Un casting eșuat

2

Postat de Geocer | in categoria borta, davila, luminita, pitesti, teatru | pe data de 05-06-2012

Așa s-ar fi putut numi piesa lui Gogol, „Căsătoria”, dacă ar fi fost scrisă în zilele noastre. Căci cum altfel decât „casting” s-ar putea chema operațiunea de selecție a unuia dintre cei 4 „aplicanți” la postul de soț al unei tinere (mă rog, nu foarte tinere) domnișoare din Rusia secolului 19?
Ziceam „nu prea tinere” deoarece a trebuit să aștepte decesul tiranicului său tată, apoi să treacă perioada de doliu și abia după aceea a apelat la un agent matrimonial (o pețitoare, mai precis) care să-i găsească și să-i prezinte pe cei mai de soi pretendenți.
Pe scurt, deși poate că nu era cel mai îndreptățit, câștigă cel care a avut „pile” și mai ales susținere din partea unui prieten „dezinteresat”, prieten care e-n stare de orice numai să-l vadă însurat pe Ivan Cuzmici, pretendentul pe care-l promovează. Care pretendent, atunci când se vede în pragul însurătorii, se sperie atât de tare încât fuge sărind pe fereastră.

Parada actorilor din piesa "Casatoria"

Parada actorilor din piesa "Casatoria"

Cam aceasta este intriga piesei. Spectacolul este presărat cu o serie de gaguri regizorale, așa cum îi stă bine unei comedii de situație. Se cuvine subliniat și faptul că acest spectacol a primit recent premiul juriului la Festivalul Internațional de Teatru de la Vratsa, Bulgaria.
Cât despre actori, dintre „aplicanți” mie mi-au plăcut Dan Andrei și Puiu Mărgescu, ceilalți (chiar și câștigătorul Cătălin Mirea) parându-mi-se mai „șterși”.
Dan Ivanesei, în rolul prietenului Kocikariov este destul de convingător, dar, nu știu de ce, parcă mi se părea că văd tot timpul pe scenă personajul pe care același actor l-a jucat în „Patriotica Română„.
O notă foarte bună pentru prestația Luminiței Borta care a jucat-o excelent pe bătrâna, vicleana și bețiva pețitoare Fiokla. De altfel, prestația sa a fost răsplătită de câteva ori cu aplauze la scenă deschisă, aplauze absolut meritate, după părerea mea. Am văzut-o pe d-na Borta în nenumărate piese și, practic, este de fiecare data alta. Vreau să spun că un actor obișnuit își „modifică” personajul pentru a-l aduce cât mai aproape de modul său de interpretare. Pe când un actor mare (și îndrăznesc să spun că Luminița Borta este o mare actriță) se transpune el însuși, intră în pielea personajului, astfel încât își surprinde spectatorii de fiecare dată.
Daniela Marinache pare a se fi specializat în roluri de fată-n casă, de servitoare, căci este a doua oară când o văd într-un astfel de rol. Iar interpretarea a fost destul de asemănătoare cu cea din prima piesă (tot „Patriotica Română” pe care am citat-o și mai sus). Deocamdată nu zic nimic, dar dacă o s-o văd și a treia oară jucând la fel, o s-o critic rău de tot.
Una peste alta, piesa pe care eu am vizionat-o duminică seara merită văzută, actorii merită aplaudați pentru prestația lor, iar premiul despre care vorbeam li s-a cuvenit pe deplin. Deci, piteșteni, mai mergeți și la teatru, din când în când.

Să judecăm la rece

3

Postat de Geocer | in categoria alegeri, pendiuc, pitesti | pe data de 22-05-2012

 Așa cum spuneam, tot mă frământ și mă întreb și nu pot dormi noaptea de grija alegerilor locale. Pe cine să votez oare pentru fotoliul de primar al Piteștiului? Doar doi dintre candidați au ceva șanse, ceilalți sunt doar de „umplutură”. Adică, asta-i părerea mea, nu știu ce zic sondajele. Dar hai să-i examinăm pe cei doi pe care-i consider eu cel mai bine plasați.
Tudor Pendiuc este actualul primar și are 20 de ani vechime în această funcție. Ce-a făcut și ce n-a făcut pentru oraș știe orice piteștean. Adică, a renovat centrul, dar a lăsat în paragină cartierele. A făcut o fântână muzicală de milioane de euro, dar a lăsat în faliment termoficarea. A asfaltat străzile principale (aproape în fiecare an), dar a lăsat gropi și șanțuri prin cartiere. Nu s-a implicat sub nicio formă în reabilitarea termică a blocurilor, dar i-a amenințat pe cei care au făcut-o din banii proprii că-i amendează. Și-ar mai fi ceva: în anul 1992, când a candidat pentru prima dată, d-l Pendiuc era analist-programator la o firmă din Stefanesti și avea un apartament în Pitești. La fel ca mine, doar că eu eram analist-programator la o altă firmă. Amândoi am trăit din salariu căci nu se poate spune că iscusința domniei sale în afaceri i-a adus mulți bani, deoarece în calitate de primar n-a avut voie să-și dezvolte o afacere. Acum, după 20 de ani, deși avem salarii comparabile, eu locuiesc în același apartament din 1992, pe când dumnealui și-a mai cumpărat încă unul și și-a construit și o vilă (care se învârte după soare, după cum zic gurile rele). Oare cât de mult a putut să economisească dintr-un salariu de primar, ca să reușească această performanță?
Celălalt candidat este d-l Daniel Dragomir despre care eu personal nu auzisem înainte de ziua în care și-a anunțat candidatura la fotoliul de primar. Cică ar fi un om de afaceri de succes, proprietar al unui hotel care nu mai funcționează din lipsă de clienți. Își face o campanie asiduă pe facebook, dar și la Universitate (prin intermediari, nu direct). Este clar că are drept alegători țintă pe cei tineri. Dar în afară de atacurile la actualul primar și la câteva promisiuni populiste, n-am văzut nimic concret în programul său. Adică, dacă va fi ales, o să facă exact ca și Pendiuc: niște chestii de suprafață, care să ia ochii, dar nu va rezolva problemele cu adevărat grave din Pitești. Iar dacă nu va câștiga, părerea mea este că va dispărea în neant, acolo de unde a apărut ca să candideze la Primărie. Așa s-a întâmplat cu toți contra-candidații de până acum ai d-lui Pendiuc: s-a auzit de ei în campania electorală, apoi nimeni nu mai știe pe unde au dispărut.
Până la urmă, stau să mă gândesc dacă n-ar fi mai bine să votez cu doamna Fulga. Măcar dumneaiei arată bine, deci am un motiv întemeiat s-o ștampilez!

Am ajuns un fel de cetățean turmentat

4

Postat de Geocer | in categoria alegeri, PDL, pendiuc, pitesti | pe data de 16-05-2012

Mai sunt doar câteva săptămâni până la alegerile locale, iar eu tot stau și mă întreb, precum celebrul personaj caragielean: „Dar eu, eu cu cine votez?”
Nu-l mai vreau pe actualul primar din mai multe motive pe care n-am chef să le dezvolt pentru că sunt destui care, în această perioadă, scriu despre ce-a făcut și ce n-a făcut Tudor Pendiuc. Așa că mi-aș fi dorit un candidat în care să pot avea încredere. Măcar până ajunge primar!
Ei bine, n-am avut noroc!
Din principiu, nu pot vota un candidat de la PDL, nici unul de la PP-DD, nici de la UNPR și nici de la PRM. Și-atunci, ce-o să fac? Mă mai duc la vot, sau stau acasă, beau o bere și zic c-am fost?
Încă nu m-am decis, dar în privința asta mai am destul timp de gândire. Oricum, sunt convins că Pendiuc va câștiga (din păcate) încă un mandat. Păcat!

La Pitești, ciclismul e interzis

2

Postat de Geocer | in categoria pitesti | pe data de 15-05-2012

Pentru că fac prea puțină mișcare, într-o bună zi m-am hotărât să împrumut bicicleta fiului meu și să mă duc să fac câteva ture în centrul orașului, pe-acolo pe unde nu circulă mașini.
„Neee, mi-a zis el! N-ai voie cu bicicleta prin centru. M-am dus eu acum câțiva ani și m-a amenințat un polițist comunitar că mă amendează dacă nu dispar imediat!”
„Bun, atunci o să mă duc în Parcul Ștrand, că e la doi pași de noi”. Zis și făcut. Dar mai bine m-aș fi ales doar cu zisul, căci cu făcutul e treabă grea. Parcul e plin de oameni care-și scot copiii mici la plimbare în aer liber. Nu făceai câțiva metri fără să întâlnești câte un copilaș. Și se știe că micuții sunt imprevizibili. Am stat tot timpul cu frica-n sân că o să dau peste vreunul. Deci, nici aici nu se poate face mișcare cu bicicleta.
În Pădurea Trivale, situația este aceeași: multă lume și mai ales mulți copii. Trebuie să te „strecori” printre ei ca să poți avansa. Pe arterele circulate de mașini ar fi o adevărată aventură să te plimbi cu bicicleta, ca să nu mai vorbesc și de faptul că o să inspiri numai fum de la țevile lor de eșapament, plus niscaiva praf.
Am văzut că la București s-au creat piste pentru bicicliști, atât prin parcuri, cât și pe arterele de circulație. La Pitești, nu! E interzis, pur și simplu. Și nici nu cred că se va schimba ceva, căci niciunul dintre candidații la Primărie n-a pomenit nimic în acest sens.

Trai neneacă pe banii babachii

3

Postat de Geocer | in categoria pitesti, politica | pe data de 04-05-2012

Uite-așa află omul prea târziu despre niște chestii interesante. Ce să fac, dacă eu de 1 mai m-am dus la țară și m-am apucat să fac singur un grătar, cu mici cumpărați de la Carrefour? (Nu sunt buni, să știți. Se sfarmă când îi frigi). Mai bine rămâneam la Pitești și mă duceam pe Platoul din pădurea Trivale ca să mănânc mici și să beau bere pe gratis.
A fost pomană electorală la Pitești, nu știați? Au dat de mâncat și de băut Mircea Andrei (senator PDL, candidat la Președinția CJ Argeș) și Daniel Dragomir (candidat PDL la Primăria Pitești). Cică ar fi participat vreo 5000 de persoane, atât din Pitești cât și din împrejurimi. A fost bairam mare, cu muzică, mici, bere, toate moca.
Primul meu impuls a fost să calculez costurile. Păi dacă 5000 de persoane au mâncat câte 3 mici, iar un mic costă 2 lei, atunci micii au costat 30 000 de lei. Dacă au mai băut și câte 2 pahare de bere, iar paharul costă 2,5 lei iacătă încă 25 000 de lei. Or fi mai costat și muzicanții vreo 15 000 de lei, ajungem la 70 000 de lei.
Întrebarea logică a fost „de unde frate atâția bani pentru pomană electorală?”. Apoi m-am lămurit! Am mers pe site-ul senatului și am citit declarația de avere a senatorului Mircea Andrei. Păi numai în depozite la diverse bănci din Elveția și România deține peste 5 milioane de Euro. Nu mai pun la socoteală terenuri, case, apartamente, bani dați cu camătă sau mărunțișuri de pe la casa omului (bijuterii, ceasuri, timbre, tablouri), că n-are rost.
Ce s-o mai lungim? Omul e avocat, iar un avocat știe cum să facă bani. Așa că mărunțișul ăsta de 70 de mii de lei e chiar un mizilic, nici n-are rost să-l mai comentăm!

Flautul de aur vine la Pitești

4

Postat de Geocer | in categoria muzica, pitesti | pe data de 24-04-2012

Și e vorba de aur masiv, 18K, nu de cine știe ce tinichea!
Țin să vă anunț în mod oficial că sunt posesorul unei invitații pentru 2 persoane la spectacolul de la Casa Sindicatelor din Pitești, spectacol ce face parte din Turneul Național „Flautul de aur”. Turneul începe la Brașov, continuă la Pitești, apoi la Reșița, trece prin București și se termină la Caracal.
Flautul despre care v-am pomenit este fabricat de către firma Muramatsu din Japonia, firmă ce-și personalizează fiecare instrument pe care-l produce, în funcție de artistul căruia-i este destinat și abia după ce specialiștii firmei ascultă și privesc ore în șir înregistrări cu respectivul artist. Și mai are ceva deosebit, acea firmă: toți angajații știu să cânte la flaut, ba mai mult, sunt trimiși să ia lecții la cele mai importante școli de profil din lume.
Și-acum să vă spun câteva cuvinte și despre proprietarul flautului. Practic este singurul artist român care deține un astfel de instrument, se numește Ion Bogdan Ștefănescu, are un master la o universitate din Illinois (SUA) și este doctor în muzică.
În acest turneu, va cânta alături de pianistul Horia Mihail, la rândul sau un artist foarte talentat și titrat.
Spectatorii vor avea ocazia să se delecteze cu mai multe sonate pentru flaut și pian, sonate aparținând unor mari compozitori ai lumii (Bach, Mozart, Dvorac, Poulenc etc.).
Pentru cei care doresc mai multe informații, iată și un link către site-ul oficial al turneului

P.S. Mulțumesc Băncii Leumi, unul dintre sponsorii evenimentului, pentru invitația despre care vorbeam la începutul articolului. Nu sunt clientul lor, tocmai de aceea faptul că s-au gândit la mine este și mai măgulitor.

La pas prin Pitești (articol cu pretenție de foto-reportaj)

15

Postat de Geocer | in categoria fotoreportaj, lalele, pitesti, primavara | pe data de 22-04-2012

A venit primăvara la mine în oraș și încă nu apucasem să fac o plimbare prin centru, ca să văd ce mai este și ce nu mai este pe-acolo. Asta nu înseamnă că n-am mai ieșit deloc în oraș, dar de fiecare dată am avut o țintă precisă, m-am dus, mi-am rezolvat problema și m-am întors, fără să mă uit mai atent în stânga și în dreapta. Și de data asta aveam o țintă precisă: vroiam să văd ce piese de teatru se vor juca acest week-end la Davila, ca să știu dacă e cazul să prevăd o ieșire la teatru. Din păcate, pe Internet nu poți să găsești decât rareori programul teatrului, așa că trebuie să mergi în centru, unde pun ei afișe, pentru a ști ce se joacă. Dar cum nu era nicio grabă, am transformat deplasarea asta într-o plimbare cu aparatul foto în mână.

Slogan magazin de incaltaminte

Și iată ce-am remarcat:

Mai întâi m-a făcut să zâmbesc sloganul unui magazin de încălțăminte: „La noi îți găsești perechea”. Eu nu mi-o căutam, așa că am pozat și am trecut mai departe.

 

 

 

 

 

 Erau de remarcat și lalelele, evident. Căci, la fel ca și în ceilalți ani, Primăria s-a ocupat de plantatul acestora în parcurile din oraș. Și la fel ca în ceilalți ani, numărul acestora s-a diminuat simțitor, fiind din ce în ce mai rare, dar și îngrădite de niște gărdulețe din sârmă care nu le protejează de nimic. Poate doar de câinii vagabonzi pe care Primăria nu-i deranjează în niciun fel. Iată și o poză cu lalele.

Lalele ingradite

Că să vedeți că am dreptate atunci când zic că numărul de lalele s-a diminuat an de an, iată o poză făcută acum 3 ani si iată ce-am pozat ieri. Dacă acum 3 ani erau lalele, anul trecutși anul ăsta, în acel loc, nu mai este decât gazon. Dar s-a mai avansat un pic: în anii trecuți, funcționa fântâna. Rămâne ca la anul s-o desființeze și pe aceasta de tot și să toarne beton!

Lipsa lalele


Ca să terminăm într-o notă hazlie, țin să vă anunț că mi-am întâlnit un prieten din 2001. Bine, eu îl uitasem, de fapt nici acum nu-mi amintesc să fi fost vreodată prieteni, dar dacă el susține sus și tare lucrul asta, îl las să creadă că are dreptate, nu?

Prietenul meu?

Piteștiul e mult rămas în urmă

9

Postat de Geocer | in categoria haioase, pitesti | pe data de 12-03-2012

 De curând, mi-am descărcat pe tabletă aplicația PresaOnline pentru Android. Mi s-a părut interesant ca dimineața, la o cafea sau la un ceai, să citesc principalele titluri de prin ziare, să aflu ultimele noutăți din diverse domenii. Printre altele, am posibilitatea să aflu și cum se prezintă vremea în cele mai importante orașe din țară. Bineînțeles că am căutat să văd ce arată pentru orașul meu. În felul acesta am făcut constatarea din titlu: din punct de vedere al vremii, Piteștiul este rămas în urmă cam cu 2 ani și jumătate. Să sperăm că doar din punct de vedere al vremii și doar pe PresaOnline. Iată și un PrintScreen.

La Pitești, renii schiază !

6

Postat de Geocer | in categoria pendiuc, pitesti | pe data de 07-12-2011

Renul Schior

Renul Schior

Nu știu dacă ați mai văzut o astfel de minunăție, dar dacă n-ați văzut puteți veni la Pitești. Oare câtă imaginație și cât talent ți-or fi trebuind că să realizezi un astfel de kitch? Știam că d-l Pendiuc nu-i un campion în ceea ce privește gustul artistic, dar cred că asta le întrece pe toate cele pe care le-am văzut până acum. Deci, renul e biped, schiază, iar noaptea se i se aprind toate beculețele de parcă ar fi extraterestru. Iar toate astea, în fața statuii revolutionarului și cărturarului
pașoptist Nicolae Bălcescu. N-am ce mai comenta. Am rămas fără replică, pur și simplu!

Vreţi mistere? Luaţi de-aici!

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, lansare, Lectura, pitesti | pe data de 17-06-2011

 Coperta cărţii
Coperta cărţii

Pentru cei care nu ştiu, printre lucrurile cu care eu mă mândresc în calitate de blogger este şi faptul că am un vecin dublu. În sensul că-mi este atât vecin de bloc (adică stăm în blocuri alăturate), cât şi de blog.
Cristian Cocea este jurnalist, om de cultură, scriitor şi (nu în ultimul rând) blogger. Cred că este şi profesor pe la o universitate de jurnalism, dar nu ştiu dacă între timp n-o fi renunţat la această activitate. Un om ocupat (şi în acelaşi timp preocupat) ce să mai discutăm.
Fumător de pipă şi degustător (cunoscător) de vinuri bune, vecinul meu îşi completează în acest fel seria de activităţi pe care le desfăşoară cu plăcere.
Bun, gata, l-am lăudat destul. Hai să trecem la informaţia pe care doresc s-o transmit, altfel ne prinde Crăciunul pe-aici.
Stimabilul meu vecin a scris o carte a cărei copertă o vedeţi alături. Bun, nu este singura sa carte, dar având în vedere faptul că tirajul primei ediţii s-a epuizat demult, iar autorul a considerat că ar fi bine s-o mai „garnisească”, pe ici pe colo, cu câteva informaţii interesante, iată că a scos şi ediţia a 2-a „revazuta şi adăugită” cum se spune.
Şi pentru că orice carte merită măcar o lansare, aceasta se va petrece pe data de 24 iunie la Biblioteca Judeţeană Argeş, începând cu ora 14.00.
Eu nu mi-aş permite să ratez un astfel de eveniment. Sper că nici voi. Mai multe amănunte puteţi afla de pe blogul lui Cristian.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.