Cristian Lisandru: cu portofelul gol la hypermarket

7

Postat de Geocer | in categoria poezie | pe data de 25-06-2011

Etichete:,

Nu ştiu ce i-o fi venit şi lui Cristian! Cică, într-o bună zi, s-a dus la hypermarket ca să ceară „dragoste en-gros„. Se pare că l-au dat paznicii afară cu forţa! Păi bine, mai Lisandrule, tu încă n-ai înţeles că la hypermarket se vinde en detail? Şi-apoi, uite ce-am mai aflat, stimaţi cititori, despre amicul nostru: cică mai avea şi portofelul gol. Bravos! Te duci la hypermarket să cumperi dragoste (en gros, mă repet), având portofelul gol.E clar că meritai să fii dat afară în şuturi!
Bun, haideţi să punem lucrurile la punct, căci nu vreau să fiu înţeles greşit. Stilul de comentariu de mai sus e al meu, dar se referă la nişte poeme ale lui Cristian pe care am avut onoarea să le citesc şi să le apreciez. Spune, autorul:
„Am fost la hypermarket
vroiam să cumpăr dragoste en gros
mai bine luaţi ulei, zahăr, măsline
promoţiile atrag lumea
ca un magnet
dacă vă bateţi joc de noi
poftiţi afară
alţii la rând”
(„Atunci când vara se reinventa”)

Iar în celălalt volum de poezie, mărturiseşte:

„Portofelul gol, sufletul la fel.
Viaţa, câteodată, jalnică îmi pare”
(„Aşteptare”)

De-aici am tras eu concluzia că s-a dus să cumpere dragoste cu portofelul gol. Serios vorbind, Cristian n-are nevoie să cumpere dragoste nici en gros, nici en detail. Şi asta datorită faptului că posedă el însuşi atât de multă iubire încât o oferă cu generozitate şi celor care-l cunosc.
Cristian Lisandru este un scriitor care trebuie citit cu multă atenţie. Dacă-l citeşti „în diagonală” (cum se spune), pierzi multe detalii, pierzi însăşi ideea pe care el vrea să o transmită. Cândva, eu am folosit o anumită expresie care (pentru scurt timp) l-a supărat. Sau, poate că „supărat” nu este cuvântul potrivit. Am zis ceva de genul „faci exces de metafore”. Cu riscul de a-l supăra din nou, reiau ceea ce am zis acum câţiva ani: la Cristian Lisandru, aproape fiecare vers ascunde o metaforă. Şi mai este ceva: Modul în care sunt aşternute pe hârtie versurile sale dau impresia de firesc, de normal. Adică, atât metaforele cât şi rimele par a veni de la sine, fără niciun efort din partea autorului. E ca şi când poezia s-ar simţi la ea acasă în garsoniera lui Cristi Lisandru.
Vă mai dau doar un exemplu de metaforă, apoi va las plăcerea să-l descoperiţi singuri pe poetul îndrăgostit despre care am făcut vorbire aici.

„urmele roţilor în zăpadă
riduri pe obrazul iernii”

Bine, bine! Poet, poet. Dar Cristian trăieşte printre noi, adică nici pe o altă planetă şi nici într-o altă ţara. Deci, simte pe propria piele ceea ce simţim noi toţi. Aşa încât descoperim şi versuri în care se simte cumva revolta faţă de un sistem care nu prea ne reprezintă. Aşa încât, în poezia „Unor inconştienţi care strâng ţara de gât”, Cristian o zice bine de tot:

„Stăm în genunchi, cu capul sub secure
Arunci când vin inspectorii să fure
Ne reproşăm că suntem maleabili,
Pozăm, în prime-time, în justiţiabili”

Să vă mai spun câte ceva şi despre proza sa? Pe scurt, este remarcabilă! Practic, vezi cum poetul se transformă în călător sau în observator atent, uneori satiric, a ceea ce se întâmplă în jurul său, în jurul nostru. Descoperi o lume concentrată în doar câteva pagini de carte. Pentru că, deocamdată, Cristian n-a publicat decât proză scurtă. Eu îi aştept cu nerăbdare romanele. Aşa că-i urez încă de pe acum mult succes la scris şi la publicat.

P.S. Mă pot mândri cu faptul că posed toate cele 3 cărţi ale lui Lisandru, cu autograful autorului. Mulţumesc, Cristian!

Cine nu, nu-i!

2

Postat de Geocer | in categoria Eminescu, poezie | pe data de 15-01-2011

Cine nu-si aminteste macar odata pe an de Eminescu, ala nu-i roman!

Si te-ai dus, dulce minune,
Si-a murit iubirea noastra
Floare-albastra! Floare-albastra!
Totusi, este trist in lume!

Eu unul, mi-l amintesc zilnic. Anul trecut spuneam ca a fost intr-adevar un geniu. Acum 3 ani scoteam incercam sa-i abordez „altfel” viata si opera. Iar pe blogul meu rebusist i-am criptografiat cateva versuri. Dar chiar daca nu scriu sau nu criptografiez nimic scris de marele nostru poet, il port in minte si in inima, tot timpul.

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişiti, pe mine
Mie redă-ma!

Poezie poetica scrisa de un poet lipsit de talent

13

Postat de Geocer | in categoria poezie | pe data de 07-09-2010

Se-ascute lupta-n PDL
Se-ascute si e dura
Isi smulg reciproc penele,
De mama se injura.

In tara este saracie,
Ei spun ne vor binele.
Dar ne fac rau cu dibacie,
Iar  lupta se ascute-n PDL.

„Tara arde”, zice-o vorba,
Ei piaptana pletele.
Si isi mesteca in ciorba,
Iar lupta se ascute-n PDL.

E toamna si-apoi vine iarna
Si n-avem de niciunele.
Guvernul nimeni nu-l rastoarna,
Dar lupta se ascute-n PDL

E lupta grea, pentru ciolan
Se bat cu toti pe ministere
Caci vor sa fie in prim-plan,
Parerea noastra nimeni nu o cere.

Ii doare-n cot de-ntreaga tara
Ar fi in stare totul sa distruga
Nu le-ajunge cat acaparara
Ei vor sa-si faca plinul si sa fuga.

“Sa nu dea Dumnezeu cel sfant”…
Zicea candva, poetul disperat
…Sa dam noi cu ei de pamant
Caci razbuna-vom tot ce-am indurat

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.