Crăciun Fericit

8

Postat de Geocer | in categoria Craciun, De-ale mele, Sarbatori | pe data de 24-12-2011

Așa cum se obișnuiește, țin să urez și eu tuturor celor care întâmplător sau în mod obișnuit vin să citească ceea ce scriu pe acest blog, un Crăciun fericit, tihnit, cu liniște în suflet și fără zgomote în afară. Și nu uitați:

  • Pentru sănătatea dumneavoastră, evitați consumul de sare, zahăr și grăsimi;
  • Consumul excesiv de alcool dăunează grav sănătății;
  • Fumatul poate provoca boli coronariene, cancer pulmonar și impotență;
  • Sarmalele și cârnăciorii fac rău la stomac, fiere și ficat;
  • Sâmburii de mere conțin cianură;
  • Alimentele cumpărate din magazine conțin E-uri și alte chimicale, plus carmin care este un fel de boia obținută prin pisarea unor insecte uscate în prealabil;
  • Afumăturile cumpărate din magazin sunt injectate cu saramură și trecute printr-o soluție numită „fum lichid”;
  • Dulciurile provoacă obezitate, dar și diabet zaharat;
  • În apa de izvor s-au descoperit streptococi fecali;
  • Carnea mărește colesterolul și implicit tensiunea arterială;
  • Sucurile nu conțin nici pic de fructe, ci doar chimicale;
  • Bradul natural poate provocă alergii, iritații și chiar pneumonii. Brazul artificial este făcut din plastic cancerigen.

În consecință, rugați-vă la Dumnezeu, căci doar El ne mai poate salva de pericolele ce ne pândesc la tot pasul când mâncăm sau bem ceva.

Așa e-n decembrie

6

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, Sarbatori | pe data de 17-12-2011

Totul începe chiar pe data de întâi. La televizor, parăzi militare și politicieni cu discursuri sforăitoare despre 1918. Noroc că pe vremea aia trăiau altfel de politicieni, căci cu ăștia de azi nu s-ar fi mai realizat nicio unire! Românul se uită la televizor, îi înjură pe politicieni, apoi bea o țuica fiartă la o iahnie de fasole cu ciolan.
Nu se risipesc bine ecourile fasolei, că vine Moș Niculae. Concurență mare și între moșii ăștia, ați observat? La televizor, povești despre Sf. Nicolae și politicieni cu discursuri sforăitoare despre orice subiect. Românul îi mai înjură odată, apoi se duce să bea o țuica fiartă cu vecinul pe care-l cheamă ca pe moș.
Aburii țuicii fierte încă mai persistă când apare un nou eveniment de comemorat: începutul Revoluției din 1989, la Timișoara. La televizor, cei care au ieșit atunci în stradă se plâng că idealurile pentru care au luptat au fost călcate în picioare de politicienii care au preluat puterea. Apar și politicienii cu aceleași discursuri sforăitoare despre Revoluție, despre eroi, despre sfintele idealuri de făurire a societății capitaliste multilateral dezvoltate și inaintarea României către spațiul Schengen. Românul îi da dracului cu spațiul lor cu tot și mai pune de o țuică fiartă în memoria celor care s-au jertfit în ’89 pentru ca el să aibă dreptul să-i înjure pe politicieni.
În același timp se gândește că mai e puțin și vine Ignatul, zi importantă și sfântă în același timp. Altădată, în ziua aia, mergea la țară și tăia porcul. Acum nu mai are porc, dar mai are 2 tichete de masă primite luna trecută de la serviciu, așa că se duce la piață, își cumpără niște carne și simulează o pomană a porcului cu jumări și țuică fiartă. La televizor îi vede pe norocoșii care au crescut și anul asta câte un porc, fiecare pe unde a putut, dar și pe politicienii care țin discursuri sforăitoare despre tradițiile seculare ale poporului român. S-a săturat să-i mai înjure, așa că închide televizorul și începe să viseze la Crăciun.
În acea zi magică, ar merge la slujbă, la biserică, dar nici acolo nu poți să te duci cu buzunarul gol, că te dă popa afară ca să faci loc altora care cumpără lumânări, tămâie și plătesc acatiste ca să le dea Dumnezeu bani și mai mulți. Așa că mai bine se duce pe la vecinul de la 2 care deține niște șorici și face o țuica fiartă de stă mâța-n coadă. La televizor, colinde, multe colinde, abundență de colinde, peste tot, colinde. Întrerupte din când în când de discursurile sforăitoare ale politicienilor cărora nu le mai dă nicio importantă. Nu merită nici măcar să strice o înjurătură pe ei.
Și iată că vine și ultima zi a lunii, zi ce coincide în mod ciudat cu ultima zi a anului. Salată boeuf, caltaboși, sarmale, fripturi, țuica fiartă, șampanie, muzică, discursuri ale politicienilor, înjurături, muzică populară, dans, perinița, tradiții, cadouri, urări, vin, bere, toate se amestecă în capul bietului român, așa că să nu va fie de mirare dacă va intra puțin cam amețit în noul an.
Trezirea la realitate e mai grea. Pe lângă durerea de cap, trebuie s-o ia de la capăt cu munca. Ocupat cu „spiritul sărbătorilor de iarnă” a uitat de tot că mai are și o grămadă de probleme de rezolvat la serviciu.
Așa că-i mai înjură odată pe politicienii care nu sunt în stare să-i aducă și lui bunăstarea la care râvnește, pe patronii care-l pun să muncească în loc să-l plătească pentru a sta acasă, pe ăștia de la televizor care niciodată nu au un program care să-i placă și lui, pe colegii invidioși și pe cei pe care la rândul lui îi invidiază, pe șefi, pe bancherii care-i cer lună de lună să-și plătească creditele și pe toată lumea din jur care-l face să fie așa de nefericit.

Despre patriotism, de Ziua Natională

4

Postat de Geocer | in categoria Sarbatori | pe data de 01-12-2011

În poemul său „Vârsta de bronz”, Nicolae Labis scria:

Fiecare, fără chiote își iubește țara,
Suferind când echipa națională pierde vreun campionat

Este o ironie fină și amară în același timp, în aceste versuri. Patriotismul înseamnă iubire de țară, dar dacă această iubire se reduce doar la a-ți susține echipa națională (fie ea de fotbal, handbal, ori gimnastică) în competițiile internaționale, atunci nu prea e-n regulă. Și totuși, cam la atâta se reduce patriotismul multor concetățeni. În rest, niciun pic de respect pentru simbolurile naționale, numai cuvinte urâte despre țara în care ne-am născut, nici urmă de mândrie națională. De unde ne vine această ură și de ce o perpetuăm?

O explicație am putea găsi în ceea ce se întâmpla înainte de 1989. Practic, comuniștii confiscaseră toate simbolurile naționale. Nu vedeai nicăieri un steag al României, fără să aibă alături pe cel al Partidului Comunist. A fi patriot, nu însemna doar să-ți iubești țara, ci și Partidul și pe Secretarul său general. A scrie poezie patriotică însemna să scrii niște versuri în care să-l lauzi pe „genialul cârmaci”. Pe scurt, patriotismul devenise sinonim cu susținerea celor ce conduceau țara. Ori, cum toată lumea ura comunismul și pe Ceaușescu, automat acest sentiment se reflecta și în atitudinea față de țară.

Din păcate, nici după revoluție lucrurile nu s-au prea schimbat. Lui Iliescu i-a convenit de minune să spună,despre cei ce-l contestau și îi cereau demisia, că sunt „forțe reacționare, antipatriotice și ostile democrației”. Mai simplu: „cine nu mă vrea președinte, ăla e un dușman al poporului”. Fix ca-n comunism! Iar pe această idee merge și Base în ziua de azi, chiar dacă n-o mai face la fel de vizibil și de brutal.

Mă gândesc că, probabil, de aceea sunt încă foarte mulți români care-și limitează patriotismul la iubirea față de echipa națională. Pentru că încă nu s-a ajuns la stadiul la care să delimitam clar țara în care trăim și simbolurile naționale, de cei care se află vremelnic în fruntea ei.

Sa aveti parte de tot binele din lume

1

Postat de Geocer | in categoria Sarbatori | pe data de 24-04-2011

Le multumesc celor care mi-au transmis ieri urari cu ocazia zilei mele onomastice. La randul meu le urez tuturor cititorilor blogului sa aiba parte de un Paste calm si cald, cu multe cadouri frumoase si cu multe clipe minunate petrecute alaturi de cei dragi.

De asemenea, tin sa va dau si eu vestea pe care crestinii si-o dau in fiecare primavara, de aproape 2000 de ani : HRISTOS A INVIAT!

Cum mi-am petrecut Ziua Nationala

5

Postat de Geocer | in categoria Sarbatori, tv | pe data de 01-12-2010

Daca n-ar trebui sa ma vad in seara asta cu colegii de facultate de la subingineri (eu am 2 randuri de colegi de facultate), n-as fi iesit deloc din casa. As fi stat numai la televizor, ca tare frumos a mai fost, toata ziua!

  • Aseara am vazut un promo pe PRO-TV. Ceva de genul : „Sa dormi bine la noapte, ca maine n-o sa poti nici sa-ti tragi rasuflarea!”. Asta cu referire la minunatul lor program de 1 Decembrie. Curios, la prima ora m-am si infiintat in fata televizorului ca sa vad ce si cum. Pe PRO-TV era Teleshoping. Iar ceva mai tarziu a inceput un minunat film despre Unire : „Harry Potter”.
  • De fapt, pe niciun post TV n-am vazut un film artistic sau un documentar care sa explice cum si in ce fel s-au petrecut lucrurile pe 1 Decembrie 1918. In afara de Harry Potter, bineinteles. Doar am stabilit ca el a infaptuit Unirea cea Mare!
  • „Anul acesta, Manifestarile cu ocazia Zilei Nationale au fost mai sarace decat in anele trecute”, spunea sugrumata de emotie (sau poate de frig) o fatuca pe care cei din studiou o trimisesera sa vorbeasca in direct de pe strada.
  • Cu toata vremea asta asa de urata incat nici un caine nu-ti vine sa-l scoti afara din casa, multi oameni sarmani s-au ingramadit la coada la o portie de fasole sau de sarmale. Placerea cameramanilor era sa-i filmeze fix cand pusesera mana pe o farfurie cu mancare si se retrasesera intr-un colt ca sa profite de „captura”. Placere sadica, as zice eu.
  • La unul din jurnalele informative, invitat special cu ocazia Zilei Nationale era CRBL. Cu tatuajele la vedere, bineinteles. N-am avut rabdare sa vad ce zice : si-o fi gasit incarcatorul de la mobil pe google? Sau, soacra-sa o fi curatat cartofii pe ziare.com?
  • Pe una din televiziunile locale am vazut secvente de la ceremonia de depunere de coroane de flori la Cimitirul Eroilor din oras. Militari, politisti, autoritati, toata lumea indura cu stoicism ploaia. Numai preotii isi trasesera linistiti cate o umbrela si nici nu le pasa de restul muritorilor de rand. Asa o fi si pe lumea cealalta?

Cum se sarbatorea pe vremuri ziua de 1 Decembrie?

8

Postat de Geocer | in categoria Sarbatori, Unire | pe data de 01-12-2010

Am sa raspund aici unei intrebari pe care mai tinerii mei cititori inca n-au indraznit s-o puna (ce sa-i faci, tinerii sunt mai timizi!). Adica, bun, ne-am lamurit : acum o sarbatorim cum se stie, dar cand eram eu de varsta fiului meu, cum se sarbatorea?
Pai… nu prea se sarbatorea. Nu era zi libera, asa ca omul mergea la serviciu ca in oricare alta zi lucratoare a anului (la fel ca-n ziua de Craciun, de exemplu).
Sigur, invatam la istorie despre aceasta zi, se mai vorbea cate un pic si pe la radio sau la televizor despre semnificatia sa, dar in rest nimic. Comunistii nu putusera sa „confiste” acest eveniment istoric, asa ca preferasera sa-l cam ignore. Partidul Comunist nu exista in 1918, deci e clar ca nu aveau cum sa spuna ca ei infaptuisera Marea Unire, asa cum spuneau despre ziua de 23 August. In plus, cum sa vorbesti despre 1 Decembrie 1918, fara sa amintesti de rolul partidelor istorice in infaptuirea Unirii, fara sa amintesti de Iuliu Maniu si de alti lideri politici importanti ai vremii? Partide pe care comunistii le interzisesera, lideri pe care ii arestasera si chiar ucisesera. Cum sa vorbesti despre Marea Unire fara a-l pomeni pe Regele Ferdinand? Dar cum sa vorbeasca despre monarhie comunistii, cand chiar ei il obligasera pe Regele Mihai sa abdice? Deci, le era cam peste mana, le cam statea in gat aceasta zi, dar nici n-o puteau desfiinta de tot. Uneori aveam impresia (de fapt nu era doar o impresie) ca se sarbatorea mai cu fast Mica Unire, cea de la 24 Ianuarie 1859, dintre Moldova si Tara Romaneasca. Asta pentru ca era pusa pe seama „fortelor revolutionare si progresiste care infaptuisera revolutia de la 1848”, forte pe care ei le „confiscasera” deja transformandu-i pe liderii de-atunci in niste precursori ai comunismului.
In concluzie, mare noroc am avut cu Revolutia si cu democratia, caci ne-au redat adevarata semnificatie a aceastei zile de sarbatoare, ziua in care se deschide sezonul la tuica fiarta, ziua in care putem manca liber si fara nicio constrangere fasole cu ciolan, ziua in care alesii nostri tin discursuri marete la televizor sau in fata unor multimi care nu-i asculta, ziua in care primarii mai au prilejul sa le faca cate o pomana alegatorilor (mai ales celor morti care inca ii voteaza).
Deci sa strigam cu toti in cor : „Traiasca ziua de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Fatarniciei!”

Sarbatoarea tuicii fierte

7

Postat de Geocer | in categoria Sarbatori | pe data de 30-11-2010

Daca de 1 Mai romanul deschide cu multa indrazneala sezonul la gratar si bere, de 1 Decembrie este deschiderea oficiala a sezonului tuicii fierte. Si cum tuica fiarta nu merge pe stomacul gol, o asorteaza cu o iahnie de fasole cu carnati sau cu ciolan afumat si cu muraturi.
De cativa ani buni un coleg de serviciu imi spune ca el, familia si prietenii sarbatoresc in acest fel Ziua Nationala a Romaniei, dar vad ca anul asta a devenit oficial. Adica, in mai multe orase din tara, Primarii au inclus in programul comemorarilor oficiale si cate o portie de fasole si o ceasca de tuica fiarta.
Cel mai interesant mi s-a parut titlul dintr-o revista de timp liber care la rubrica „Unde iesim” publica articolul : „Unde mancam fasole cu ciolan de 1 Decembrie”.
Pai daca pe toate le sarbatorim cu mancare si bautura, de ce sa mai cantam „Desteapta-te romane”? N-ar fi mai nimerit „Pofta mare, romane!”

P.S. Si cu toate astea, Vania ramane fidel coniacului nefiert!

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.