Alte lucruri de prin Anglia

0

Postat de Geocer | in categoria Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta | pe data de 17-07-2018

Pe lângă ceea ce am vizitat, în Anglia am avut ocazia să observ și să mă informez despre mai multe chestii.
Primul lucru care i se pare peste mână unui locuitor al Europei continentale este faptul că în Regatul Unit mașinile circulă pe partea stânga (pe contrasens, cum am zis eu). Chiar și ca pieton îți este greu, deoarece atunci când vrei să traversezi, ca să te asiguri te uiți în stânga, dar mașinile vin din dreapta! În orașele unde se știe că vin mulți turiști, la trecerile de pietoni este marcat „Uită-te spre dreapta”.
Apoi e vorba de unitățile de măsură. Când am văzut un indicator pe care scria „London 60”, am zis că Londra e destul de aproape. Dar mă înșelam, căci era vorba de 60 de mile, ceea ce înseamnă cca. 100 Km.
Până și halba de bere are vreo 550 de ml, care corespunde unei „pinte”. Sau, mai vezi pe autostradă câte un indicator care zice că ieșirea este la 330 de yarzi. Asta înseamnă cam 300m, căci 1 yard=0.914 m.
Sunt cam derutante unitățile lor de măsură, dar nu cred că vor renunta la ele în vecii vecilor. Așa le place lor să fie: mai deosebiți față de ceilalți europeni.
Numerele de înmatriculare ale autoturismelor au și ele o particularitate a lor: îți indică anul în care au fost fabricate, ba mai mult: dacă au fost fabricate în primul sau în al doilea semestru al anului respectiv. Iar numărul de înmatriculare nu se modifică niciodată, indiferent pe la câți proprietari trece mașina respectivă. Cu ăla s-a născut, cu ăla „moare”. De exemplu, dacă partea numerică a numărului de înmatriculare este 08, autovehiculul respectiv a fost fabricat în prima parte a anului 2008. Dacă este 48, a fost fabricat în a doua parte a anului 2008. Un vehicul având partea numerică 17 a fost fabricat în primul semestru din 2017, iar unul fabricat în semestrul al doilea al anului respectiv va avea partea numerică 57. După 2020 se va folosi combinația 20-29 și 60-69.
Până să ajung în Anglia, credeam că știu limba engleză la un nivel bun. La fața locului am constatat că mă înțeleg mai bine în această limbă cu un bulgar sau cu un polonez decât cu un englez. Au tendința de a vorbi repede și de a prescurta cuvintele, astfel încât străinilor care au învățat engleza la școală și au vorbit doar cu persoane pentru care aceasta e tot limba străină le e foarte greu să înțeleagă ce spune englezul. Ei mă înțelegeau pe mine foarte bine, dar eu nu prea îi înțelegeam pe ei.
Un alt lucru interesant este acela că la ieșirea din Regat nu se face un control al documentelor. Adică, la aeroport treci pe la check-în, treci pe la security, dar nu și pe la Poliția de Frontieră. E prima țară la care observ treaba asta. Și am mai observat un lucru interesant la aeroport. De data asta, la sosire. În România, benzile alea la care aștepți bagajul de cală (până-ți ies ochii uitându-te după el) se numesc „Belt” („curea”, în engleză). La ei se numesc „Caroussel”. Mă rog, nuanțe!
Nu-mi pot termina serialul despre sejurul petrecut în Anglia fără să pomenesc de veverițele din parcuri. Atât în Leamington cât și la Londra, prin parcuri mișună o specie de veverițe gri-albastre. Dacă le ademenești cu alune, vin și ti le iau chiar și din palmă, așa de blânde sunt. Iată și o poză cu o astfel de veveriță.

Veverita in parc

Veverita in parc

Stonehenge: ultimul obiectiv vizitat în Anglia

0

Postat de Geocer | in categoria Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta | pe data de 11-07-2018

Și iată că am ajuns și la ultima zi de vizită în Anglia. Templul megalitic de la Stonehenge e cunoscut în lumea întregă, deși nu e nici cel mai mare, nici cel mai vechi și aș zice nici cel mai frumos.
Acum doi ani am vizitat templul de la Hagar Qim din Malta care este cu cca 1500 de ani mai vechi decât Stonehenge. Am scris despre acea vizită aici.
Și în Franța există niște pietre megalitice cunoscute sub numele de Aliniamentele de la Carnac care sunt mai vechi decât cele de la Stonehenge. Dar acum voi vorbi de cele pe care le-am văzut eu acum cca. 2 săptămâni, cele din Anglia.
Mai întâi despre modul în care se pot vizita: se face rezervare pe net și se plătește biletul (18 Lire/persoană), iar la fața locului rezervarea se schimbă în tichete care-ți dau dreptul să vizitezi atât pietrele cât și muzeul de la intrare. Între recepție și pietre sunt cam 2 Km, dar nu e obligatoriu să parcurgi distanța asta pe jos: există autobuze, iar călătoria e inclusă în prețul biletului.
Vizita constă în a înconjura pietrele respective, fără a avea voie să intri printre ele că la Hagar Qim. Și în a face poze, bineînțeles. Mai sunt din loc în loc și niște tăblițe pe care se dau informații despre istoricul și modul de orientare al templului și cam asta-i tot. Poți afla, dacă nu știai deja, că modul de așezare a templului face ca la solstițiul de vara și la cel de iarnă, pietrele sunt perfect aliniate pentru ca răsăritul respectiv apusul soarelui să-l lumineze complet.
De-a lungul anilor, diverși cercetători au lansat diverse teorii în privința pietrelor de la Stonehenge: că ar fi fost un imens calculator solar, că ar fi fost un cimitir cu crematoriu, că ar fi reprezentat un observator astronomic și așa mai departe. Adevărul nu-l știe nimeni, așa că n-o să mă laud nici eu că l-aș ști. Mă voi mulțumi să pun niște poze pe care le-am făcut acolo.

Stonehenge (1)

Stonehenge (1)

Stonehenge (2)

Stonehenge (2)

Cu baiatul si cu nora la Stonehenge

Cu baiatul si cu nora la Stonehenge

Pietrele vazute din alt unghi

Pietrele vazute din alt unghi

În muzeul despre care povesteam mai devreme se poate vedea un fel de istoric al templului, se pot citi mai multe informații despre acesta, iar într-o sală cu proiecție panoramică se poate vedea cum îl luminează soarele la cele 2 solstiții. Și mai este și un istoric a ceea ce se mânca (și se mănâncă) în jurul acestui templu din cele mai vechi timpuri și până azi.
Iar alaturi au fost reconstituite casutele in care locuiau oamenii pe vremea construirii templului, adica acum cca 4000 de ani.

Casute primitive

Casute primitive

Despre vizita la Castelul Warwick

0

Postat de Geocer | in categoria Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta | pe data de 09-07-2018

O altă vizită interesantă din timpul săptămânii petrecute în Anglia a fost cea de la Castelul Warwick. De fapt, vizitarea Castelului este doar o etapă, căci pe domeniul din jurul sau poți să asiști la mai multe activități.

Intrarea in Castel

Intrarea in Castel


Nu se poate stabili un an exact al construirii castelului, deoarece a fost dezvoltat în permanență, fiecare nou proprietar dorind să-i aducă îmbunătățiri. Oricum, într-o formă sau alta exista acolo pe timpul Războiului celor 2 Roze (a doua jumătate a sec. 15), deoarece Contele de Warwick din acea vreme a fost denumit Kingmaker (făcătorul de regi), întrucât la acest castel se trăgeau sforile pentru înscăunarea noului Rege. Războiul celor 2 Roze a fost unul pentru supremație la tronul Angliei și s-a desfășurat între Casa Regală de York și cea de Lancaster. Iar pe timpul acestui război, în funcție de cine mai câstiga câte o bătălie, erau înscăunați regi ba dintr-o tabără, ba din cealaltă. De altfel, acest război civil este evocat mai peste tot în castel, iar unul dintre spectacolele ce se desfășoară vara pe domeniul din preajma acestuia îi este dedicat.
Vedere de ansamblu

Vedere de ansamblu


Una dintre cele mai importante picturi din Castel descrie uciderea lui Edward al V-lea (din Casa de York) și al fratelui său mai mic de doar 9 ani în Turnul Londrei. Este doar o presupunere că ar fi fost uciși, de fapt au dispărut fără urmă, dar e foarte posibil ca adevărul să fi fost chiar acesta.
Uciderea printilor in Turn

Uciderea printilor in Turn


Urmărind sensul de vizitare al Castelului, faci de fapt o incursiune în timp începând cu evul mediu și până prin secolul 19, începutul secolului 20. Începi cu vizualizarea armurilor cavalerești și termini cu „simularea” unor petreceri de acum cca. 100 de ani la care luau parte oamenii importanți din Regat.
Iată și un frumos vitraliu din interiorul Castelului.
Vitraliu de la Warwick

Vitraliu de la Warwick


Într-o anexă a Castelului, altă vizionare interesantă: în 3 etape, în 3 săli succesive este prezentată pe mai multe ecrane istoria acestuia de la începuturi și până în zilele noastre.
Iar la final, spectacolele în aer liber. Am asistat mai întâi la o demonstrație cu păsări de pradă (vulturi, condori, chiar și o bufniță), apoi la simularea de către niște cascadori a luptelor desfășurate în timpul Războiului celor 2 Roze, iar în final la o demonstrație cu așa numitul „trebuchet”, un fel de catapultă capabilă să semene panică și moarte în tabăra inamică, aparat folosit destul de mult în Evul Mediu.
Trebuchet

Trebuchet


Una peste alta, ziua petrecută la Castelul Warwick a fost în același timp instructiv-educativă, dar și relaxantă.
Și tot n-am terminat de povestit, deci pe curând.

Londra și frumusețile ei

0

Postat de Geocer | in categoria Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta | pe data de 06-07-2018

Intr-una  dinte zilele petrecute in Marea Britanie am mers la Londra. Am lăsat mașina într-o parcare, apoi am luat metroul până in centru, iar ulterior am luat-o la pas. Prima impresie din centrul acestei metropole a fost aceea de poluare excesivă. De cum am ieșit din metrou ne-a lovit un miros puternic de gaze de eșapament, miros care ne-a însoțit aproape peste tot (În Hyde Park nu există, e adevărat).
Dar chiar și așa de poluată, Londra tot merită văzută. Din păcate am văzut doar exterioarele deoarece la Westminster Abbey nu ne cumpărasem bilete de intrare (se vând exclusiv pe net), deci n-am putut intra. Păcat! Dar poze tot am făcut. Iată câteva.

Westminster Abbey - Intrarea

Westminster Abbey – Intrarea

Westminster Abbey - Partea laterala

Westminster Abbey – Partea laterala

După cum se poate observa, Catedrala unde sunt încoronați Regii Angliei și au loc toate evenimentele regale religioase este imensă. De notat și faptul că acolo își dorm somnul de veci oameni celebri și geniali precum Isaac Newton sau Stephen Hawking.
Celebrul turn Big Ben este în renovare, așa că i se vede doar ceasul.

Big Ben

Big Ben

Nici în Roata Londrei nu m-am învârtit. Mi-era teamă de vreo amețeală. A roții, nu a mea!

Cu Roata Londrei

Cu Roata Londrei

Dacă am văzut că Regina nu iese să mă invite la o bere, m-am pozat cu Churchill și cu Wellington și mi-am văzut de drum. Mă gândesc că nu i-o fi spus nimeni (Reginei) despre prezența mea în fața Palatului Buckingham, altfel ar fi trimis ea pe cineva să mă invite să intru.

Aici ma voi muta, cand voi iesi la pensie

Aici ma voi muta, cand voi iesi la pensie

Cu Sir Winston Churchill

Cu Sir Winston Churchill

Soldat in armata Ducelui de Wellington

Soldat in armata Ducelui de Wellington

Stați pe-aproape: încă n-am terminat de povestit despre vizita în Anglia.

Stratford și casa lui Shakespeare

0

Postat de Geocer | in categoria Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta | pe data de 03-07-2018

Shakespeare s-a născut cu fix 400 de ani înaintea mea, adică în 1564. Și a trăit până în 1616. Asta așa, ca statistică. În rest, nu e cazul să vă povestesc despre el, căci toată lumea știe cine a fost și ce a scris.
Începând cu data de 20 iunie anul curent, mă număr printre fericiții care au avut ocazia să viziteze casa în care s-a născut și și-a trăit copilăria genialul dramaturg englez. Este întotdeauna emoționant să vizitezi astfel de locuri. Parcă te simți altfel decât înainte.
Casa se află pe o străduță pietonală din Stratford și nu duce lipsa de vizitatori. Dimpotrivă. Iată-mă și pe mine în fața casei.

In fata casei lui Shekespeare

In fata casei lui Shekespeare


În interior, se trece mai întâi printr-un mic muzeu în care sunt adunate tot felul de informații și mărturii despre dramaturg. Printre altele, o vitrină cu traduceri ale scrierilor sale în mai multe limbi. Iată că este expusă și o traducere în română.
Traducere in romana

Traducere in romana


Se trece apoi prin grădină, pentru ca în final să se intre în casa propriu-zisă. Casă veche, se vede imediat.
Casa vazuta din gradina

Casa vazuta din gradina


În casă este reconstituită cu multă acuratețe atmosfera de acum 4 secole. Paturile arată ca atunci, se pot vedea haine de epocă, leagănul copilului, ba chiar și mâncăruri din vremea respectivă.
Atmosfera de epoca

Atmosfera de epoca


În curtea casei, tineri actori (probabil studenți la actorie) jucau scene din opera shakespeariană. Așa e prin Anglia: nu doar vizitezi un muzeu, un castel sau alt obiectiv turistic ci mai vezi și câte un mic spectacol.
Julieta

Julieta


Și tot în Anglia mai este un obicei: de la orice obiectiv turistic se iese în mod obligatoriu printr-un magazin de suveniruri. Frumos, dar când te uiți la prețuri îți cam piere pofta.
Cam atât despre vizita la casă lui Shakespeare. Urmează alte amintiri în curând.

Salutări din însorita Anglie

0

Postat de Geocer | in categoria Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta | pe data de 02-07-2018

N-aș fi crezut că voi putea spune vreodată „însorita Anglie”, dar iată că m-am înșelat. Dacă acum o săptămână aș fi trimis (ca pe vremuri) o vedere către cineva din țară, așa aș fi scris pe ea. Și asta pentru că am avut parte de soare în toată perioada petrecută în Marea Britanie. De fapt, numele oficial al țării este Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Iar Marea Britanie este la rândul ei formată din Anglia, Scoția și Țara Galilor. Un adevărat imperiu, nu-i așa? Da, dar stați că n-am terminat. De fapt, în afară de acest Regat Unit, Regina mai este și șef al statului Canadian, și al celui Australian și al celui din Nouă Zeelandă. O fi mai făcând față, săraca?
Dar o să las la o parte treburile politice, căci nu pentru ele m-am deplasat eu acolo și o să povestesc mai mult despre frumoasele și interesantele locuri pe care le-am vizitat.
Am fost într-o suburbie a orașului Leamington, la vreo 40 Km de Birmingham. Vorbesc de Birmingham deoarece acolo mi-a aterizat și de-acolo mi-a decolat avionul, dar de vizitat n-am vizitat nimic în acest oraș.
Am văzut Leamington, Stratford unde am vizitat casa lui Shakespeare, Londra, Castelul Warwick și Stonehenge. Destul de multe locuri, nu-i așa? Voi povesti pe rând despre fiecare câte ceva, dar mai întâi iată o poză din parcul central din Leamington.

Parcul din Leamington

Parcul din Leamington

În afară de parc, la Leamington se mai poate vizita Catedrala și cam atât. Nu este un oraș foarte mare. A, ba da, am mai vizitat ceva: hipermarketurile ASDA și TESCO.
Mai pun câteva poze din Leamington și promit să revin în curând cu povestiri și imagini despre celelalte locuri pe care le-am văzut în Anglia.

Turnul cu ceas din Leamington

Turnul cu ceas din Leamington

Raul Leam

Raul Leam

Raul si Catedrala

Raul si Catedrala

Paște la munte (III)

0

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 12-04-2018

După cum spuneam și în primul articol din această serie, plimbându-mă prin stațiune am remarcat că este promovată cu o oarecare insistență Cascada Lotrisor. Cum nu era prea departe de stațiune, am decis să merg și până acolo. Doar că mersul cu mașina se oprește la poalele muntelui, într-o parcare semiamenajata unde te așteaptă un reprezentant al Regiei Naționale a Pădurilor cu intenția clară de a încasa câte 5 lei de la fiecare vizitator. Suma nefiind prea mare, nimeni nu se codeste s-o plătească.
Ți se spune că sunt vreo 2 Km până la cascadă și că aceștia se pot parcurge cam în 45 de minute. Adevărul este că sunt aproape 3 și că am făcut cam o oră de mers lejer, cu vreo câteva opriri pentru tras sufletul. Drumul e în pantă, tocmai de aceea sunt necesare și pauze din când în când. Totuși, panta este relativ lină.
Deși nu am auzit să i se spună așa, zona traversată s-ar putea numi „Cheile Lotrisorului”. Iată câteva poze cu această zona.

Spre Cascada Lotrisor

Spre Cascada Lotrisor

Spre Cascada Lotrisor

Odată ajuns la cascadă, turistul recunoaște că efortul făcut a meritat. Aceasta este foarte frumoasă și spectaculoasă. Pozele nu-i arată adevărată măreție, așa că am făcut și o filmare.
Una peste alta, cred că am făcut bine că am renunțat pentru câteva zile la confortul propriului apartament și am ieșit în aer liber, în stațiunile de pe Valea Oltului.

Cascada Lotrisor

Cascada Lotrisor


Paște la munte (II)

0

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 11-04-2018

Mănăstirea Cozia este destul de cunoscută de toată lumea, deci nu cred că mai e cazul să scriu eu ceva despre ea. Poate doar să remarc faptul că pare a fi devenit mai degrabă un obiectiv turistic decât un loc sfânt. Dar poate mă înșel eu.
Ostrov este o mănăstire de maici aflată pe o insulă în mijlocul Oltului. Din Călimănești, se ajunge pe această insulă traversând un pod, cu mașina sau pe jos. Departe de agitația cotidiană, mănăstirea este un loc liniștit unde ai putea medita în voie fără să fii deranjat de nimeni și de nimic. Asta dacă ai zăbovi mai mult prin acele locuri, bineînțeles. Căci dacă mergi doar in vizită n-ai nicio șansă. Iată câteva poze de la Ostrov.

Biserica manastirii Ostrov

Biserica manastirii Ostrov

Chiliile maicutelor de la Ostrov

Chiliile maicutelor de la Ostrov

Și mănăstirea Turnu este izolată și aflată departe de lumea agitată. Situată la poalele muntelui și în apropierea pădurii, mănăstirea a ținut pe vremuri tot de Cozia, dar în prezent este de sine stătătoare.
Sunt 2 biserici în incinta mănăstirii Turnu, dar cea veche este menținută mai mult pentru valoarea să muzeistică. Slujbele se fac în cea nouă care nu e nici ea foarte recentă, fiind construită acum mai bine de 1 veac. În afară de biserici, punctul de atracție principal al acestei mănăstiri îl constituie chiliile celor doi sihaștri care au întemeiat-o: Daniil și Misail. Am făcut și la Turnu câteva poze (va urma):

Vechea biserica a Manastirii Turnu

Vechea biserica a Manastirii Turnu

Chiliile sihastrilor si icoana sapata in stanca

Chiliile sihastrilor si icoana sapata in stanca

Noua biserica a Manastirii Turnu

Noua biserica a Manastirii Turnu

Paște la munte (I)

0

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 10-04-2018

Niciodată n-am știut dacă cei care-mi urau „Paște fericit” îmi doreau să am parte de sărbători pascale fericite sau să pasc fericit din iarba patriei. În ceea ce privește titul articolului, treaba e clară: am petrecut week end-ul prelungit de Paște, la munte.
Am străbătut de mai multe ori Valea Oltului și automat am trecut prin stațiunea Călimănești-Căciulata, dar de oprit nu m-am oprit decât la Mănăstirea Cozia. În rest, ce-am putut vedea din fuga mașinii. Așa că, dacă tot s-a ivit această mini-vacanță de Paște, m-am gândit să profit și să vizitez cele 2 stațiuni, plus ce mai e pe-acolo prin preajmă. Am rezervat o cameră la o pensiune din Căciulata și hai la drum.
Drumul este DN 7, iar de la Pitești și până la pensiune am făcut cam 1h30. Deși ajunsesem mai devreme decât era preconizat (știți că ziua hotelieră începe de regulă la ora 14.00), am fost cazat imediat, deci am putut să vizitez și stațiunea în aceeași zi.
Aspectul stațiunii îți lasă niște impresii amestecate, așa cum amestecate sunt și imaginile pe care le vezi. Pe de o parte hoteluri vechi, dar frumos renovate și aranjate, plus pensiuni sau hoteluri noi care dau un aspect frumos, plăcut, iar pe de altă parte case, hoteluri și pensiuni lăsate în voia sorții care s-au degradat și dau un aspect dezolant unei părți a stațiunii. Și parcurile sunt bine îngrijite, și izvoarele cu apă vindecătoare sunt amenajate și puse în valoare, deci am putea zice că sunt mai multe plusuri decât minusuri.
Dar în afară de stațiune, ce se mai poate vedea în zonă? Oltul, bineînțeles, dar n-o să stea nimeni să privească apa timp de 3 zile, așa că am căutat și alte atracții. Pentru că tot era Paștele, turistul creștin se simte atras mai ales de cele sfinte, așa că în afară de Mănăstirea Cozia am vizitat și Turnu, dar și Ostrov. Iar la Înviere am fost la Ostrov.
Apoi, am observat că este foarte promovată prin panouri publicitare și indicatoare Cascada Lotrisor, deci am mers și până acolo.
Și pentru a reveni la scopul de agrement și relaxare al vacanței, am trecut vreo 2 ore și pe la Cozia Aqua Parc, mai precis la piscina interioară cu apă termală sărată.
În episoadele următoare voi povesti mai pe larg despre unele din aceste atracții turistice. Deocamdată, iată cum arăta Oltul la Călimănești în aceste zile.(va urma)

Oltul la Calimanesti

Oltul la Calimanesti

Vacanță în România. Litoral

2

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 21-08-2017

Pentru că n-am fost cuminte și nu mi-am rezervat din timp un loc la o excursie în străinătate, anul ăsta am fost nevoit să-mi fac concediul în țară. Ca ăia bogații!
Am zis să trag mai întâi o fugă pe litoral că era o caniculă de ți se topeau plombele-n gură. Fugă a fost doar până la București, că după aceea mi-a luat 2 ore ca să-l ocolesc și să ajung la A2. E adevărat că pe A2 s-a mers bine, dar parcă-mi trecuse tot cheful.
Eram tare curios ce-o mai fi și cum o mai fi pe la marea noastră, deoarece nu mai fusesem de ani de zile. Din păcate, am constatat că nu se schimbase în bine prea mare lucru.
Dacă prin țări ca Bulgaria, Grecia, Turcia și așa mai departe este la mare căutare conceptul de All Inclusive, în România mergi tot la All Exclusive. Adică, dai o grămadă de bani dar nu ai nici măcar un mic dejun inclus. Am stat la un hotel dintr-ăla construit pe la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, iar unele elemente ( de exemplu ușile) nu au fost niciodată schimbate de-atunci. Totuși, ăsta era bine, căci alături erau vreo 2 care ajunseseră niște ruine. Încă o frază în legătură cu hotelul și termin: uitasem pur și simplu cum este să-ți intre arcurile de la pat printre coaste. La început nici nu știam ce este, am crezut că făcuse cearceaful sau pijamaua vreo cută.
Dacă în privința cazării ne-am lămurit, să vedem cum stăm cu celelalte dotări de la malul mării. Păi, în primul rând plajele au fost închiriate unor întreprinzători individuali care le-au populat în mare parte cu șezlonguri și umbreluțe. Pe care le închiriază cu ziua. 20 de lei pe zi! Dacă stai o săptămâna și ai o familie numeroasă, mai dai și pe astea o grămadă de bani.
Și ce fac întreprinzătorii pentru banii pe care ți-i iau? Nimic, bineînțeles. Când am închiriat șezlong, am găsit lângă el toată mizeria lăsată de locatarul din ajun.
Ba mai au o grijă: aceea de a te avertiza că dacă deteriorezi șezlongul, va trebui să-l plătești. 150 de lei, atât costă unul. Deci în 8 zile de închiriere omul și-a scos investiția. Bună afacere!
În rest, toate bune: mâncare scumpă, bere la fel, spectacole cu manelisti și trupe de umor deșănțat și cam atât.
Măcar am avut noroc că apa mării era relativ limpede și călduță, deci te puteai răcori cum se cuvine. Ar mai fi de remarcat și grija cu care îți eliberau comercianții bon fiscal pentru orice ai fi cumpărat. Făcuse ANAF-ul o razie la început de sezon și le arsese niște amenzi usturătoare, că altfel n-ar fi fost ei așa de conștiincioși.
La final aș mai spune încă odată că un străin care vine la noi fără GPS se rătăcește fără prea mare greutate. Rareori vezi pe Centura Bucureștiului vreun indicator care să-ți spună încotro e autostrada cutare și cât mai ai până ajungi la ea. Dar, așa cum ziceam și acum câțiva ani: ce să caute un turist străin la noi?

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.