Retrospectiva Geocer 2011 (ultima parte)

7

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie, Retrospectiva | pe data de 31-12-2011

În cea de-a doua parte a anului, am început să scriu mai rar pe blog. Astfel că de la un articol pe zi (în medie), am ajus să scriu un articol la 2 zile. Cred că am fost și eu influențat de faptul că moda blogurilor a cam trecut, iar lumea e din ce în ce mai grăbită și nu mai are timp de citit, nici măcar pe net. Totuși, n-ar trebui să mă plâng, căci am destui vizitatori și implicit cititori. Adevărul este că în cele peste 1300 de articole se regăsesc teme diverse și chiar dacă eu nu scriu nimic într-o zi, google tot îmi aduce vreo 30-40 de vizitatori.

  • Revenind la ceea ce s-a întâmplat în ultimul trimestru al anului pe care-l încheiem, aș remarca accidentul produs de Huidu, participarea mea (pentru al 3-lea an consecutiv) la TIB și impresiile de acolo, discursul Regelui Mihai din Parlament și absența președintelui de la acel discurs, toate evenimentele fiind marcate și la mine pe blog, în luna octombrie.
  • În noiembrie, iubitul nostru conducător, ctitorul României feudale a împlinit o anumită vârstă. Am marcat și eu momentul închinându-i o poezie omagială. În rest, m-am pliat pe diverse subiecte cum ar fi recensământul sau publicitatea, iar în ultima zi din lună scriam și despre Sf. Apostol Andrei pe care-l sărbătoream atunci. A se remarca și premiile Geocer 2011, premii care s-au dat, nu s-au luat.
  • Luna decembrie a fost cea a cadourilor, așa că eu nici n-am dat, nici n-am primit vreunul. Doar am marcat ziua națională scriind despre patriotism și despre mari români ce s-au afirmat pe plan internațional, am constatat că renii schiază și am scris o cronică de artă elastică despre renul din fața Primăriei Pitești, iar Gogut a oferit niște premii, așa cum s-a priceput și el. Am surprins și modul în care românii își petrec această lună, iar spre final mi-a venit ideea acestei retrospective cu care cred că v-am plictisit destul așa că o închei aici.

Și pentru că mai e puțin și vine Anul Nou peste noi, se cuvine să le urez și eu, tuturor celor care ocazional sau în mod constant trec pe-aici, un an plin de împliniri, cu satisfacție, bucurii și fericire și mai ales cu sănătate. Să aveți parte de tot ceea ce va doriți, să petreceți cum se cuvine împreună cu prietenii și să ne recitim cu bine și anul viitor.
LA MULȚI ANI!

Ipocrizie tipic românească

9

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 25-10-2011

În 1990, un important ziar romanesc publica un articol intitulat „Băi, maiestate!”. Era un pamflet foarte acid la adresa Regelui Mihai. În același an, Ion Iliescu spunea despre Regele Mihai că nu este decât o „relicvă a istoriei”. De altfel, cât timp a fost președinte, Iliescu a refuzat să-i acorde Regelui dreptul de a-și revedea țara natală și de a se închina la mormintele părinților. Și dacă a fost nevoie, a impus cu forța această interdicție. În plus, atunci când vorbea despre Majestatea Sa, folosea apelativul „fostul suveran”.
În 1990, mii de români adunați prin piețe publice scandau împotriva monarhiei, iar alte milioane aflate în fața televizoarelor îi aplaudau și se simțeau alături de ei.
Și ce vedem noi azi, dacă ne uităm la televizor, sau citim presa? Majestatea Sa, Regele Mihai I al României este omagiat de către toată suflarea carpato-danubiano-pontică la împlinirea vârstei de 90 de ani. Să-i dea bunul Dumnezeu sănătate și să trăiască încă mulți ani de-acum încolo.
Dar nu asta-i problema mea. Ci faptul că îl văd pe Iliescu la televizor urandu-i și spunând că e o mare personalitate, că actul de la 23 August 1944 a fost ceva istoric, că a ajutat enorm de mult România etc. etc.
Apoi, văd că toate ziarele, revistele, televiziunile, posturile de radio, mă rog, toate mijloacele mass-media se arată extrem de entuziasmate de discursul Regelui în Parlament, de sărbătoarea organizată cu ocazia acestei impresionante vârste împlinite de către Majestatea Sa, de fastul, dar în același timp modestia cu care s-au desfășurat evenimentele, de personalitățile importante care au ținut să fie prezente la București cu acest prilej.
Și-atunci, eu, om simplu, ce să înțeleg? Că monarhia este un regim anacronic, așa cum zicea d-l Iliescu acum 20 de ani, sau că monarhia ar fi reușit să ducă România mult mai sus decât (mizeria în care) se află azi?
Ziceam ceva de ipocrizie, în titlu. Cred că ăsta-i răspunsul!

Locul sportivului e în club?

3

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 11-10-2011

Handbalistul Marian Cozma a murit în Ungaria, în urma unei incăierări care a avut loc într-un club de noapte. Baschetbalistul american Hardy a murit tot în urma unui scandal care a avut loc într-un club de noapte din Giurgiu. Şi Adrian Mutu a avut parte de scandaluri prin cluburi.
Eu ştiam că există expresia ‘a duce o viaţă sportivă’, ceea ce înseamnă că un sportiv nu bea alcool, nu fumează şi doarme noaptea atât cât trebuie astfel încât a doua zi să fie în formă la antrenament sau la meci.
Ori, în realitate ce vedem? Că sportivii se comportă mai mult ca nişte vedete sau ca nişte băieţaşi de cartier. Toată lumea este scandalizată de ceea ce s-a petrecut la Giurgiu. Sunt de acord: violenţa este condamnabilă, iar agresorii trebuie pedepsiţi conform legii.
Doar că am un amendament: dacă sportivii ar dormi liniştiţi în paturile lor, n-ar mai avea parte de scandaluri cauzatoare de traumatisme, sau chiar mortale.
Deci, până la urmă, locul sportivului este în club, sau în sala de sport şi pe stadion? Întrebare retorică, evident!

Impresii de la TIB

3

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 08-10-2011

Nu doar numarul expozantilor a scazut in mod drastic, ci si cel al vizitatorilor interesati de ceea ce este expus. Din ce in ce mai multi se arata interesati doar pentru a intra in vorba cu expozantul, pentru ca apoi sa-ti spuna ca el reprezinta nu stiu ce firma care distribuie cutare si cutare produse. Adica, din cauza ca nu mai au bani sau chef sa expuna, unele firme isi trimit la TIB agentii comerciali.
Un al doilea tip de vizitator este cel care n-are nimic de-a face cu domeniul tehnic. El vine doar pentru a obtine de la expozanti pixuri, sacose, bomboane, sepci si alte obiecte promotionale.
Tot anul acesta am fost vizitati si de un ‘cersetor modern’ sau ‘voluntar platit’, cum doriti sa-l numiti. Cred ca-i stiti: sunt persoane care iti cer bani pentru o cauza nobila, bani din care ei primesc un comision de 10%, apoi asociatia isi plateste diverse cheltuieli, plus angajatii, iar daca mai ramane ceva, mai doneaza si cate unui caz social. Mare escrocherie si asociatiile astea care functioneaza in mod legal in Romania.
Sunt si multi tineri care vin la TIB: elevi, studenti. Ei sunt interesati sa vada lucruri noi, spectaculoase, chestii iesite din comun. Sunt cateva astfel de masini, deci s-ar putea ca sa nu fie chiar dezamagiti. Chiar alaturi de noi se afla un francez (cu care am luat masa aseara) care intentioneaza sa vanda in Romania, pompe de incalzire. Azi o sa stau mai mult de vorba cu el ca sa inteleg principiul pe care functioneaza ‘jucaria’, caci este un sistem destul de nou si pare interesant.
Pentru prima oara de cand expunem am avut placerea de a fi vizitati de reprezentantii unei firme straine care venisera la TIB doar ca sa viziteze si sa stabileasca niste contacte. Erau niste spanioli care nu expuneau, practic se deplasasera la Bucuresti numai in calitate de oameni interesati de Romania, firma lor avand intentia sa deschida o fabrica aici. Mi s-au parut a fi cei mai interesanti vizitatori. Adevarul este ca mai rar vezi straini veniti doar in calitate de vizitatori. La TIB sunt multi straini, dar sunt expozanti. Cam asa s-au mirat de noi expozanti de la Plovdiv pe care i-am vizitat saptamana trecuta. Unii ne-au intrebat si de 2 ori daca nu cumva expunem si noi acolo.
Cam atat despre vizitatorii de la TIB. Azi e ultima zi si e zi scurta, asa ca abia astept sa se termine, caci e destul de obositor, chiar daca are si parti frumoase si interesante.

Un blogger la TIB

0

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 06-10-2011

Pentru a treia oara consecutiv ma aflu la Bucuresti, la TIB. Nu sunt aici in calitate de blogger, evident, ci in interes de serviciu, ca expozant. De altfel, moda blogurilor a cam trecut, nimeni nu-i mai baga in seama pe cei care-si publica opiniile in acest mod.
Revenind la oile noastre, o sa profit de ocazie pentru a-mi publica impresiile despre aceasta manifestare si despre ce-am vazut prin coltul de capitala in care se desfasoara. Ca si-n anii trecuti, in prima zi am avut onoarea de a-l avea ca vizitator pe Ambasadorul Frantei la Bucuresti, d-l Henry Paul care, dupa ce a trecut pe la toate standurile, ne-a invitat la un paharel de sampanie, o gustare, apoi un vin. Baiat finut, ce sa mai discutam! De altfel, cred ca Franta este tara care participa in modul cel mai organizat la TIB (dar si la alte manifestari expozitionale care au loc in lumea intreaga). Au creat o structura guvernamentala (UBI France) care se ocupa de astfel de evenimente si care are o misiune economica pe langa fiecare Ambasada. Cu cei din Romania suntem in contact de 3 ani si pot sa spun ca ei chiar isi dau interesul si ajuta in mod real firmele franceze implantate la noi. Mentionez faptul ca acolo lucreaza atat francezi, cat si romani.
Despre TIB, ce sa va zic? De la an la an sunt tot mai putini expozanti. Pe unii, criza i-a speriat asa de tare incat prefera sa stea acasa (si nu e vorba doar de romani), decat sa mai cheltuiasca banii pe la Bucuresti. Doar nemtii si francezii vin in mod constant in numar mare. De altfel, TIB-ul este o oglinda a ceea ce se petrece in Romania din punct de vedere industrial, deci treburile sunt clare: cei mai prezenti sunt nemtii si francezii, iar numarul de firme a scazut drastic in ultimii ani, din cauza ‘inteleptelor’ masuri ale ‘minunatului’ nostru guvern Guvern.
Cam astea ar fi primele impresii de la Targ. Va dau intalnire in curand, pentru altele.

Drumurile noastre, poate …

9

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 04-09-2011

Sper că vă amintiţi frumoasa şi celebra melodie a lui Dan Spataru ale cărei versuri au fost în mod automat parodiate devenind „Se vor asfalta, vreodată” în loc de „Se vor întâlni, vreodată”.
Ei bine, eu aş zice altfel: Drumurile noastre, poate, vor arăta cândva ca pe hartă!. Să mă explic: atunci când plec la drum prin ţară iau la mine o hartă foarte detaliată. Pe ea găsesc toate drumurile şi scurtăturile posibile. Necazul este că pe teren întâlneşti nişte situaţii de tot rahatul.
Acum câţiva ani mi s-a întâmplat la Buzău. Am descoperit pe hartă un anumit drum ce unea 2 localităţi oarecare. Drumul exista, numai că era unul extrem de prost. Trecea pe izlazul comunal, apoi intra în pădure şi devenea drum forestier şi tot aşa. Ajunseserăm să credem că ne-am rătăcit, că harta era eronată, ne şi vedeam înnoptand în pădure şi dormind în maşină. Când am ieşit din nou la asfalt, ne-am simţit cei mai fericiţi oameni din lume.
Anul ăsta, la fel: Ca să ne întoarcem de la Sighişoara la Băile Tuşnad am ales un drum care trecea prin Baraolt. La început părea excelent: asfaltat de curând, ca-n palmă de bun. Dar fericirea n-a ţinut mai mult de 10 Km, căci după aceea am constatat că avem de trecut prin nişte cariere de piatră, apoi pe drumuri pe care doar basculantele circulau nestingherite. Nici semnal GPS nu mai era pe-acolo, aşa că puteam să ne rătăcim liniştiţi. Din fericire, harta era exactă şi am ajuns într-adevăr la Baraolt, apoi ne-am continuat drumul spre destinaţia noastră. Şi totuşi, pe hartă nu era nicio diferenţă între drumul asfaltat şi cel pietruit. De-aia ziceam: Oare vor arăta vreodată, drumurile noastre, la fel ca pe hartă?

Dezvăluiri incendiare despre „Sărutul morţii”

4

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 29-08-2011

Toţi cei care au citit această carte şi-au pus o întrebare (altfel logică): când a scris Oana şi când a scris Andra? E greu de răspuns la o astfel de întrebare, pentru că nu e o delimitare clară, nu se poate spune că de la pagina cutare şi până la sfârşit a scris Andra.
Când a început această carte, Oana avea de gând să o termine singură. A scris cam o treime, apoi a început să-şi împartă capitolele cu Andra. Adică, scria Oana un capitol-două, mai scria şi Andra la fel. De aceea la un moment dat Anastassia pare cam nehotărâtă. Adică, Andra o trecuse graniţa în Croaţia (după ce-o pusese să-l împuşte pe Jure), iar Oana, ca să scrie câte ceva despre Veneţia pentru că tocmai vizitase acest oraş, a întors-o înapoi, în Italia. Acum, eu sunt la această parte în care scrie ba Oana, ba Andra. Se pare că spre sfârşit, Oana predă complet ştafeta Andrei, dar încă n-am ajuns la acea treime a cărţii.
Bun şi acum o dezvăluire şi mai incendiară: „Sărutul morţii nu e doar o carte” (aşa cum se numeşte grupul creat de Andra pe Facebook). Este şi film. Aa, să nu credeţi că s-a făcut aşa de rapid o ecranizare a cărţii. Filmul datează din 1995! Să sperăm că cei de la Hollywood n-or să vină să-i dea în judecată pe tritonici că le-au furat titlul! Iată date despre film aici.

Nostalgii recente

7

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 27-08-2011

O poză publicată de Ioana pe facebook a stârnit multe nostalgii. Poza nu e foarte veche. Are mai puţin de 2 ani. În poză suntem noi, o parte dintre bloggerii piteşteni care puseserăm bazele unui frumos club cu întâlniri periodice.
Bun şi? Ce-i cu asta? Ce, doar cu noi ieşise Oana la o cafea? Sau, eu? Doar cu ei am ieşit la o bere? De ce atâta nostalgie?
Uite, de-aia: că eram oameni care nu ne cunoşteam înainte de a fi bloggeri, ba mai mult: habar n-aveam unii de existenţa celorlalţi. Iar dintr-o dată ne-am trezit puşi faţă în faţă. Şi ce-am constatat? În primul rând am constatat că, deşi provenim din domenii de activitate diferite, deşi pe alocuri mai sunt şi diferenţe de vârstă, deşi nu toţi avem aceleaşi preferinţe politice, deşi, aparent, multe lucruri ne despart, de fapt putem fi foarte buni prieteni.
Anecdotic o să vă povestesc despre faptul că, atunci când ne-am cunoscut personal (de pe bloguri ne ştiam de mai multă vreme), atât Ema cât şi Raluca au avut tendinţa să-mi vorbească cu „dumneavoastră”. De altfel, cine priveşte emisiunea la care m-a invitat Ema, poate să vadă că aşa mi-a vorbit tot timpul. Ne cunoscuserăm fix cu un sfert de oră înainte de a intra în direct.
Pe această temă am avut o discuţie cu Raluca, ea spunând că acest mod de adresare ţine de respect. „Adică, vrei să spui că dacă eu vă vorbesc la per tu, nu vă respect?”, i-am răspuns. De atunci nu a mai încercat să-mi vorbească cu „dumneavoastră”.
Ce ne-a unit şi ce ne-a despărţit? Ne-a unit entuziasmul de a face un lucru deosebit, de a ieşi din rutina zilnică, de a ne relaxa în mijlocul unor oameni despre care ştiai bine că nu te vor judeca şi nu te vor bârfi pe la spate, indiferent ce prostie vei spune şi indiferent ce vei face. Eu aşa am simţit: că dacă era să bârfim pe cineva, îl bârfeam în faţă. Oho, erau o grămadă de bârfe! Dar nu despre cei absenţi. Sau, dacă era cineva bârfit în lipsă, era pus la curent despre asta cu prima ocazie.
Ajunsesem să-mi placă să fiu subiect de bârfă. Şi mă amuzam alături de ceilalţi despre ceea ce puteau să spună despre mine. Pentru că ştiam destul de bine că nu e pic de răutate în ceea ce ziceau ei. Totul era doar pentru amuzament. Şi ne amuzam copios, ăsta-i adevărul.
Ce ne-a despărţit? Păi, eu zic că de fapt nu ne-a despărţit nimic. Cred că oricând o putem lua de la capăt, dacă o să vrem acest lucru. Până la urmă, dacă toţi regretăm acele vremuri (destul de recente, mă repet), de ce nu le-am readuce în actualitate?
Ce ziceţi, măi băieţi cucuieti? Adi, Adi, Dan, Misu, Remus (îmi pare rău, către el nu pot da link pentru că iar şi-a şters toate blogurile)? Avem curaj s-o luăm de la capăt? Dar fetele? Ele mai au curaj?

Ministrul şi corupţia din vămi

2

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 08-08-2011

Tocmai mă uitam la o emisiune de pe B1-TV care-l avea drept invitat pe d-l Igas, Ministrul Administraţiei şi Internelor. Deşi postul Tv la care a evoluat este prietenos cu puterea PDL-ista, l-am văzut pe d-l Ministru dând din colţ în colţ ca să răspundă unor dezvăluiri publicate de către un site timişorean. Iar când reprezentantul acelui site a intrat în direct şi i-a reproşat că a numit într-o anumită funcţie de răspundere pe un om ce era deja suspectat de favorizare a contrabandei, d-l ministru a pus o întrebare de copil de clasa a II-a: „Puteţi dumneavoastră să-mi nominalizaţi un agent de pe frontiera de vest, un om integru, pe care l-aş fi putut numi în acea funcţie?”. Nici măcar nu-mi dau seama dacă o astfel de întrebare necesită un comentariu! E atât de prostească şi dezvăluie atât de multe lucruri, încât vorbeşte de la sine despre situaţia existentă la frontierele ţării noastre: chiar dacă vrei să numeşti drept şef un om cinstit, n-ai de unde să-l iei. Chiar că nu mai am ce comenta!

Impresii de vacanţă (III): Sighişoara

8

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Fără categorie, vacanta | pe data de 08-08-2011

Etichete:

Având în vedere faptul că în perioada în care am fost la Băile Tuşnad se desfăşura festivalul medieval de la Sighişoara, am decis să tragem o fugă şi până acolo. Era vorba de cca. 130 Km, deci distanţa nu era foarte mare. Trecusem cândva prin oraş, dar nu mă oprisem să vizitez vechea cetate, aşa că totul a fost nou pentru mine.
Sighişoara este un oraş foarte frumos, iar cetatea medievală de pe colină îl face şi mai atractiv. Bineînţeles că în zilele în care s-a desfăşurat festivalul medieval numărul turiştilor a crescut în mod simţitor, spaţiile de cazare fiind ocupate în totalitate. N-am putut sta la spectacolele ce aveau loc seara, dar şi în cursul zilei erau destule lucruri de văzut. Cavalerii făceau demonstraţii de lupte cu diverse arme specifice evului mediu, puteai învăţa să tragi cu arcul, iar cei amatori de senzaţii tari puteau să se lase prinşi în jugul călăului, unde li se simula decapitarea. Un mic specatcol de iluzionism şi demonstraţia de măiestrie a unui nobil sticlar completau aerul medieval al sărbătorii. În concluzie, Sighişoara este un oraş ce merită vizitat, atât în afara zilelor în care se ţine festivalul medieval, dar mai ales în cursul acelor zile. Iar acum, ca de obicei, poze.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.