Impresii noi din Franţa (2)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Franta | pe data de 28-01-2015

Etichete:

Besançon este oraşul natal al lui Victor Hugo. „Dar n-a locuit aici decât 3 zile”, îţi spun în mod invariabil localnicii, atunci când ataci acest subiect. Se pare că mult mai mândri sunt de Louis Pasteur care s-a născut şi el tot prin zonă, la Dole. Oricum ar fi, casa în care s-a născut Hugo este bine marcată, în plus s-a reconstituit şi farmacia care exista acolo pe la începutul secolului 19.
Dar casa natală a lui Hugo nu este singura atracţie turistică a oraşului. Mai există şi o serie de biserici, monumente istorice, dar mai ales celebra citadelă. Este vorba, de fapt, de o cetate întărită, construită în vremea lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare. Acesta l-a însărcinat pe arhitectul Vauban să construiască astfel de cetăţi în apropierea tuturor graniţelor terestre şi maritime ale Franţei, în scopul evident de a se apăra de duşmani. De altfel, numele acestui arhitect este foarte vehiculat la Besançon. Am mâncat la Restaurantul Vauban, am văzut Hotelul Vauban, există şi o agenţie imobiliară cu acest nume şi aşa mai departe.
Revenind la citadelă, aceasta este situată pe o colină destul de mărişoară, astfel încât ne-am cam dat sufletul urcând până acolo. Ce să faci, dacă francezii sunt mai săraci decât românii şi n-au fost în stare să instaleze şi ei un funicular, aşa cum avem noi la Deva?
În schimb, odată ajuns la citadelă, poţi admira panorama oraşului şi poţi vedea cum şerpuieşte râul Doubs înconjurând centrul vechi. Acest râu a dat numele său şi departamentului a cărui reşedinţa este Besançon.
Localnicii sunt mândri şi de faptul că de câteva luni oraşul are tramvai. L-am văzut circulând: arată bine şi e silenţios.
Centrul vechi al oraşului este, în principiu, rezervat pietonilor. Cu toate astea, maşinile care aprovizionează magazinele din zonă, autobuzele şi tramvaiul au dreptul să circule şi pe acele străduţe.
Dar, după cum se ştie, vorba lungă-i sărăcie. Aşa că mă voi opri aici şi voi pune câteva poze din Besançon ca să ilustrez cele spuse mai sus.

Strada din centrul orasului
Biserica monumentOrasul vazut de la citadelaCitadela

Impresii noi din Franţa (1)

3

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Franta | pe data de 27-01-2015

Etichete:

Săptămâna trecută am tras o fugă până în Franţa, la Besançon. În interes de serviciu, nu ca să mă plimb! Aşa încât n-am vizitat şi n-am văzut mare lucru. Totuşi, unele lucruri merită menţionate aici, pro memoria.
În primul rând, am constatat că deşi nu mai fusesem de vreo 2 ani, zona aeroportului Charles de Gaulle nu s-a schimbat prea tare. Adică, avionul te lasă undeva în câmp, iar ca să ajungi la terminalul propriu-zis şi să-ţi recuperezi bagajele trebuie să iei trenul. La fel, la plecare: trebuie să iei trenul ca să ajungi la porţile L de unde pleacă avioanele TAROM.
Şi am mai constatat că mă pot descurca în respectivul aeroport fără probleme, deşi e imens. Cred că la Paris mă orientez cu mult mai uşor decât la Bucureşti.
Apoi am avut un drum lung de parcurs (cam 450 Km) pentru a străbate cam jumătate din ţară ca să ajung la Besançon. Cu această ocazie am putut să văd sistemul lor de autostrăzi. Practic, ieşi de pe o autostradă şi intri pe alta. Din cei 450 Km, peste 400 i-am străbătut pe autostrăzi. Să fac o comparaţie cu ceea ce avem noi? Nu e cazul. În schimb, marea majoritate a autostrăzilor franceze sunt concesionate unei firme (APRR) care se ocupă de întreţinerea lor, dar în acelaşi timp încasează şi tarifele de circulaţie pe respectivele autostrăzi. Iar tarifele nu sunt deloc mici! Pentru cei 400 şi ceva de Km se plătesc vreo 29 Eur (ar veni cam 7 Eur/suta de Km). Vorba ceea: dai un ban, dar ştii că nu-l mai ai! Oricum, dacă nu-ţi convine tariful ai destule drumuri naţionale pe care poţi circula, marea majoritate fiind de tip expres.
Ar mai fi de remarcat şi faptul că mâncarea şi băutura (la restaurant) sunt extrem de scumpe. Cu preţul plătit de o persoană în Franţa, la Piteşti (sau la Sibiu) pot mânca lejer cam 3 persoane. Nu vorbesc de Bucureşti, căci acolo sunt preţuri aproape duble faţă de Piteşti. Nu vorbesc nici de Mioveni, căci acolo preţurile sunt cam la jumătate faţă de cele din Piteşti.
De dormit n-am dormit la un hotel, ci la o pensiune de familie. Acolo am fost plăcut impresionat de ospitalitatea gazdelor şi de faptul că mâncau împreună cu noi (seara, căci la prânz nu mâncam acolo), astfel încât puteam să discutăm, să socializăm, să ne cunoaştem mai bine. În felul acesta am aflat că foarte mulţi francezi din zona respectivă merg să muncească în Elveţia a cărei frontieră e la doar o jumătate de oră de mers cu maşina. Salariile par a fi mult mai bune, iar de când cu valorizarea francului elveţian şi-au văzut brusc veniturile mărite cu cca 20%. Îşi plătesc contribuţiile sociale în Elveţia, astfel încât vor lua pensie din partea acestui stat, dar în acelaşi timp contribuie şi în Franţa la pilonul 3, deci vor avea ceva şi în Euro. Cu asigurările de sănătate e mai complicată treaba: ei contribuie în Elveţia, deci nu au dreptul la îngrijire medicală în Franţa. Iar Elveţia are un sistem medical mult mai slab decât al lor (cel puţin aşa susţin francezii). Dar problema asta au rezolvat-o prin faptul că muncesc în Elveţia doar cât sunt tineri şi nu au nevoie de cine ştie ce îngrijiri medicale. Când trec de 40 de ani, se întorc acasă, contribuie la sistemul francez şi beneficiază în continuare de acesta.
Cam aceasta ar fi prima parte a impresiilor mele din recent încheiata călătorie în Franţa. În partea a doua voi povesti câte ceva despre oraşul Besançon. Dar până atunci, iată deja o poză din acest oraş.

Raul Doubs la Besancon

Poză de colecție

8

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, Franta | pe data de 26-10-2012

Iată-mă explicându-i Excelenței sale d-l Philippe Gustin, Ambasadorul Franței în România, câte ceva despre piesele de mecanică fină pe care le producem. Poza asta o s-o păstrez că s-o arăt și strănepoților!

Cu Ambasadorul Frantei

Cu Ambasadorul Frantei

Noul ambasador al Franței e „mai de gașcă” decât precedentul

6

Postat de Geocer | in categoria Franta | pe data de 17-10-2012

Etichete:

Azi am avut onoarea să-l cunosc pe Excelența sa domnul Philippe Gustin, ambasadorul Franței la București instalat în funcție acum circa 7 luni. Prima diferență pe care am remarcat-o a fost modul in care s-a prezentat atunci când a venit la standul nostru. Cel de dinainte avea cu el pe cineva care-l prezenta cu voce tare de te făcea să sari imediat de pe scaun și să iei poziția de drepți. Domnia sa a venit pur si simplu, mi-a întins mâna și a zis „Bonjour. Je suis Philippe Gustin, l’Ambasadeur de la France”. Ne-am prezentat și noi, apoi i-am vorbit despre firme (cea franceză și cea română), despre produse, despre clienți și așa mai departe. Se pare că i-a placut ce-a văzut și auzit, căci după ce și-a ținut discursul de inaugurare (unul simplu și de bun-simț în care a avut grijă să amintească faptul că imaginea României trebuie neapărat îmbunătățită, iar firmele prezente la TIB au un rol important în acest demers), a venit direct la noi (la mine și la colegul francez), am ciocnit un pahar de șampanie și ne-am întreținut cordial câteva minute bune, până când am fost întrerupți de către cineva din anturajul său.
Cam ăsta a fost cel mai important moment al primei zile de TIB. Ce va mai fi, vom mai vedea.

Franța a devenit o țară complicată

16

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Franta | pe data de 07-10-2012

Cine naiba m-o fi pus să plec eu în delegație in Franța, săptămâna asta? N-ar fi fost mai bine să stau acasă și să-mi văd de treburile mele cum ar fi spălatul vaselor și al rufelor?
Imediat ce am ieșit din avion, m-am simțit pierdut. N-am mai fost pe acolo de 4 ani, iar în 4 ani, la ei se schimbă foarte multe lucruri. La început, m-am ținut și eu după „turma” cu care venisem în avion. Dar după ce ne-am urcat în trenul care ne transporta de la porțile L la porțile K ale terminalului 2E, ne-am amestecat cu oameni veniti de prin alte parți ale lumii și m-am pierdut de ceilalți. A fost momentul în care mi-am dat seama că sunt pe cont propriu și, prin urmare, trebuie să mă descurc ca atare. M-am oprit din a merge împreuna cu ceilalți, m-am dus la toaletă pentru că aveam nevoie, iar la ieșire am aplicat cu succes modul de orientare pe care îl învățasem cu ocazia precedentelor mele deplasări în Franța. De fapt, acolo te pierzi doar dacă nu știi să citești, sau dacă nu știi unde vrei să ajungi. Eu știam foarte bine că trebuie să-mi recuperez bagajul din cală, apoi să gasesc ieșirea terminalului. In acel moment, totul a devenit banal: am mers la primul ecran pe care erau afișate numerele locurilor unde se livrează bagajele, l-am aflat pe-al meu, l-am reperat destul de ușor si mi-am recuperat valiza. Evident că și drumul spre ieșire era la fel de bine semnalizat, așa că l-am întâlnit rapid pe colegul francez care mă aștepta acolo, surprins la rândul său de faptul că au mutat sosirile și plecările de la/spre București la 2E, căci acum câteva luni erau la 2F.
Surprizele nu s-au oprit la aeroport, deoarece de data asta am privit Franța prin ochii unui șofer. Până acum nu mă preocupase niciodată ideea de a conduce fără însoțitor pe autostrăzile sau pe drumurile lor. E adevărat, pe autostradă n-am intrat, dar pe drumuri nationale și departamentale am parcurs vreo 200 Km, cam jumătate dintre ei fiind singur. Singur în noapte, uneori. Acolo mi-a fost de mare ajutor GPS-ul pe care l-am declarat „une belle invention”, căci tare mi-a mai servit, atât în Franța, cât și în România sau Bulgaria.
Una peste alta, pot spune ca în această călătorie de 4 zile în Franța n-am văzut decât aeroportul, autostrăzi, șosele, casele câtorva colegi care m-au invitat la ei, firma la care am fost în vizită și Turnul Eifell, din avion, la decolare. Prin urmare, mai bine stăteam acasă și nu mă mai stresam atât.

O întrebare incomodă

2

Postat de Geocer | in categoria Franta, muzica, romania | pe data de 26-04-2012

 I-am auzit pe mulți dintre conaționalii mei punându-le străinilor care ne vizitează o întrebare ce pare foarte simplă și logică la prima vedere: „Cum vi se pare România?”. Cât de incomodă este pentru străin această întrebare, mi-am dat seama ieri când l-am văzut pe un francez încercând să dea un răspuns diplomatic.
Practic, punându-i unui străin această întrebare îl obligi, fie să mintă și să-ți spună ceea ce vrei tu să auzi, adică „România e o țara foarte frumoasă, iar românii niște oameni minunați”, fie să te jignească spunându-ți ceea ce tu știi deja: „România e o țara plină de mizerie”.
Francezul de ieri a încercat, după cum spuneam, un răspuns diplomatic spunând că, uite, în România e soare, e frumos, pe când în Franța, acum e vreme urâtă, ploaie.
Că să nu rămână niciun dubiu asupra răspunsului, am punctat eu, parafrazând un cântec franțuzesc : „la misère est moins pénible au soleil” (mizeria e mai puțin penibilă la soare).
Făceam aluzie la acest cântec celebru, al celebrului Charles Aznavour.

Erată!

4

Postat de Geocer | in categoria Franta | pe data de 04-04-2012

În cele două articole în care am preluat și tradus de pe site-ul http://cherpresident.yahoo.fr câteva dintre propunerile pe care cetățenii de rând le fac celui ce va fi ales în această primăvară președinte, am sugerat, ba chiar am spus-o direct, cum că primul tur va avea loc pe 1 aprilie. Eroare, de trei ori eroare.
De fapt, primul tur al alegerilor prezidențiale de anul ăsta din Franța va avea loc pe data de 22 aprilie, iar cel de-al doilea pe 6 mai. În concluzie, francezii încă mai au timp pentru sugestii, iar dacă voi mai avea și eu timp să le citesc, poate că voi mai găsi câteva demne de a fi publicate aici.
A bon entendeur!

Alte idei pentru același președinte

8

Postat de Geocer | in categoria Franta, haioase | pe data de 22-03-2012

Vorbim despre același președinte: cel al Franței. Primul tur al alegerilor prezidențiale se va desfășura duminică 1 aprilie, ziua internațională a păcălelilor. Poate că tocmai de aceea se străduiesc francezii să-i dea idei cât mai trăznite viitorului președinte. Iată câteva dintre ele (pentru VictorCh: le-am cules și tradus tot de pe http://cherpresident.yahoo.fr/.

  • Posturile politice importante să nu mai fie remunerate
  • Să se publice pe Internet lista pedofililor cu adresă și fotografie
  • Pentru a putea să incasezi alocație, să fii nevoit să obții un certificat care să ateste faptul că ești capabil să-ți crești copilul
  • Toți elevii să fie obligați să-și facă temele de casă la școală, după terminarea cursurilor
  • Să nu mai fie aleși avocați și medici în Parlament
  • O repartizare mai bună a câștigurilor la LOTO
  • Să se interzică nopțile de hotel la prețuri exorbitante, când poporul moare de foame
  • Marea Britanie să fie dată afară din UE și să se unească cu SUA
  • Să se voteze o lege care să declare mizeria drept ilegală în Franța
  • Să se interzică limbajul SMS, iar telefoanele să fie configurate astfel încât să nu poți scrie decât într-o ortografie corectă.
  • Să existe o perioadă de probă și pentru Președinte, așa cum există pentru orice nou angajat.
  • Atunci când li se ia un interviu pentru televiziune, oamenii politici să fie branșați la detectorul de minciuni.
  • De vreme ce posedăm arma nucleară, să le aruncăm la gunoi pe toate celelalte și să n-o folosim decât pe aceasta
  • Să se legalizeze poligamia
  • Să se interzică educația sexuală
  • Să se stopeze lecturarea gratuită a presei, pe Internet
  • Să închiriem armata și materialul militar țărilor din Orientul Mijlociu

Sunt tari oamenii, nu-i așa?

În 1789 n-a fost caniculă

4

Postat de Geocer | in categoria Franta | pe data de 15-07-2011

Se pare că la Paris, ziua de 14 iulie 1789 a fost una agreabilă, atât din punct de vedere al temperaturii, cât şi al indicelui de confort termic. Altfel, revoluţionarii ar fi picat unul câte unul pe străzi, iar gărzii regale nu i-ar fi rămas decât să-i strângă de pe jos şi să-i ducă la răcoare, chiar în fortăreaţa pe care vroiau s-o cucerească.
Deci, mare noroc au avut francezii că Busu n-a băgat în ziua aia o caniculă ca să le potolească elanul de a mai cuceri Bastilia. Căci de-ar fi fost aşa, întreaga istorie modernă a Franţei ar fi arătat altfel.
Lăsând gluma la o parte, sper că d-l Henri Paul (căruia am avut onoarea să-i strâng mâna de 2 ori, ba am ciocnit şi un pahar de vin cu domnia sa) se simte bine şi şi-a revenit după momentul de slăbiciune pe care l-a avut ieri.
Oricum, ar trebui să ştie că astfel de momente sunt benefice pentru politicieni, căci chiar cel care l-a sprijinit şi ajutat să se ridice a căzut cândva, în direct, la o emisiune TV. Iar acum, uite ce mare a ajuns!

Nu mai am loc să mă plâng

6

Postat de Geocer | in categoria Franta, politica | pe data de 14-06-2011

Din nou am avut o discuţie despre politică şi politicieni, cu un amic francez. Încercam şi eu să mă plâng de politicienii români că sunt toţi o apa şi-un pământ şi când colo, ce să vezi? A început şi el să-mi povestească de-ale lor de prin Franţa, aşa încât constatat că e greu să te plângi la alţii, căci şi ei le au pe-ale lor.
A început să-mi povestească un caz recent: un politician din arcul guvermanental este acuzat că a luat 2 salarii de la stat: unul de la o Universitate ce l-a plătit ca să ţină nişte cursuri, dar domnia sa nici măcar n-a călcat prin curtea respectivei instituţii, iar celălalt în calitate de consilier al primului ministru. Iar acum i se cere sa-l ramburseze pe cel încasat de la Universitate, ca tot l-a primit degeaba. Iar el susţine sus şi tare că de la guvern n-ar primi (chipurile) niciun ban pentru prestaţia de consilier. „Bun, zic eu, dar chestia asta s-ar putea afla rapid, doar astea ar trebui să fie informaţii publice, să aibă acces oricine (şi mai ales presa) la ele”. „Să fim noi sănătoşi, zice amicul meu”. Şi-mi reaminteşte de un caz ce a făcut oarecare vâlvă prin presa lor, acum câţiva ani.
Jacques Chirac a fost Preşedinte al Franţei timp de 12 ani. Dar înainte de asta, a fost Primar al Parisului. S-a aflat la un moment dat că, în perioada cât a fost Primar, ar fi angajat în mod fictiv la Primărie vreo câţiva membri ai partidului său, doar că să aibă şi bieţii oameni de unde să ia un ban (sărăcie mare şi la ei, ce, doar la noi?). Ei bine, scandalul ăsta n-a fost elucidat nici până-n ziua de azi, deşi a fost declanşat de către presă acum 5-6 ani!
Ce poţi să mai zici?

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.