Blog GeocerOpiniile mele (pertinente si impertinente) despre ceea ce ni se intampla

Iată cum a arătat în noaptea de Revelion ecranul TVR online. Pe niciunul dintre canalele televiziunii publice (și are vreo 10), nu puteai vedea nimic.

Sigur, dacă erai acasă, branșat la cablu sau la satelit, nici nu-ți păsa de ceea ce se petrece pe net. Dar mă gândesc că mulți dintre românii plecați peste graniță (fie la muncă, fie la distracție) ar fi vrut poate să se uite pe TVR. N-au avut cum!

Până să văd chestia asta, în naivitatea mea eu credeam că TVR (fiind plătit din banii noștri) este gratuit și se difuzează liber pe toate căile posibile: terestru, satelit, cablu și internet. Din cât se vede, m-am înșelat.

Care-o fi explicația? Aș fi și eu curios s-o aflu.

De câteva săptămâni m-am apucat să mă uit la un nou serial. Este vorba de „Homeland” din care s-au difuzat deja 6 sezoane, acum este în curs de difuzare al 7-lea, iar ultimul sezon va fi difuzat anul viitor. Eu încă n-am ajuns la zi cu vizionarea, abia am început sezonul 4. Iar în primul episod al acestui sezon, episod pe care l-am văzut aseară, este vorba de un bombardament al aviației americane în Islamabad (capitala Pakistanului). Practic distrug o casă în care CIA aflase că se află un lider al unei organizații teroriste. Căci acestea sunt ingredientele serialului: CIA, teroriști, agenți dubli, agenți infiltrați, acțiuni de teren și așa mai departe.
Ulterior se află că liderul terorist era la o nuntă, iar împreună cu el mai muriseră încă vreo 40 de persoane care nu aveau nicio legătură cu activitățile sale clandestine.
Toate bune și frumoase, episodul se termină și comut televizorul la știri. Și ce aflu de la știri? Că săptămâna trecută, aviația saudită a bombardat o casă din Yemen în care se desfășura o nuntă, că au fost 20 de morți și 46 de răniți… Mă frec la ochi și nu-mi vine să cred: parcă eram tot în „Homeland”. Există mici diferențe, dar scenariul e același în realitate, ca și în film. Iar eu care vroiam să abandonez serialul pentru că mi se părea nerealist!
Iată link-ul către știrea văzută de mine aseară.

Acesta ar putea fi noul nume al vechiului televizor. N-a fost canal TV românesc care să nu se hrănească zilnic din catastrofa aviatică de la începutul acestei săptămâni. N-a fost prezentator, comentator sau invitat care să nu devină brusc expert în aviație, în operațiuni de salvare, în transmisiuni sau în localizări. Toți s-au unit ca unul și s-au apucat să arunce cu pietre și noroi în instituțiile pe care le-au considerat responsabile, atât de catastrofă, cât și de catastrofala operațiune de găsire și salvare a victimelor.
Din fotoliul de invitat sau de moderator TV, de la căldurica oferită de studioul de televiziune, lucrurile se văd altfel și e foarte ușor să-i judeci pe alții. Dar tare mi-ar fi plăcut să-i văd pe acești viteji ce se arată dupa război alergând de colo-colo prin Munții Apuseni, escaladând culmi și căutând prin zăpadă epava aeronavei. Sunt convins că le-ar fi pierit orice chef de a-și mai da cu părerea despre lucruri în privința cărora sunt complet pe dinafară.

Am râs cu poftă în seara asta când am picat din întâmplare peste o emisiune de pe B1-TV care despică firu-n patru în privința exploatării gazelor de șist. De ce? Pentru că acum un an și ceva, atunci când guvernul Boc intenționa să vândă (concesioneze) această activitate unei firme private, televiziunea B1 era 100% de acord cu acest demers și găsea argumente pertinente în favoarea sa.
În același timp, USL-ul și televiziunile care-l susțin prezentau o grămadă de argumente împotrivă.
Azi, totul s-a schimbat. Filmulețe cu apa de la robinet care ia foc, filmulețe pe care le vedeam odinioară pe A3, azi le văd pe B1.
Păi să nu te apuce râsul când vezi cum se schimbă cu 180 de grade opinia unor televiziuni, în funcție de cine este cel care intenționează să facă ceva?
Dacă-i al meu, face bine! Dacă nu-i al meu, face o crimă. Aceasta este, pe scurt, filosofia televiziunilor aservite politic.

Sunt grele şi meseriile astea de prezentator sau invitat la talk-show. Trebuie să ai idei, să formulezi fraze, să comunici ceva. Ori, unii nu prea au ce comunica, săracii. Se bâlbâie, se enervează singuri, vai de mama lor. Alţii, emit idei preluate de-a gata de la colegi din presă sau de la politicienii care-i „patronează”.
Mai sunt şi unii care utilizează mai tot timpul aceleaşi expresii. Aţi remarcat?
– „(Premierul) a spus cu subiect şi predicat că …”. Dar atribut şi complement n-o fi pus premierul în acea propoziţie?
– „Să ne spuneţi dumneavoastră cu nume şi prenume (cine a furat, de exemplu)”.
– „Intraţi pe facebook şi daţi-ne un mare like” aud tot timpul pe câte cineva. Ca şi când like-urile de pe facebook ar fi împărţite pe categorii: unele mai mici, altele mai mari.
– „Dacă e să mă întrebaţi pe mine …” zice altcineva căruia tocmai i se pusese o întrebare.
După cum ziceam: nici să vorbeşti nu mai e uşor în ziua de azi.

Deși s-a dat stingerea la televiziunea lui Diaconescu, în niciun caz nu putem spune că otevizarea României ar fi încetat. Ea continuă cu succes prin:

• Diverse emisiuni la posturi de televiziune generaliste. Aș cita aici „Un show păcătos”, „Can-can Tv”, „Acces direct” și „Happy hour”, dar sunt convins că există și altele. Peste astea am dat eu, din întâmplare, m-am uitat cam câte 5 minute ca să-mi fac o părere, apoi am trecut mai departe.
• Postul R-TV care a demonstrat cu prisosință, când cu moartea lui Sergiu Nicolaescu, faptul că poate duce mai departe, fără probleme, ștafeta otevizării.

De ce au apărut acești „epigoni” ai OTV? Foarte simplu: pentru că Dan Diaconescu le-a demonstrat tuturor managerilor de televiziuni că se pot scoate bani mulți din mizerie. Iar dacă rețeta-i garantat câștigatoare, de ce n-ar profita și ei, ceilalți manageri?
Este românul avid de senzațional? Da, dar stați liniștiți: oriunde în lume senzaționalul și bârfa se vând bine. Diferența dintre noi și ei îl reprezintă oferta. Nicio televiziune generalistă ce se pretinde serioasă n-ar include în programul său emisiuni de genul celor citate mai sus. Nicio televiziune de știri n-ar propaga in programele sale niște bârfe evidente.
Pe scurt, răspunsul la întrebarea din titlu este: „OTV-ul și-a făcut datoria, OTV-ul poate să plece”. Flacăra otevizării rămâne aprinsă și va fi dusă mai departe.

Deși a fost incinerat, din Sergiu Nicolaescu s-au înfruptat cu nesaț toate posturile OTE-vizate. N-are rost să enumăr aici chestiile care s-au discutat, comentat, aberat.
Ceea ce vroiam să spun este faptul că subiectul se răcește încetul cu încetul, măgăriile puse la cale pentru mărirea audienței ies la iveală, iar hienele iși caută deja alte victime. Mircea Albulescu pare a fi scăpat de gurile lor hămesite, dar iată că incă o speranță le apare la orizont: Nelu Ploieșteanu a fost internat la nu știu ce spital. Peste cât timp vom afla, oare, câți copii nelegitimi a avut maestrul? Și când vom putea urmări la televizor nesfârșite discuții despre averea sa și despre cum va fi ea împărțită urmașilor? Sau, dacă domnul Nelu o să iasă din spital viu și nevătămat, cine va fi următoarea victimă a hienelor?

Am asistat în ultimele luni la 2 episoade foarte interesante legate de posturi TV și de distribuirea acestora prin cablu.
Mai întâi, RCS-RDS a scos din grila sa posturile Discovery. Această decizie a declanșat proteste de mare anvergură. Am asistat personal la scandalul făcut de un abonat indignat, la sediul RCS din Pitești, dar sunt convins că n-a fost singurul. Au fost (și încă mai sunt) numeroase proteste pe net. Atât pe facebook cât și pe multe alte siteuri. De ce? Pentru simplul motiv că acele canale transmit documentare ce-l apropie pe omul obișnuit de marile cuceriri științifice, prezentându-le astfel încât oricine să le poată înțelege. Plus, multe alte informații și emisiuni interesante.
Al doilea episod a fost cel al eliminării din grila de programe retransmise de Dolce a canalelor Media Pro. Reacțiile la această decizie (mă rog, cele pe care le-am citit eu pe net) au fost de aprobare și chiar de persiflare a Trustului Pro, dar și a altor trusturi autohtone (ceva de genul: „dar Antenele când le scoateți?”).
Stau și mă întreb: oare vor fi înțeles ceva din această lecție posturile noastre TV? Tare mă tem că nu!

Azi am primit, la birou, vizita unei reporterite şi a unui cameraman de la postul de ştiri Digi 24. Totul a pornit de la un articol mai vechi de-al meu, de pe blog, articol în care făceam vorbire despre cum era să termini o facultate pe vremea răposatului împuşcat. Articolul a fost descoperit de un reporter din Bucuresti al postului respectiv (Valentin Popescu), reporter care şi-a trimis colegii de la Piteşti să mă întrebe, să mă filmeze, să facă un reportaj.
Le-am povestit cum m-am priceput şi cât m-am priceput, ce era să fac? Reporterita mi-a zis încă de la început să încerc să răspund cât mai lung la întrebările ei, nu doar cu „Da”, „Nu” sau dând nişte informaţii sumare. Întrebarea mea a venit absolut instantaneu: „Şi dacă vorbesc prea mult?”. „Nu-i nimic, se taie la montaj”, mi-a răspuns ea. Deci, am vorbit mult, am povestit amintiri din tinereţe, dar cred că mai aveam de povestit încă pe-atât. Sunt convins că n-o să intre pe post tot ce-am spus eu, căci mi-au zis că va fi vorba de un reportaj de vreo 5 minute. Păi eu, în 5 minute abia mă încălzesc la vorbă. Au filmat apoi şi prin fabrică, iar la final m-au pus să stau nemişcat cam 2 minute (de fapt, cred că au fost vreo 5), ca să mă filmeze cu maşini trecând pe lângă mine şi să pună filmarea pe rapid pentru a sugera scurgerea timpului.
Când şi dacă va intra pe post, încă nu ştiu. Dar sper să fiu anunţat. Cel puţin, aşa mi-au promis. Dacă voi afla, o să va spun la rândul meu. Dacă nu, nu!

Bâsescu a ieșit din nou la atac, susținând o conferință de presă în care a dat la gioale (pentru a câta oară) celor ce nu  sunt de partea sa, într-o campanie care nu-l privește câtuși de puțin, in calitatea sa de președinte echidistant.
Am apreciat foarte mult atitudinea postului Realitatea TV care a ignorat evenimentul. Cum ar fi dacă toate posturile TV ar ignora astfel de conferințe ale lui Băsescu și ar transmite doar, ulterior, câteva extrase? Eu cred că s-ar ajunge la o normalitate în care ilegitimul președinte vorbește, dar nimeni nu-l mai ia in seamă. Chiar dacă B1 ar înregistra un record de audiență, experimentul tot ar trebui făcut.