Istanbulul a capitulat

2

Postat de Geocer | in categoria fotbal, romania | pe data de 12-10-2012

Allah, Allah, turcii răcnesc,
Sărind pe noi o sută

Ma rog, n-au fost ei chiar o sută ci doar 11, dar golul ăla de la sfârșitul primei reprize a fost de-adevăratelea GROZAV. Și cel mai important este faptul că i-am bătut din nou pe otomani la ei acasă, deși, dacă e să despicăm firu-n patru, în 1877 i-am bătut pe teren neutru, căci Bulgaria nu era a lor.
Oricum, important este că:

Noi punem steagul românesc
Pe crâncena redută.

Iar de va fi să obținem un rezultat la fel de bun și la București, cu Olanda, atunci chiar că vom fi luat un bun start pentru calificarea la Monialul din 2014.
Hai România!

O întrebare incomodă

2

Postat de Geocer | in categoria Franta, muzica, romania | pe data de 26-04-2012

 I-am auzit pe mulți dintre conaționalii mei punându-le străinilor care ne vizitează o întrebare ce pare foarte simplă și logică la prima vedere: „Cum vi se pare România?”. Cât de incomodă este pentru străin această întrebare, mi-am dat seama ieri când l-am văzut pe un francez încercând să dea un răspuns diplomatic.
Practic, punându-i unui străin această întrebare îl obligi, fie să mintă și să-ți spună ceea ce vrei tu să auzi, adică „România e o țara foarte frumoasă, iar românii niște oameni minunați”, fie să te jignească spunându-ți ceea ce tu știi deja: „România e o țara plină de mizerie”.
Francezul de ieri a încercat, după cum spuneam, un răspuns diplomatic spunând că, uite, în România e soare, e frumos, pe când în Franța, acum e vreme urâtă, ploaie.
Că să nu rămână niciun dubiu asupra răspunsului, am punctat eu, parafrazând un cântec franțuzesc : „la misère est moins pénible au soleil” (mizeria e mai puțin penibilă la soare).
Făceam aluzie la acest cântec celebru, al celebrului Charles Aznavour.

Dacă-i de lăudat, atunci să lăudăm

5

Postat de Geocer | in categoria romania, Turism | pe data de 26-07-2011

Fiind în concediu, dar încă nevenind ziua în care trebuie să plec la munte (pentru curioşi, o să merg la Băile Tuşnad, începând de mâine), am ieşit un pic să mă plimb prin minunatul centru al frumosului nostru municipiu reşedinţă de judeţ.
M-am plimbat eu cât m-am plimbat, iar până la urmă am cumpărat un ziar, ca să văd ce-au mai scris amicii mei (foşti?) bloggeri Ema Boema şi Remus Iepuraşul.
Şi cum stăteam eu liniştit pe bancă (precum un pensionar) şi citeam despre cum a trăit Remus un week end la munte în compania colegilor de redacţie, iată că se opreşte în faţa mea un tinerel care-mi zice că distribuie în mod gratuit un ghid turistic al caselor memoriale din România. Tocmai mă pregăteam să-i servesc întrebarea cu care fac furori în astfel de situaţii („Bine, am înţeles că e gratuit, dar spuneţi-mi cât costă?”), dar n-am mai apucat s-o rostesc pentru că băiatul respectiv mi-a spus că nu trebuie decât să-i furnizez numele, prenumele şi să semnez pe un tabel pe care el mă va înscrie şi asta-i tot. Puteam să-i dau orice nume, căci nu mi-a cerut un act de identitate pentru a mă verifica. Mă rog, cred că n-aş fi putut să-i spun că mă cheamă Gabriela (de exemplu), căci minciuna ar fi fost prea vizibilă.
Iată-mă, deci, în posesia unei cărţi însoţită de un DVD care prezintă o mare parte a caselor memoriale amenajate acolo unde au trăit oameni de cultură sau oameni politici importanţi din ţara noastră.
Ghidul este editat de către Ministerul Turismului şi Dezvoltării Regionale, astfel încât veţi asista la o premieră pe acest blog: o voi lăuda pe d-na Udrea, ministresă care a girat realizarea şi distribuirea gratuită a acestuia. Atât cartea cât şi DVD-ul sunt realizte în nişte condiţii calitative de invidiat, iar conţinutul editorial încearcă să acopere tot cuprinsul ţării. Prezentările sunt foarte interesante şi îţi stârnesc pofta de a merge să vezi la faţa locului casele prezentate.
Dar cum cârcotaşul din mine nu se poate abţine, voi evidenţia şi 2 scăpări ale acestui ghid.
În primul rând, ca un mare admirator al lui Blaga, m-a mirat faptul că din Ghid lipseşte casa memorială de la Lancram (Alba) ce-i este dedicată. Apoi, în cuprinsul cărţii, cuprins aflat pe primele 2 pagini, casele memoriale din Vâlcea sunt puse alături de cele din Timiş (cuprinsul este făcut pe judeţe).
Trecând peste aceste mici greşeli, ghidul mi se pare bun şi util stimulării turismului intern, iar ideea realizării lui, foarte bună. Deci, doamna Udrea e foarte bună, fraţilor!

Iresponsabilii şi asumarea răspunderii

1

Postat de Geocer | in categoria Basescu, Boc, romania | pe data de 10-06-2011

Aud că guvernul Boc îşi va asuma încă odată răspunderea în faţa parlamentului, de data asta pe legea privind regionalizarea României.
În primul rând, trebuie ştiut fapul că legea asta e făcută la repezeală: s-a trezit Băsescu vorbind mai săptămâna trecută (probabil după ce băuse prea mult), iar acum guvernul şi PDL-ul trebuie să facă fix ce-a cerut „iubitul conducător”. Exact ca pe vremea lui Ceauşescu: făcea ăla un semn cu mâna şi a doua zi mai dispărea un cartier de case pentru a se ridica blocuri.
În al doilea rând, gugumania aia rostită de Boc „administraţia trebuie să fie cât mai aproape de cetăţean” este atât de mare şi de ilogică încât nici nu-mi mai vine s-o comentez. Adică, în momentul de faţă, un cetăţean care are de rezolvat o problemă în reşedinţa judeţului în care locuieşte, are de parcurs maximum 80 Km ca să ajungă acolo. Cât va avea cu noua împărţire teritorială? Păi vor fi unii care vor fi nevoiţi să parcurgă şi câteva sute de Km. Şi atunci, cum rămâne cu administraţia care e aproape de cetăţean? Iar dacă nu la distanţă fizică se referea premierul, atunci la care distanţă? Va fi prefectul mai aproape de cetăţenii judeţului său din punct de vedere spiritual? Să fim serioşi!
Vine apoi la rând chestia cu asumarea răspunderii, în Parlament. „Jocul” acesta l-am învăţat pe de rost, iar maşina de vot pedelistoudemeristouneperistă a funcţionat şi va funcţiona „ceas”, astfel încât moţiunea de cenzură a opozitiei va pica din nou fără probleme. Iar legea asta făcută în pripă şi în detrimentul cetăţeanului de rând va fi aprobată şi se va pune în aplicare.
Ce se va întâmpla, dacă merge prost? Cine va fi făcut responsabil, dacă se va constata că împărţirea e aşa de proastă încât nu poate funcţiona? Vor plăti în vreun fel Boc, Băsescu şi maşina lor de vot? Ei, aş! O să-i doară fix la 1 metru în spate, de noi şi de toate necazurile pe care ni le vor pricinui. Ce, parcă până acum au plătit în vreun fel pentru toate prostiile pe care le-au făcut? Sau, au ţinut vreodată cont şi de părerile altora? Au făcut ce-au vrut ei şi chiar dacă a ieşit prost nu le-a păsat, n-au suportat nicio consecinţă, au mers mai departe. Alţi premieri care n-au reuşit să aibă performanţele cerute , au plecat din fruntea guvernului (Ciorbea, Radu Vasile). Boc rămâne veşnic!
Din toate aceste motive, dar şi din multe altele, ţin să-i anunţ încă de pe acum că n-o să-i regret nici sub negru sub unghie atunci când vor fi „măturaţi” de pe scena politică şi vor ajunge să nu mai intre prin Parlament decât în vizită, cum a păţit (cel mai recent) PRM-ul.

Statul politienesc roman

2

Postat de Geocer | in categoria romania | pe data de 25-05-2011

Toata lumea se mira cum de nu se revolta romanii, cum de reusesc guvernantii sa faca tot ceea ce vor fara a avea parte de manifestari de strada asa cum s-a intamplat in Grecia sau in Franta (si nu numai). Raspunsul este simplu: Romania este inca un stat politienesc, aproape la fel de dur ca si statul comunist. Libertatile care ni s-au dat dupa Revolutie sunt mai mult formale. Iliescu a preferat sa pastreze intacte structurile de intimidare a populatiei, iar cei ce i-au urmat si-au dat seama ca dorm mai linistiti daca oamenii stiu de frica organelor de ordine.
Iata cum se manifesta aceasta intimidare si descurajare continua a manifestarilor de protest: atunci cand are loc un miting, o demonstratie, ceva, in afara de mascatii ce au grija sa nu existe violente, exista si cativa indivizi care ii filmeaza pe participanti. Acestia nu se implica in niciun fel, rolul lor e doar acela de a strange cat mai multe „probe” privindu-i pe cei care iau parte la manifestare. Ulterior, aceste probe sunt valorificate in diverse moduri. Daca vreun manifestant a aruncat cu pietre spre fortele de ordine, este identificat si arestat in cel mai scurt timp. Daca participa la manifestatie vreo persoana pe care ei o pot demite, i se gaseste nod in papura si e data afara.
In felul acesta se induce teama de autoritati, iar oamenii prefera sa stea acasa decat sa se expuna unor represalii ulterioare. In tarile cu adevarat democratice, fortele de ordine tin cont de faptul ca, probabil, manifestarea aia era legitima, oamenii isi cereau niste drepturi, nu au iesit in strada doar pentru ca sunt scandalagii si recalcitranti.
Acesta-i marele secret, asa se explica faptul ca romanul tace, inghite in sec si accepta ca guvernul sa „stranga surubul”. Decat fara serviciu sau la puscarie, mai bine cu o reducere de 25% a salariului. Acesta-i tristul adevar.

Cum v-ati petrecut iesirea din recesiune?

20

Postat de Geocer | in categoria Boc, Economie, Pamflet, romania | pe data de 01-04-2011

Asa cum va ziceam si ieri, in noaptea care a trecut s-a petrecut un lucru minunat: Romania a iesit din recesiune. Fiind o noapte speciala, sper ca ati petrecut-o asa cum se cuvine.
Eu, de exemplu, n-am dormit aproape deloc. N-am putut! Acum, nu stiu exact din ce cauza am avut acea insomnie. O fi fost de la sfarsitul recesiunii, sau de la divortul lui Pepe? Ori, poate de la divortul Columbenilor? Habar n-am. Cert este ca am petrecut o noapte (aproape) alba.
Dar daca eu n-am dormit, speram ca altii vor petrece altfel. Ma asteptam, de exemplu, sa vad focuri de artificii, sa vad lumea iesita in strada si exprimandu-si bucuria, sa vad editii speciale la televizor, cu „breaking news-uri” anuntand nemaipomenita veste, asteptam un discurs prezidential (sau macar al primului ministru) pe aceasta tema si asa mai departe. Nimic din toate astea, insa. Sau poate ca televiziunile, manipulate de moguli bineinteles, n-au transmis toate aceste manifestari tocmai pentru ca lumea sa nu stie ce s-a intamplat?
Uite, eu imi fac datoria de onoare fata de partid si de conducatorul sau iubit si va aduc la cunostinta vestea : Aseara v-ati culcat intr-o tara cu o economie in recesiune, iar de dimineata v-ati trezit in aceeasi tara dar cu o economie prospera. Deci, fiti veseli: de azi veti incepe „sa traiti bine!”.

Problemele globale ale omenirii si problemele locale ale Romaniei

5

Postat de Geocer | in categoria aberatii, romania | pe data de 28-03-2011

  • Japonia a fost zguduita de un cutremur puternic, apoi de altele ceva mai mici. Asociatiile umanitare din intreaga lume au sarit imediat in ajutorul sinistratilor. Romania, in schimb, este zguduita de divortul lui Pepe de Oana Zavoranu si urmareste cu sufletul la gura dezvaluirile privind faptul ca la plecare, Oana a luat cam totul din casa, inclusiv intrerupatoarele. Propun infiintarea unor asociatii umanitare care sa aiba drept scop sa-l ajute pe Pepe sa-si cumpere si sa-si monteze alte intrerupatoare.
  • Lumea araba este zguduita de revolte ale populatiei care se ridica impotriva unor dictatori care-si fac meandrele pe-acolo de zeci de ani. Toata lumea urmareste cu sufletul la gura ceea ce se intampla in Nordul Africii. Si romanii urmaresc cu sufletul la gura destramarea povestii de iubire dintre Irinel si Monica, fiecare avand propriul pronostic in legatura cu soarta micutei si nevinovatei Irina.
  • Parlamentul European este foarte preocupat de imaginea sa, dupa dezvaluirile facute de ziaristii britanici care au reusit sa corupa cativa parlamentari (printre care si Adrian Severin). Pe romani ii intereseaza mai mult ce model de pantofi si-a cumparat primul-ministru de la Pitesti si cat a dat pe ei.
  • Contraste

    19

    Postat de Geocer | in categoria Japonia, romania | pe data de 22-03-2011

    Un cutremur devastator a lovit Japonia. Stim cu totii lucrul acesta. Si mai stim cum au reactionat urmasii legendarilor samurai : cu mult calm si cu mult curaj. N-am vazut niciun japonez plangand in fata camerelor de luat vederi din cauza ca i-a fost distrusa casa ori masina. N-au intrat in panica din cauza radiatiilor si nu s-au pus pe bautura ca sa uite de necazuri. N-au facut cozi la punctele unde se distribuiau alimente si apa, dimpotriva : au facut cozi ca sa se inscrie ca voluntari pentru a pleca sa dea o mana de ajutor in zonele afectate de seism si de ce-a mai urmat.
    Nu-i nimic, daca la ei nu s-au intamplat toate astea, aveti doar putintica rabdare : nu mai e mult si vom avea din nou inundatii in Romania. Doar a devenit o traditie ca primavara sa aduca astfel de fenomene naturale. Si-atunci sa te tii nenica! Vom avea de vazut de toate : si oameni plangand pentru ca apa le-a distrus cotetul de gaini si le-a intrat pana si-n casa, si bufetul satului plin pana la refuz de oameni care beau ca sa uite de catastrofa, si cozi (poate chiar batai, daca avem noroc) la punctele de distribuire a alimentelor, si cate si mai cate.
    In plus, mai e o chestie pe care n-o inteleg sub nicio forma : de ce sa cumperi iodura de potasiu in Romania, daca explozia nucleara a avut loc in Japonia, la aproape 10 mii de Km de noi?
    In concluzie : japonezii au vocatie de eroi, pe cand romanii au cu totul alte vocatii.

    Annie si Jean Marie se stabilesc in Romania

    23

    Postat de Geocer | in categoria romania | pe data de 10-02-2010

    Primele doua parti ale acestei emotionante marturii scrise de Annie Moriou si traduse de mine le gasiti aici si aici. Versiunea originala (in franceza) o gasiti aici. Cred ca urmatorul concediu il voi face la Pietroasa ! Pana una-alta, iata ultima parte a traducerii mele.

    În 2004, ne întoarcem deci la Pietroasa şi vizităm toate satele din jur pentru a găsi o casa … asta e prea mică, cealaltă prea mare, asta e prea scumpă, cealaltă prea veche şi stă să cadă, aia prea izolată … criteriile noastre nu erau prea dificile, dar cu toate astea incepeam sa ne pierdem speranţa că vom găsi ceva care sa ne convină. Îi aduseserăm cu noi şi pe părinţii mei, sperând că această ţară o să-i încânte şi pe ei, mai ales pe mama. Şi nu mă înşelasem ! De altfel, ea a fost cea care, discutând cu un topograf ocupat cu măsurarea unui teren din apropierea cabanei, a aflat că exista o casă de vânzare care ar putea corespunde aşteptărilor noastre … chiar la Pietroasa.
    Am vizitat-o imediat şi când privirile ni s-au întâlnit am ştiut (JM şi cu mine) ca acolo, în acea căsuţa de ţară cu 2 camere, zugrăvită într-un bleu spălăcit, avînd un grajd ornat cu un portal din lemn sculptat multicolor, cu o grădină unde creştea un nuc superb, acolo ne vom construi viitorul nostru loc de vacanţă. Există posibilităţi de extindere, uliţa e liniştită, suntem chiar în centrul satului, iar preţul cerut de proprietar ne convinge definitiv. Eram acolo de 10 zile şi nu facuserăm nimic, dintr-o dată, în 4 zile l-am întâlnit pe proprietar, am căzut de acord, i-am dat un avans, am mers la un notar, am făcut actele şi ne-am cumpărat casă în România.
    Am găsit de asemenea un constructor care va începe lucrările de extindere cât timp noi vom lipsi, şi iată-ne întorşi în Franţa cu capetele pline de proiecte şi de planuri care ne vor ocupa următorii 3 ani.
    De fapt, firma lui JM incepe să meargă din ce în ce mai rău, noi ne zbatem ca nebunii ca s-o menţinem pe linia de plutire, dar criza se anunţă deja, aşa că în 2007 trebuie s-o lichidăm. Deci, până atunci ne-a fost imposibil să ne reîntoarcem în România ca să ne petrecem vacanţa în casa noastră.
    După închiderea firmei, o altă idee începe să ne dea târcoale : la vârsta lui, în Franţa JM n-o sa-şi mai poata găsi de lucru, dar cu un pic de efort am putea încerca să începem o viaţa nouă într-altă parte … copiii sunt mari şi autonomi, nu avem alte obligaţii în afara familiei, de ce n-am încerca ceva în România care este o ţară în plină dezvoltare?
    8 luni mai târziu, ne vindem casa, umplem un camion de 32 t cu tot felul de lucruri, pe lânga mobile, obiecte personale şi scule (JM este foarte echipat). Am făcut apel şi la toate cunoştinţele pentru a colecta îmbracăminte, jucării, biciclete şi tot ce-ar mai putea fi distribuit în jurul nostru, sau ar putea servi drept mulţumire pentru mici servicii ce ni se vor face, ne-am cumpărat o rulotă la mâna a doua pentru a ne servi drept adăpost în perioada în care vom efectua lucrările de renovare, le spunem celor mai apropiaţi de noi că nu o să fim chiar aşa de departe, dacă vin cu avionul şi iată-ne plecând spre necunoscut, sau aproape.
    Sosiţi deci in iulie 2008, lucrările erau departe de a fi terminate, aşa ca am dormit în rulotă timp de 3 luni, apoi, când casa a avut uşi,  ferestre şi izolaţie ne-am mutat în interior, printre saci de ciment, de ipsos şi alte nimicuri, continuând sa muncim ca nebunii, încercând să avem un minim de confort pentru iarnă !
    Iar de 18 luni încercăm in permanenţă să ne ameliorăm condiţiile în care trăim, să ne instalăm in casă şi în viaţa satului, punând la punct încetul cu încetul camerele şi mesele pentru oaspeţi.
    În ceea ce-i priveşte pe aceştia din urmă, ideea s-a impus singură : regiunea în care locuim având o vocaţie şi un potenţial turistic importante, JM stiind sa facă totul cu propriile mâini, iar eu fiind bucătăreasă de meserie, toate acestea ne permit sa punem „un pic de slanină in varză” sau de „unt în spanac”, răamânând la noi acasă şi facând ceea ce ne place nouă cel mai mult : să primim oaspeţi, să facem noi cunoştinţe, să-i răsfăţăm pe invitaţi şi mai ales să-i ajutăm să descopere România şi pe români, măcar atât cât cunoaştem şi noi, deocamdată.
    Integrarea noastră este perfectă, am fost primiţi aici ca şi prieteni, vecinii sunt adorabili, deşi uneori cam „invadatori” şi încercăm în acelaşi timp să vedem ce mai putem face pentru a ne integra şi mai bine în viaţa comunei.
    Eu mă descurc destul de bine cu limba română, lui JM îi e ceva mai greu, dar începe şi el să înveţe. Sunt mai multe proiecte care se conturează : o înfrătire a comunei cu una franceyă, schimburi cu Franţa, o chermeză a şcolilor, acţiuni pe lânga un orfelinat, pe scurt, imobilismul e departe de noi, dar facem totul cu o serenitate pe care eram departe de a o avea în Franţa.

    Sfarsit

    Avem o tara frumoasa si haioasa.

    0

    Postat de Geocer | in categoria haios, poze haioase, romania | pe data de 24-02-2009

    Acum vreo 2 ani mi-a venit ideea sa creez un album cu poze haioase de pe intinsul scumpei noastre tari. Poze facute de mine, nu luate de pe net. Iata ce s-a strans intre timp :
    Albumul meu de poze haioase

    Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.