Trăiască Naţia!

3

Postat de Geocer | in categoria Eminescu | pe data de 15-01-2015

Aceasta este expresia cu care-şi saluta Eminescu amicii şi cunoştinţele, atunci când se întâlneau pe stradă, la cafenea, la berărie sau unde se mai întâlneau ei pe vremea aceea.Cu timpul, bineînţeles că amicii i-au prins „şpilul” şi au început să-l salute ei primii cu „Trăiască Naţia!”. Iar Eminescu le răspundea: „Sus cu dânsa!”
Am vrut să marchez şi eu azi ziua de naştere a marelui poet, povestind acest fapt oarecum anecdotic, dar real, din viaţa lui Eminescu.

Dacă doriţi aflaţi mai multe despre omul Eminescu, puteţi citi acest articol din Historia

Zdrobiți orânduirea…

0

Postat de Geocer | in categoria Eminescu | pe data de 15-01-2013

Nu doar că a scris-o, in „Împărat și proletar”, dar Eminescu a fost chiar un militant foarte activ împotriva nedreptăților sociale din vremea sa. Un răzvrătit, un fel de „Gică contra”, asta a fost poetul nostru național.
Când Principatele Unite și-au declarat Independența față de Imperiul Otoman, toți jurnaliștii, toți intelectualii au sărit în sus de bucurie și i-au lăudat, atât pe politicienii care au acționat pentru binele țării, cât și pe ostașii care au obținut efectiv independența luptând cu arma în mâna pe frontul din Bulgaria. Numai Eminescu a scris ceva de genul: „Cu un conducător străin de țară, nu înțeleg cum pot unii să se entuziasmeze pentru că ne-am fi cucerit, chipurile, Independența” (citat aproximativ).
Nu l-a apreciat câtuși de puțin pe Carol I, ba s-ar putea spune chiar că l-a urât. Într-o bună dimineață, a apărut la Capșa cu un pistol în mână și le-a spus celor prezenți că va merge la Cotroceni ca să-l împuște pe Rege. N-a făcut-o, evident (oricum Regele era plecat la Sinaia în acea zi), dar acest gest a rămas în istorie.
Totuși, Eminescu a rămas în istorie mai mult pentru opera sa decât pentru astfel de gesturi. Iar dacă-l cinstim și azi, este pentru că ne merge direct la suflet tot ceea ce ne-a lăsat drept moștenire. Și, așa cum a zis Sadoveanu, atâta vreme cât va exista limba română, Eminescu nu va fi dat uitării.

Azi…

2

Postat de Geocer | in categoria Eminescu | pe data de 15-01-2012

…Se implinesc 162 de ani de la nasterea poetului nostru national, Mihai Eminescu. Se cuvine sa ne amintim de el, macar odata pe an.
Indiferent daca ne-au placut sau nu, la scoala, comentariile anoste pe care eram obligati sa le invatam, in legatura cu opera sa,
Indiferent daca stim pe de rost mai multe poezii scrise de el, sau doar un vers,
Indiferent daca mai citim sau nu, din cand in cand cate ceva din ceea ce a scris el,
Chiar daca ii cunoastem, sau nu, viata tumultuoasa si iubirile (impartasite ori ba),
Indiferent de toate acestea, se cuvine ca azi sa-i aducem un omagiu si sa ne gandim cam in ce fel ar scrie Eminescu despre Romania de azi, stiut fiind faptul ca toata viata sa a fost un rebel.

„Eminescu să ne judece”

7

Postat de Geocer | in categoria Eminescu | pe data de 15-06-2011

Nu m-am uitat prea mult la televizor în seara asta, dar atât cât m-am uitat am observat un lucru: singurul post TV care a vorbit despre Mihai Eminescu, despre cei 122 de ani care au trecut de la moartea sa, singurul canal care a prezentat un film realizat în 1914 despre Eminescu a fost… OTV!
Bine, nu trebuie să vă faceţi iluzii în privinţa faptului că Dan Diaconescu ar fi schimbat în mod radical politica editorială a postului său. De fapt, cel mai mult s-a discutat despre acea teorie apărută de câţiva ani şi care spune că Eminescu ar fi fost asasinat încetul cu încetul din cauză că era mult prea deranjant, atât pentru puterea de la Bucureşti, cât şi pentru puterile europene ale vremii (Imperiul Austro-Ungar în principal).
George Arion a folosit această idee în ultimul său român „Fortăreaţa nebunilor” despre care am scris şi eu aici.
N-am de unde să ştiu dacă acea teorie este adevărată sau nu, chestia e că, dacă doar OTV-ul i-a dedicat azi o emisiune celui pe care cu mândrie şi emfază îl numim „poetul naţional” şi pe care-l considerăm (pe bună dreptate de altfel) un geniu, atunci chiar că ar trebui să fim îngrijoraţi în ceea ce priveşte modul în care mai suntem în stare să ne respectăm adevăratele valori!
Nu ştiu cine şi când va „organiza” acea „Judecată de apoi” despre care se tot vorbeşte, dar în ceea ce ne priveşte pe noi, românii, cred că ar fi drept să se împlinească ceea ce poetul basarabean Grigore Vieru a exprimat într-un mod inegalabil: „Eminescu să ne judece!”

Cine nu, nu-i!

2

Postat de Geocer | in categoria Eminescu, poezie | pe data de 15-01-2011

Cine nu-si aminteste macar odata pe an de Eminescu, ala nu-i roman!

Si te-ai dus, dulce minune,
Si-a murit iubirea noastra
Floare-albastra! Floare-albastra!
Totusi, este trist in lume!

Eu unul, mi-l amintesc zilnic. Anul trecut spuneam ca a fost intr-adevar un geniu. Acum 3 ani scoteam incercam sa-i abordez „altfel” viata si opera. Iar pe blogul meu rebusist i-am criptografiat cateva versuri. Dar chiar daca nu scriu sau nu criptografiez nimic scris de marele nostru poet, il port in minte si in inima, tot timpul.

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişiti, pe mine
Mie redă-ma!

Da, Eminescu a fost un geniu !

24

Postat de Geocer | in categoria Eminescu | pe data de 15-01-2010

Atunci cand am scris ca nu inteleg geniul lui Michale Jackson, au fost cativa fani inraiti care m-au injurat si catalogat in fel si chip. Nu-i nimic, am spinarea tabacita, deci nu se cunoaste. Dar tot in acel articol dadeam si exemple de oameni pe care eu ii consider genii (si nu numai eu), printre ei numindu-l si pe Eminescu.
De ce cred eu ca poetul nostru national a fost un geniu? Pentru ca puterea sa de intelegere a lucrurilor era cu mult inaintea vremurilor pe care le traia. Deci, nu pentru ca a scris nu stiu cate poezii si cate proze literare, ci pentru ceea ce a scris in acele opere. Dar sa va dau cateva exemple, ca sa intelegeti mai bine ce-am vrut sa spun :
Unii un prea inteleg nici azi faptul ca distanta de la pamant la unele dintre stele este asa de mare incat lumina pe care noi o vedem azi, acea stea a trimis-o catre noi acum sute, poate chiar mii de ani. Eminescu, nu numai ca intelesese foarte bine acest fenomen fizic, dar l-a si versificat :

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
(La steaua)

Primele elemente de teoria relativitatii pe care a dezvoltat-o ulterior Einstein, eu tot de la Eminescu le-am aflat :

..şi tot astfel, dacă închid un ochi văd mâna mea mai mică decât cu amândoi. De aş avea trei ochi aş vedea-o şi mai mare, şi cu cât mai mulţi ochi aş avea cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părea mai mari. Cu toate astea, născut cu mii de ochi, în mijlocul unor arătări colosale, ele toate în raport cu mine, păstrându-şi proporţiunea, nu mi-ar părea nici mai mari, nici mai mici de cum îmi par azi. Să ne-nchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte, şi toate celea din ea scăzute în analogie, locuitorii acestei lumi, presupuindu-i dotaţi cu organele noastre, ar pricepe toate celea absolut în felul şi în proporţiunile în care le pricepem noi. Să ne-o închipuim, caeteris paribus, înmiit de mare — acelaşi lucru. Cu proporţiuni neschimbate — o lume înmiit de mare şi alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare.
(Sarmanul Dionis)

Dar nu numai atat : amintiti-va de CERN, de experimentul pe care l-au incercat de curand savantii de acolo, experiment care ar fi trebuit sa ne ajute sa intelegem „facerea lumii”. Ce spun cercetatorii? Ca totul a pornit de la o particula de antimaterie. „Particula lui Dumnezeu” au denumit-o ei. Iata cum  descria Eminescu „facerea” cu cca 130 de ani mai devreme :

Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!…
Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii…
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii…

(Scrisoarea I)

Oare cum de ajunsese Eminescu la aceeasi concluzie ca si specialistii de la CERN, pe vremea cand nici macar nu visa cineva ca acest CERN va fi creat si ca va studia „Particula lui Dumnezeu”?

Sunt doar 3 exemple pe care le-am dat si care sustin ceea ce spuneam la inceputul articolului : Eminescu avea un nivel de intelegere a lucrurilor cu mult inaintea vremii pe care a trait-o. Dupa mine (si nu numai dupa mine) asa se defineste un geniu.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.