Nu vă mirați, căci am doua bănci cărora le-am împrumutat din puținul meu. La acel eveniment a fost invitat să ia cuvântul și fostul meu șef, d-l Gheorghe Badea. Mi-a plăcut că le-a zis-o pe șleau: „Eu nu mai accept să iau credite cu dobânzi exagerat de mari.” Foarte clar și la obiect. De fapt, firma la care lucrez eu a făcut și mai mult: a contractat un credit în Franța cu 3.5% dobândă anuală. Deci, se poate
  • Azi am ieșit la o mică plimbare prin oraș ca să-mi mai dezmorțesc bătrânele-mi picioroange anchilozate de statul pe scaun. Cu acest prilej am remarcat o acerbă concurență instituțională în legătură cu manifestările organizate de Ziua Copilului. În fața Bibliotecii Județene, spectacol cu și pentru copii, organizat de această instituție, evident. La 50 de metri mai încolo, Primăria iși organizase propriul spectacol cu și pentru copii! Oare nu s-ar fi putut înțelege între ele, cele două instituții, astfel încât să nu se calce pe bătături?

Sunt trist în seara asta

2

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 20-05-2013

Din capul locului trebuie să spun că-l detest pe Gigi Becali, așa cum îi detest pe Adrian Năstase, pe Dinu Patriciu și pe mulți alții care s-au îmbogățit in mod mai mult sau mai puțin fraudulos.
Consider că Becali își merită condamnarea de azi, ba chiar cred că aceasta e prea blândă. Așa cum și condamnarea lui Năstase mi s-a părut mult prea blândă. Cei doi au ridicat aroganța pe cele mai înalte culmi, de aceea cred că meritau din plin o lecție.
Și-atunci, de ce sunt trist tocmai în seara asta în care Gigi Becali a fost condamnat? Pur și simplu, nu mă pot bucura de răul altuia.
Îi doresc lui Becali să stea cât mai mult în închisoare. Lui Năstase îi doresc să revină acolo, iar altora care au dosare penale conținând infracțiuni clare le doresc să ajungă la rândul lor în spatele gratiilor. Îi asigur că vor avea parte de întreaga mea compasiune.

Economii, depozite şi investiţii

8

Postat de Geocer | in categoria banci, De-ale mele | pe data de 26-04-2013

Vine o zi în viaţa fiecărui om în care încep să-i treacă prin cap tot felul de întrebări nelalocul lor. De exemplu, de ceva vreme pe mine mă paşte aceasta: ce-aş face dacă aş avea mulţi bani? Nu-i aşa că e cam nelalocul ei întrebarea?
Ei, şi-am stat eu aşa cum se stă (adică strâmb ca să pot judeca drept) şi am început să caut soluţii în ideea că aş avea mulţi bani şi n-aş mai şti ce să fac cu ei. Prima idee care-ţi vine în minte este aceea de a crea un depozit (sau mai multe) la termen. Astfel încât să vezi lunar cât de frumos cresc banii tăi, ca iarba câmpului, doar din dobânzile acumulate. Numai că, informandu-mă eu mai bine, mi-am dat seama că nu e totul chiar aşa de bun şi de frumos cum pare la prima vedere. Adică, banca publică o anumită dobândă pentru depozitul la termen (de exemplu 5%) dar nu-ţi spune un mic amănunt: de fapt, 16% din această dobândă ţi-i retine şi-i virează statului român drept impozit. Că aşa-i statul român: nu-şi lasă cetăţenii să câştige ceva fără să-şi ia şi el o halcă. Deci, din cei 5%, automat ai mai rămas cu 4,2%. Dacă vrei să ţi-i retragi, banca-ţi mai ia şi un comision de retragere, deci mai rămâi cu circa 4%. Ţinând cont de faptul că anul trecut inflaţia a fost de 5,1%, de fapt n-ai fi câştigat nimic ţinând banii-n bancă, ba chiar ai fi pierdut. Ai fi pierdut mai puţin decât dacă i-ai fi ţinut la saltea, dar mai mult decât dacă i-ai fi cheltuit pe loc. Mai pe scurt, ceea ce acum 1 an ai fi putut cumpăra cu (să zicem) 1000 de lei, acum nu mai poţi cumpăra cu 1040 cât s-a strâns pentru că i-ai ţinut în bancă. Cine a câştigat din toată afacerea asta? Statul român şi banca. Tu ai pierdut.
Dacă mai pui la socoteală şi ce mi s-a întâmplat mie la BCR, atunci chiar că e mai bine să-i ţii la saltea. Aveam nevoie urgentă de bani, aşa că m-am dus să stric depozitul înainte de termen. „Da, zice cucoana de la ghişeu, numai că dvs. n-aţi mai trecut de multă vreme pe-aici, iar acum banii dumneavoastră sunt comisionabili, aşa că trebuie să vă opresc un comision de 130 de lei.” Ca idee, aveam cam 1300 de lei la ei. După plata acelui comision, am rămas cu aceeaşi sumă pe care o aveam acum 3 ani, deci dobânda mea a fost 0.00%, iar din banii mei s-au hrănit cine ziceam mai devreme: banca şi statul.
A doua idee, dacă te-ai convins că depozitul nu-i rentabil, ar fi aceea de a-i investi în titluri de valoare. De exemplu, la BRD există „Fondul Simfonia”. Poţi cumpăra unităţi de fond la un anumit preţ, cât timp le deţii valoarea lor creşte, iar când le vinzi te alegi cu ceva bani în plus. Am făcut calculul, „câştigul” este comparabil cu cel al depozitului la termen, deci nici aici nu-i nicio sfârâială.
Să cumperi Euro e riscant: ba creşte, ba scade. Nu poţi fi sigur că o să câştigi ceva, vreodată. Iar dacă pui la socoteală şi faptul că la fiecare schimb pierzi câte puţin în favoarea casei de schimb valutar, atunci chiar că nu-ţi mai vine să faci gestul ăsta.
Ar mai fi asigurările de viaţa cu capitalizare, dar alea sunt nişte angajamente pe termen lung şi nu ştii ce va fi peste 20 de ani. Te poţi trezi că le-ai dat o grămadă de bani, iar când vei dori să beneficiezi de ei o să ţi se spună că, de fapt, plasamentele lor n-au fost atât de eficiente cât estimaseră la început, aşa că suma acumulată e departe de ceea ce ţi se promisese.
Concluzia? Cred că e bine şi să pui un ban deoparte, dar să nu-ţi faci iluzia că vei câştiga cine ştie cât din dobânzi, investiţii şi plasamente. Şi să faci acest lucru abia după ce te asiguri că trăieşti destul de bine, că te plimbi pe unde şi cât îţi doreşti, că-ţi satisfaci micile capricii. Să strângi cureaua ca să economiseşti, asta nu-i recomandabil câtuşi de puţin. Eu n-am făcut-o niciodată.

Nu-mi lipsește absolut deloc

6

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 25-04-2013

Din motive pe care n-am chef să le expun aici, acum cca. 10 zile mi-am dezactivat contul de facebook. Mi-au zis ca pot să revin oricând în decurs de 2 luni de zile, dar dacă nu mi-l reactivez în acest interval, contul meu va fi șters definitiv cu tot ceea ce conține. Chestia asta mi-a amintit de remarca unei colege bloggerițe: „Oare dacă și Julieta ar fi avut la dispoziție două luni ca să se răzgândească, ar mai fi existat tragedia?”.
Așa cum Julieta nu s-a răzgândit, nici eu n-am făcut-o și nici n-o s-o fac. Și asta deoarece constat că nu-mi lipsește câtuși de puțin rețeaua lui Zuckerberg. Oricum nu aveam eu cine știe ce activitate pe-acolo. Doar mă mai amuzam din când în când cu amicii.
În concluzie, pentru mine etapa facebook s-a încheiat. Am avut mai multe astfel de „etape” de socializare online. A fost, la inceput, ICQ, a urmat Yahoo Messenger-ul, a existat o etapa Neogen, apoi Limpa. Etapa Twitter a fost cea mai scurta, iar dupa ea a urmat facebook-ul.
Deocamdată rămâne blogul care-mi este bun prieten de câțiva ani buni și de care nu pot să mă despart prea ușor. Dacă va mai fi și altceva, rămâne de văzut. Oricum, în cazul meu, dependența de facebook n-a funcționat.

Bulgarii: nişte români acolo şi ei

2

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 23-04-2013

În ultima vreme am avut de-a face destul de mult cu bulgarii, având în vedere faptul că un important client al firmei la care lucrez are o fabrică de producţie în ţara de la sud de Dunăre. Aşa că, am călătorit (în interes de serviciu) în Bulgaria, au venit şi reprezentanţii lor pe la noi că să ne auditeze… N-aş zice că am devenit prieteni, dar ne-am înţeles foarte bine. Aşa am început să descoperim faptul că avem câteva cuvinte (ba chiar şi obiceiuri) comune. Cel mai cunoscut cuvânt pe care-l avem în comun este banalul „DA”. Dar ştiţi cum se zice în bulgăreşte la caşcaval? Caşcaval, pur şi simplu. Dar la grădină? Păi, tot grădină. Noi zicem rachiu, ei zic rachie, dar denumim acelaşi lichid.
Şi nu mică mi-a fost surpriza, atunci când îi explicam unui bulgar că la noi această tărie are cam 28 % alcool, să-l aud că zice „slabă rachie”. La ei, rachiul are cam aceeaşi tărie că şi pălinca de la noi.
Ursuz, opac, blagoslovenie, tigvă, cneaz, izvor sunt alte cuvinte pe care le avem în comun. Şi în mod sigur mai sunt şi altele, că doar nu le-am descoperit eu pe toate. Totuşi, ca să nu credeţi că dacă vă duceţi în Bulgaria puteţi vorbi româneşte şi toată lumea o să înţeleagă ce ziceţi, aflaţi că la pâine se zice hliab, carnea de pui se numeşte pileşco meso, iar mulţumesc se zice blagodaria. Vecini, vecini, dar limba-i complet diferită.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.