Necuratul nu domneşte doar în Colga

5

Postat de Geocer | in categoria Lectura, roman | pe data de 01-08-2011

Regele

Regele Romanului politist

În concediu am citit încă o carte scrisă de cel care, pentru romanul poliţist, este ceea ce este Guţă pentru manele şi Hagi pentru fotbal. Dacă încă nu l-aţi recunoscut, n-aveţi decât să priviţi imaginea alăturată ca să vă daţi seama despre ce scriitor vorbesc.
Am citit, deci, romanul „Necuratul din Colga”, roman început de d-l Arion în 1999 şi terminat prin 2004. Ca să vă satisfac curiozitatea, o să vă spun că totul pleacă de la nişte crime bestiale comise într-un orăşel (imaginar) din nordul ţării (Colga pe numele său), crime cărora poliţia locală nu le poate găsi rezolvarea, aşa încât este trimis la faţa locului un agent special super-antrenat şi foarte instruit. Omul e pus pe glume, dar în acelaşi timp se concentrează în mod serios asupra anchetei, astfel încât scoate la iveală lucruri şocante despre ceea ce se întâmplă prin partea locului.
Dar nu scriu acest articol pentru a vă povesti romanul (vă recomand să-l citiţi voi înşivă), ci pentru a face câteva remarci în ceea ce priveşte ideile ce se pot citi printre rândurile romanului citat mai sus.
Mai întâi aş remarca revolta omului George Arion, transpusă în literatură de către scriitorul cu acelaşi nume, împotriva nedreptăţilor din societatea în care trăim. Nu e prima oară când observ această revoltă, căci şi în „Cameleonul”, şi în „Fortăreaţa nebunilor”, dar şi în alte romane scrise de acelaşi autor am putut-o „citi”. Revolta împotriva potentaţilor zilei, dar şi împotriva faptului că oamenii necăjiţi, în loc să ia atitudine împotriva abuzurilor acestora, se complac într-o inexplicabilă letargie, uneori chiar admirându-i pe cei care au ştiut să fure ca să-şi construiască averi colosale.
În al doilea rând, aş dori să vă vorbesc despre un personaj secundar al cărţii, senatorul MIU TROCAN DROVELIDU, liderul Partidului Românilor Adevăraţi, personaj care a fost creat avându-l drept model pe fostul senator Corneliu Vadim Tudor, politician care în 1999 era în plină ascensiune pe scena politică (dacă vă amintiţi, în 2000 a intrat în al doilea tur de scrutin pentru prezidenţiale). Nici măcar numele personajului nu a fost ales la întâmplare, fiind de fapt o anagramă a numelui celebrului tribunatic.
Ceea ce v-am povestit aici nu este decât un exemplu de implicare a unui scriitor în ceea ce se întâmplă în societatea românească, implicare ce face apel la talent şi la imaginaţie.
Alo, Domnul Arion, la cât de frumos am scris aici, e musai să-mi oferiţi un exemplar dintr-o carte de-a dumneavoastră pe care încă nu o posed. Vă mulţumesc anticipat!

Celebritatea-mi bate la usa. Sa-i deschid? Sa nu-i deschid?

18

Postat de Geocer | in categoria Oana Stoica-Mujea, Parfumul vaduvei negre, policier, roman | pe data de 16-02-2010

Nu stiu daca stiti, daca ati stiut vreodata si ati uitat, sau daca n-aveati cum sa stiti pentru ca ati deschis mai tarziu acest blog, asa ca o sa va mai povestesc eu odata, pe indelete, toata chestia.

Deci, acum circa o jumatate de an, celebra scriitoare pitesteanca Oana Stoica Mujea si bloggerita cu acelasi nume imi trimitea un e-mail in care imi cerea acceptul de a se folosi de mine drept personaj intr-un roman politist pe care urma sa-l scrie. Ce-am raspuns eu? Asta am raspuns :

Am râs cu lacrimi când am aflat că vrei să mă faci personaj de roman. Accept, cum să nu? Ai grijă, nu cumva să scap de bănuiala cum că eu aş fi criminalul. Şi să mă implici şi într-o relaţie dintr-aia scandaloasă, că altfel aş fi un personaj prea plictisitor. Acestea fiind zise, îţi urez să ai cât mai multă inspiraţie în a scrie romanul şi să devină un bestseller. Eventual să se facă şi un film după el.

Si Oana comenteaza sarcastic :

Eu am observat aşa: Geocer vrea relaţii scandaloase şi film în care să apară şi actorul care-i poartă numele. Şi ai zice că e un tip normal dincolo de online. Să mai ai încredere în cineva în zilele noastre. Puh.

Vremea a trecut si iata ca, in sfarsit, se anunta aparitia romanului „Parfumul vaduvei negre”. Dar nu oricum, ci intr-un tiraj de 9300 de exemplare si distribuit impreuna cu revista Flacara ce va aparea la chioscuri pe 25 februarie.
Ce rol am eu in acel roman? Ce fel de personaj sunt? Sa nu ma-ntrebati, ca  nu stiu. N-am reusit sa aflu de la Oana mai nimic, privind soarta pe care mi-a harazit-o. Ba da, cate ceva a mai scapat ea pe ici pe colea : cum ca le-as pune bete-n roate lui Ciutacu si lui Badin (bine le fac, ca prea se dau vedete !), ca m-ar fi bagat printr-un fel de pivnita, sau adapost antiaerian, ceva de genul asta. Dar nu stiu ce cautam pe-acolo. Or fi fost ascunse niscaiva sticle de vin prin pivnita? Daca da, atunci chiar ca se merita sa merg dupa ele.
In fine, ce-o fi, vom vedea (sau mai bine zis vom citi) cu totii peste o saptamana si ceva. Deocamdata, public si eu coperta romanului si dau link la articolul de pe blogul Oanei , articol din care veti afla cine sunt celelalte pesonaje si cum si-au exprimat ele acceptul pentru a le fi folosit numele in roman.

Si ca sa nu uitati sa va procurati revista „Flacara”, impreuna cu romanul in care veti intalni un personaj cu numele meu, o sa am grija sa va reamintesc acest lucru. Ba o sa pun si pe side-bar coperta cartii impreuna cu vreo cateva cuvinte legate de iminenta sa aparitie. Si acum, un mic bonus : iat-o pe Oana vorbind despre roman si despre aparitia mea in calitate de personaj al acestuia :


Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.