Un casting eșuat

2

Postat de Geocer | in categoria borta, davila, luminita, pitesti, teatru | pe data de 05-06-2012

Așa s-ar fi putut numi piesa lui Gogol, „Căsătoria”, dacă ar fi fost scrisă în zilele noastre. Căci cum altfel decât „casting” s-ar putea chema operațiunea de selecție a unuia dintre cei 4 „aplicanți” la postul de soț al unei tinere (mă rog, nu foarte tinere) domnișoare din Rusia secolului 19?
Ziceam „nu prea tinere” deoarece a trebuit să aștepte decesul tiranicului său tată, apoi să treacă perioada de doliu și abia după aceea a apelat la un agent matrimonial (o pețitoare, mai precis) care să-i găsească și să-i prezinte pe cei mai de soi pretendenți.
Pe scurt, deși poate că nu era cel mai îndreptățit, câștigă cel care a avut „pile” și mai ales susținere din partea unui prieten „dezinteresat”, prieten care e-n stare de orice numai să-l vadă însurat pe Ivan Cuzmici, pretendentul pe care-l promovează. Care pretendent, atunci când se vede în pragul însurătorii, se sperie atât de tare încât fuge sărind pe fereastră.

Parada actorilor din piesa "Casatoria"

Parada actorilor din piesa "Casatoria"

Cam aceasta este intriga piesei. Spectacolul este presărat cu o serie de gaguri regizorale, așa cum îi stă bine unei comedii de situație. Se cuvine subliniat și faptul că acest spectacol a primit recent premiul juriului la Festivalul Internațional de Teatru de la Vratsa, Bulgaria.
Cât despre actori, dintre „aplicanți” mie mi-au plăcut Dan Andrei și Puiu Mărgescu, ceilalți (chiar și câștigătorul Cătălin Mirea) parându-mi-se mai „șterși”.
Dan Ivanesei, în rolul prietenului Kocikariov este destul de convingător, dar, nu știu de ce, parcă mi se părea că văd tot timpul pe scenă personajul pe care același actor l-a jucat în „Patriotica Română„.
O notă foarte bună pentru prestația Luminiței Borta care a jucat-o excelent pe bătrâna, vicleana și bețiva pețitoare Fiokla. De altfel, prestația sa a fost răsplătită de câteva ori cu aplauze la scenă deschisă, aplauze absolut meritate, după părerea mea. Am văzut-o pe d-na Borta în nenumărate piese și, practic, este de fiecare data alta. Vreau să spun că un actor obișnuit își „modifică” personajul pentru a-l aduce cât mai aproape de modul său de interpretare. Pe când un actor mare (și îndrăznesc să spun că Luminița Borta este o mare actriță) se transpune el însuși, intră în pielea personajului, astfel încât își surprinde spectatorii de fiecare dată.
Daniela Marinache pare a se fi specializat în roluri de fată-n casă, de servitoare, căci este a doua oară când o văd într-un astfel de rol. Iar interpretarea a fost destul de asemănătoare cu cea din prima piesă (tot „Patriotica Română” pe care am citat-o și mai sus). Deocamdată nu zic nimic, dar dacă o s-o văd și a treia oară jucând la fel, o s-o critic rău de tot.
Una peste alta, piesa pe care eu am vizionat-o duminică seara merită văzută, actorii merită aplaudați pentru prestația lor, iar premiul despre care vorbeam li s-a cuvenit pe deplin. Deci, piteșteni, mai mergeți și la teatru, din când în când.

Blonda, chiorul, piticul si al enspelea sfarsit al lumii

2

Postat de Geocer | in categoria aberatii, Basescu, Ema Pirciu, teatru | pe data de 20-05-2011

Cu ocazia nou prognozatului sfarsit al lumii (unii nu mai au rabdare pana in decembrie 2012, asa ca vor sa-l transmita in direct inca de maine), unei trupe de actori din Romania i s-a interzis piesa „Blonda, chiorul si piticul”, pe motiv ca nu cadreaza cu realitatile politico-economice ale tarii noastre.
Ca sa mai dea o lovitura de imagine, presedintele Basescu s-a prefacut ca nu stie cine-i piticul din titlul piesei, asa ca i-a invitat pe actori sa o joace la el la Palat, adaugand ca libertatea de exprimare e sfanta in regimul sau dictatorial.
Pana s-o prinde si el ca blonda este cunoscuta bloggerita pitesteanca Ema, chiorul este Ciprian Dragici, cel mai mare blogger sibian, iar piticul cel adevarat nu e ala de pe primele locuri din Zelist, ci ieseanul ADC, piesa va ramane tot interzisa marelui public. O s-o vada doar odiosul dictator si distinsa lui sotie.
Si ca sa inchei asa cum am inceput, adica fix cu noul sfarsit al lumii, astia care tot prognozeaza astfel de dezastre, precum si cei care ni le comunica pe toate caile posibile, or fi citit oare povestea aia pilduitoare cu „Petrica si lupul”?

Teatru si club: reteta ideala impotriva stresului

11

Postat de Geocer | in categoria clubul bloggerilor, davila, teatru | pe data de 14-03-2011

Ca sa nu-mi incep saptamana asta noua la fel de stresat si daramat cum am terminat-o pe precedenta, colegii mei de club al fostilor bloggeri cititori, actualmente dependenti de feisbuc si dansatori inraiti de salsa, m-au scos din casa. Bine, ei habar n-aveau cat de stresat eram eu. Doar aveau chef de o iesire. Si nici macar nu ne-am adunati toti. Bazele le-am pus eu si Oana, dar ni s-a alaturat si Adi Cangurul. Asta pentru partea cu teatrul, caci la club a venit si doamna patroana Ema.
Buuun, deci am mers noi la teatru. Eu aveam impresia ca se va juca ceva, Oana ca se va juca altceva, in final am avut parte de o piesa excelenta si foarte bine interpretata de catre actorii pitesteni : „Puslamaua” de Pierre Chesnot in regia lui George Motoi.
Cu accente comice evidente, piesa il are ca personaj principal pe Francois, un tip trecut bine de prima tinerete (implineste 60 de ani), amanunt care nu-l impiedica sa aiba mare succes la femei. Poate si datorita faptului ca afacerile pe care le coordoneaza ii aduc multi bani. Omul planuia sa plece in Africa impreuna cu ultima sa amanta, o juna de 27 de ani, numai ca planurile ii sunt date peste cap de catre „fostele” sale (neveste si amante). N-are rost sa va povestesc mai multe, o sa fac doar cateva remarci privind interpretarea :
– Excelente monologurile lui Jean Roxin (Francois) tinute in afara scenei, chiar in fata spectatorilor.
– Foarte buna (si foarte sexy) interpretarea Luminitei Borta (Barbara). De fapt, in ceea ce-o priveste pe d-na Borta ma repet a nu stiu cata oara. Am scris in multe randuri despre talentul sau.
– Si Daniela Butusina (Evelyne) a avut un rol foarte sexy si s-a achitat cu brio de sarcina de a-l interpreta.
– Trebuie neaparat sa-l remarc pe un alt veteran al teatrului pitestean, Radu Coriolan.
– Ioana Podareanu nu mi s-a parut a fi in mare forma, dar nici rolul n-a solicitat-o prea tare. Urat mi s-a parut gestul sau de la final : nu a venit pe scena pentru a primi aplauzele spectatorilor.
– Doamnele Carmen Roxin si Wilhemina Cata au avut niste evolutii obisnuite : nici slabe, nici iesite din comun. Bine, nici rolurile nu le dadeau prea mari posibilitati de a se remarca. Ele erau fosta, respectiv actuala sotie a lui Francois, cele de care omul se plictisise. Deci, asta era si ideea pe care domniile lor trebuiau s-o transmita : „noi suntem alea plicticoase”.
Revenind la colegii mei, cu totii am apreciat, atat piesa cat si interpretarea. Iar ca sa continuam intr-un mod placut seara, ne-am deplasat urgent la clubul patronat de Ema, Oana a convocat-o si pe patroana si ne-am pus pe discutii (a se citi barfe), pe baut bere (doar eu si Cangurul) si pe pus tara la cale. Propunerea mea a fost sa ne facem un obicei din a iesi in fiecare week end la teatru. Propunerea a fost acceptata in unanimitate, „dragi tovarasi si pretini”, asa ca de-acum incolo ne vom mai adauga un atribut la denumirea clubului : „spectatori de teatru”.
Deci, asa ramane : ne vedem sambata seara la Davila.

In seara asta m-am cultivat

14

Postat de Geocer | in categoria cultura, teatru | pe data de 25-09-2010

Nu mi-am sadit morcovi intre degetele de la picioare, ci am fost (din nou) la teatru. N-o sa va spun nimic despre piesa, pentru ca mie personal nu mi s-a parut deosebita. Actorii si-au dat toata silinta, dar din pacate nu prea aveau din ce sa scoata ceva comic (caci piesa se vroia a fi o comedie). Ma rog, asta e parerea mea subiectiva. Chestie de gust! 
In schimb, o sa va povestesc alaturi de cine m-am cultivat eu in seara asta. Era deschiderea oficiala a stagiunii 2010-2011, piesa se juca in premiera nationala, era si autorul de fata, asa ca am avut ocazia sa respir acelasi aer cu niste oameni importanti din Pitesti si nu numai.
Il mentionez in primul rand pe Papabembe Zuzu, Cantaretul chel pe numele sau mic. In mod normal el e blogger, deci ar trebui sa va pot da link catre unul dintre blogurile sale, dar cred ca numai Dumnezeu mai poate sti, daca si pe unde mai are blog. 
Apoi il bag in scena pe amicul sau Felix Cuceanu care a cam intaziat. Poate si pentru ca fusese la Micesti ca sa-i imortalizeze pe cei care au curatat Romania de gunoaie, ca sa aiba ceilalti unde sa arunce altele, incepand de maine.
Si pentru ca tot vorbeam despre bloggeri, trebuie neaparat s-o mentionez pe Doamna Lucia Verona care anuntase inca de ieri ca va fi prezenta si care a venit special de la Bucuresti pentru acest eveniment.Daca tot a venit vorba despre dumneaei, nu uitati sa cumparati Revista Flacara, saptamana viitoare. Contine un roman politist semnat de catre cunoscuta bloggerita pe care am numit-o mai sus. Eu o s-o cumpar, iar data viitoare cand o s-o intalnesc o sa-mi dea si un autograf, sunt sigur de treaba asta.
Spre finalul primei parti, i-as mentiona pe parintii celei mai importante bloggerite din Pitesti, am numit-o pe Oana. Ea n-a fost, ca era plecata cu pisica la fotograf.
Iar inainte de a trece la obisnuitele-mi rautati, tin sa mentionez faptul ca a fost prezenta si Luminita Borta impreuna cu familia sa, o actrita a teatrului Davila pe care eu o apreciez in mod deosebit de ani de zile.
Aha, am terminat cu partea care m-a incantat, acum hai sa trec la carcoteli.
Am vazut personaje importante si foarte cunoscute din orasul nostru care venisera acolo in calitate de invitati, fara sa-si plateasca biletul, bineinteles. Oameni care castiga mii (poate chiar zeci de mii) de lei pe luna si care „nu-si permit” sa plateasca simbolicul pret al unui bilet la teatru. Oameni care numai ce apareau la usa teatrului si erau primiti de catre bietele plasatoare cu temenele. 
Hai s-o luam altfel : un om obisnuit care nu a avut norocul sa castige multi bani in viata, dar care ar vrea si el, poate, sa vada o piesa de teatru, e nevoit sa-si plateasca biletul. Cei care castiga intr-o luna cat castiga amaratul ala intr-un an, intra pe gratis.
Nu vorbesc despre mine! Sa fie clar : eu imi pot permite sa ma duc la teatru cand vreau si sa-mi platesc si biletul. Daca as fi vrut, as fi putut obtine o invitatie permanenta (recunosc faptul ca acum vreo 10 ani chiar am beneficiat de o astfel de invitatie, o stagiune intreaga), dar nu m-a interesat. Dar ma gandesc la faptul ca unii oameni, pentru care a vedea o piesa de teatru ar fi un eveniment, sunt nevoiti sa-si infraneze aceasta dorinta din cauza ca sunt alte lucruri mult mai presante de rezolvat (din punct de vedere financiar bineinteles).
Stiu, teatrul este finantat de catre Consiliul Judetean, deci pentru ei este important sa aiba sala plina. Incasarile nu sunt foarte importante. Sunt de acord ca, pe langa biletul pe care-l platesc, o parte din impozitul meu sa mearga la Teatrul Davila pentru ca sunt acolo niste oameni (ma refer la actori, regizori, scenaristi, decoratori, costumiere etc.) ce pun extrem de mult suflet in tot ceea ce fac (cu toate ca „minunatul” nostru guvern i-a lovit in mod necrutator si pe ei). Eu i-am apreciat intotdeauna, inca de pe vremea cand eram licean. In schimb, consider ca oamenii importanti din oras, cei pentru care 10 lei nu reprezinta mare lucru, daca intr-adevar apreciaza cultura si teatrul nostru, ar trebui sa refuze invitatia de a intra pe gratis si sa-si plateasca biletul.
Hai ca m-am intins cam mult. Trag o concluzie scurta, ca sa prinda idea si cei care citesc doar inceputul si sfarsitul articolului : pentru cei bogati, cultura e gratuita. Pentru saraci, e incaccesibila.

Scrisoarea pierduta a fost gasita de un suedez …

6

Postat de Geocer | in categoria teatru | pe data de 03-08-2010

Din pacate, fiind scrisa in romana n-a inteles nimic din ea. Sa va explic : Teatrul Al. Davila din Pitesti a pus de curand in scena celebra piesa a lui Caragiale „O scrisoare pierduta”. Avand in vedere ca teatrul are multe relatii internationale cu teatre de prin diverse tari, a picat la zar ca aceasta sa fie regizata de suedezul Zoltan Schapira. Am vazut prin primavara aceasta reprezentatie si am vrut sa scriu mai demult despre ea, dar am tot amanat. Asa ca iata-ma scriind in timpul vacantei dintre 2 stagiuni. Dar cred ca nu e rau nici acum pentru ca in felul asta  intretin pasiunea pentru teatru a celor care inca o mai au.
Dupa cum cred ca v-ati dat deja seama, montarea de pe scena pitesteana nu mi-a placut deloc. Am pus-o pe seama faptului ca regizorul suedez n-a reusit sa inteleaga mare lucru din replicile acelea spumoase care au facut deliciul atator generatii de spectatori. Adica, exact replici precum „O sotietate fara moral si fara printipuri,va sa zica ca nu le are”, ori „Tradare sa fie, daca interesele partidului o cer, dar s-o stim si noi” si multe altele, n-are rost sa insist, caci toata lumea le stie, ei bine, toate acele replici celebre au fost rostite de catre actori in mod plat, fara intonatia ce li s-ar fi cuvenit, fara gestica indispensabila sublinierii ridicolului pe care-l contin.
Despre decoruri n-am nimic de spus, pentru ca au constat doar din 3 cuburi pe care le mutau actorii de colo colo si le foloseau ba drept scaune, ba drept tribuna, ori podium. Cica erau „psiho-decoruri”. Iar ca un ultim element negativ as dori sa subliniez si faptul ca Ghita Pristanda era interpretat de o actrita. Mare pacat ca o astfel de piesa a ajuns sa fie banalizata in felul asta. Dar n-ai ce face, nu toate proiectele teatrului pitestean sunt de succes. Mai sunt si rateuri !

Profesorul de franceza s-a logodit !

4

Postat de Geocer | in categoria davila, pitesti, teatru | pe data de 30-05-2010

Veste trista pentru elevele din ultimul an al unui liceu de fete din provincie, se pare. Asta pentru ca toate erau indragostite de el, iar el a ales-o pe Tuti. E adevarat ca Tuti arata foarte bine in interpretarea Ioanei Podareanu, dar asta nu le consoleaza cu nimic pe celelalte. Poate doar pe Junona Popescu  (Lia Deaconu a carei interpretare, de data asta mi-a placut) pentru ca ea oricum si-a gasit un logodnic cu multi bani, deci nu-i mai pasa de Dan Balint, profesorul-vedeta. Si nici Carmen (Cristina Caragea) si colega ei Dora (Coca Niculescu) nu mai pareau foarte afectate, desi la un moment dat amenintasera ca se vor sinucide din cauza lui. In schimb domnisoara Cosambacescu (Daniela Marinache) , severa lor diriginta a ramas complet neconsolata !
Pai, gata, v-am cam povestit intriga si actiunea piesei lui Tudor Musatescu pe care am vazut-o aseara la Teatrul Davila. Mie, mi-a placut. Iar faptul ca actrite avand in jur de 30 de ani (unele chiar peste) au putut sa joace cu succes roluri de adolescente mi s-a parut iarasi un lucru demn de lauda. Ar mai fi de adaugat faptul ca sala era cam goala fata de alte dati cand am fost eu la teatru (cred ca erau in jur de 60-70 de spectatori), dar tinand cont de faptul ca piesa se joaca de ceva vreme, iar saptamana asta a avut vreo 3 reprezentatii, e de inteles. Mai ales ca era si sambata seara, unii se pregateau sa vada meciul, altii asteptau cu nerabdare Eurovision-ul.
Pe scurt, am petrecut o seara agreabila, singurul regret fiind acela ca Papabembe a plecat inainte de finalul piesei, asa ca n-am apucat sa-l trag la raspundere pentru absentele nemotivate de la Club. Cred ca de-aia a si plecat mai devreme !

Diseara, la teatru !

6

Postat de Geocer | in categoria davila, teatru | pe data de 29-05-2010

N-am mai fost cam de multa vreme la teatru (de vreo jumatate de an, cred), asa ca pentru diseara mi-am programat sa vad o piesa. Pentru ca mi-e dor de actorii pitesteni, pentru ca este programata o piesa pe care n-am vazut-o desi mi-am propus mai de multa vreme sa merg la ea (Profu’ de franceza de Tudor Musatescu)si pentru ca trebuie sa-l vad pe Remus Papabembe din tribul Zouzou si sa-l trag de urechi pentru ca nu mai vine la club. Doar se stie ca Papabembe e mereu prezent la teatru.
Deci, diseara ne vedem acolo. Daca o sa-mi placa reprezentatia, o sa si scriu despre ea. Ca eu asa procedez cu piesele pe care le vad : daca-mi plac, le laud; daca nu-mi plac, mai bine nu scriu decat sa critic. O atitudine cam ciudata din partea mea, este?

Patriotica Romana

7

Postat de Geocer | in categoria borta, davila, luminita, pitesti, teatru | pe data de 10-01-2010

Aseara, pe scena Teatrului Al. Davila, a avut loc un eveniment la care sunt mandru ca am participat : premiera pitesteana a piesei lui Mircea Stefanescu, „Patriotica romana”. Intr-o distributie care i-a inclus pe unii dintre cei mai buni actori pitesteni si in regia lui Dan Tudor, punerea in scena a acestei piese mi s-a parut a fi una deosebita. De altfel, cred ca nu e doar parerea mea, avand in vedere faptul ca publicul a apluadat de mai multe ori la scena deschisa prestatia actorilor, iar la final aplauzele au durat cateva minute bune.
„Patriotica romana” era un fond de investitii din perioada interbelica, controlat de catre presedintele sau Onica Vlasca (Dan Ivanesei) si familia acestuia. Cumnatul Iacovache (Petrisor Stan) era ministru si in aceasta calitate promova ordonante care sa-i oblige pe cetateni sa-si cumpere una si alta (pubele pentru gunoi, apoi pregatea una cu lacate), afacerile cu aceste obiecte fiind controlate de „Patriotica”. Ce ziceti? Ca la fel se intampla si in zilele noastre? Ca, de exemplu, comerciantii au fost obligati sa-si cumpere toti case de marcat exact dupa ce afacerea cu importul acestora a incaput pe mana cui trebuia? Pai ce, credeati ca daca am avut o pauza de 50 de ani de comunism, naravurile se pierd asa usor? Revenind la piesa noastra, cei doi „magnati” despre care v-am vorbit mai sus trageau sforile prin politica Damboviteana aliati in afaceri, desi se aflau in partide diferite. Ce conteaza doctrina, cand banul curge? Ajutati de suava lor cumnatica Greta (Luminita Borta) care avea talentul de a se baga in patul cui trebuia, cei doi veneau pe rand la guvernare, fara sa se certe,fara sa-si poarte pica, fara sa se urasca. Iar atunci cand intrigile Gretei nu mai dau roade, intervine misteriosul personaj Flamingo, reprezentantul „finantei mondiale” careia i se supunea si „Patriotica” si care avea cu totul alte mecanisme si posibilitati de a trage sforile, de a influenta politica romaneasca si de a-si impune o marioneta in guvern. Dar ce va mai povestesc eu treburile astea? Daca nu vreti sa mergeti la piesa, uitati-va la televizor, ca tot aia o sa vedeti !
La final, mai am o singura remarca : de multa vreme n-am mai vazut pe scena Teatrului Davila o piesa asa de buna si asa de bine jucata. Si o replica pe care mi-o insusesc : „Lasa tara ! Tara e buna !”. O sa-i dau o nota mare si actritei Daniela Marinache care, chiar daca a avut un rol episodic, l-a jucat excelent.
Ca ultima informatie, pentru pitestenii mei : diseara 10 ianuarie la ora 18.00 se joaca aceeasi piesa. Vizionare placuta !

In afara de alegeri, mai sunt si alte lucruri de facut.

9

Postat de Geocer | in categoria davila, Fără categorie, pitesti, teatru | pe data de 06-12-2009

Pana la urma, a merge la vot inseamna cam o jumatate de ora din aceasta zi de duminica. Dar in rest? Doar n-o sa stam tot timpul in fata televizorului ca sa vedem cati romani au votat si cati nu. Si nici pe Internet ca sa vedem ca Geoana conduce cu 53 la 47 de procente.
Sigur, am fi putut merge la biserica pentru a asculta slujba de Sf. Nicolae, cel care de cateva secole aduce cadouri celor mici. Sau am fi putut sa gatim sarmale, cum am facut eu. Dar in afara de asta?
In afara de aceste preocupari normale si crestinesti, pitestenii pot avea una in plus : mersul la teatru. In aceasta seara (de la ora 18.00), Teatrul Al. Davila prezinta piesa „Donel, suflet de tigan” de Dan Ioan Pantoiu.
Eu am cumparat deja bilete pentru a merge la spectacol. Voi mai asteptati mult?

In teritoriu, Chirita are inca succes

0

Postat de Geocer | in categoria chirita, pitesti, teatru | pe data de 16-02-2009


Am fost placut impresionat aseara cand am fost din nou la teatru. Saptamana trecuta, piesa s-a jucat in sala Studio 125 care nu are decat vreo 50 de locuri, deci faptul ca era plina nu spune mare lucru. In schimb, piesa de aseara (Chirita in teritoriu, adaptare dupa Chirita in provincie a lui Alecsandri)s-a jucat in sala mare. Sala care era plina ochi. Deci, lumea mai merge si la teatru, nu numai la spectacolele de manele. De fapt, cred ca manelistii ar fi invidiosi sa vada o sala asa de plina la un spectacol de teatru. Noroc ca nu prea dau ei pe-acolo !
Desi piesa este o comedie, n-am prea ras. Nu prea ai chef de ras atunci cand vezi o satira sociala si politica scrisa acum cca 150 de ani care este la fel de actuala si azi.
Sau azi nu s-or mai tragand sfori prin capitala pentru numirea prefectilor in functii? Sau in ziua de azi,functionarii nu incearca sa-si recupereze investitia odata numiti in functie, cerand tot felul de atentii de la cei care le calca pragul? Sau poate ca au disparut complet din viata publica snobismul, setea de inavutire, servilismul.
Asa o fi, dar pe mine nu m-a anuntat nimeni despre faptul ca aceste metehne au devenit deja istorie, asa ca n-am putut sa rad la comedia de aseara.
Remarc inca o data buna prestatie actoriceasca a Luminitei Borta, iar alaturi de ea pe cea a mai tinerei Lia Deaconu (Serban), dar si cel ale lui Vasile Pieca si Paul Sprancenatu.
Avem actori buni si la Pitesti, tocmai de aceea vreau sa scriu despre realizarile lor. Pentru ca despre cei de la Bucuresti scrie destul de multa lume.
P.S. De data asta am postat o poza facuta de mine in timpul spectacolului, chiar daca nu e prea grozava.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.