Paște la munte (III)

0

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 12-04-2018

După cum spuneam și în primul articol din această serie, plimbându-mă prin stațiune am remarcat că este promovată cu o oarecare insistență Cascada Lotrisor. Cum nu era prea departe de stațiune, am decis să merg și până acolo. Doar că mersul cu mașina se oprește la poalele muntelui, într-o parcare semiamenajata unde te așteaptă un reprezentant al Regiei Naționale a Pădurilor cu intenția clară de a încasa câte 5 lei de la fiecare vizitator. Suma nefiind prea mare, nimeni nu se codeste s-o plătească.
Ți se spune că sunt vreo 2 Km până la cascadă și că aceștia se pot parcurge cam în 45 de minute. Adevărul este că sunt aproape 3 și că am făcut cam o oră de mers lejer, cu vreo câteva opriri pentru tras sufletul. Drumul e în pantă, tocmai de aceea sunt necesare și pauze din când în când. Totuși, panta este relativ lină.
Deși nu am auzit să i se spună așa, zona traversată s-ar putea numi „Cheile Lotrisorului”. Iată câteva poze cu această zona.

Spre Cascada Lotrisor

Spre Cascada Lotrisor

Spre Cascada Lotrisor

Odată ajuns la cascadă, turistul recunoaște că efortul făcut a meritat. Aceasta este foarte frumoasă și spectaculoasă. Pozele nu-i arată adevărată măreție, așa că am făcut și o filmare.
Una peste alta, cred că am făcut bine că am renunțat pentru câteva zile la confortul propriului apartament și am ieșit în aer liber, în stațiunile de pe Valea Oltului.

Cascada Lotrisor

Cascada Lotrisor


Paște la munte (II)

0

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 11-04-2018

Mănăstirea Cozia este destul de cunoscută de toată lumea, deci nu cred că mai e cazul să scriu eu ceva despre ea. Poate doar să remarc faptul că pare a fi devenit mai degrabă un obiectiv turistic decât un loc sfânt. Dar poate mă înșel eu.
Ostrov este o mănăstire de maici aflată pe o insulă în mijlocul Oltului. Din Călimănești, se ajunge pe această insulă traversând un pod, cu mașina sau pe jos. Departe de agitația cotidiană, mănăstirea este un loc liniștit unde ai putea medita în voie fără să fii deranjat de nimeni și de nimic. Asta dacă ai zăbovi mai mult prin acele locuri, bineînțeles. Căci dacă mergi doar in vizită n-ai nicio șansă. Iată câteva poze de la Ostrov.

Poarta manastirii Ostrov

Poarta manastirii Ostrov

Biserica manastirii Ostrov

Biserica manastirii Ostrov

Chiliile maicutelor de la Ostrov

Chiliile maicutelor de la Ostrov

Și mănăstirea Turnu este izolată și aflată departe de lumea agitată. Situată la poalele muntelui și în apropierea pădurii, mănăstirea a ținut pe vremuri tot de Cozia, dar în prezent este de sine stătătoare.
Sunt 2 biserici în incinta mănăstirii Turnu, dar cea veche este menținută mai mult pentru valoarea să muzeistică. Slujbele se fac în cea nouă care nu e nici ea foarte recentă, fiind construită acum mai bine de 1 veac. În afară de biserici, punctul de atracție principal al acestei mănăstiri îl constituie chiliile celor doi sihaștri care au întemeiat-o: Daniil și Misail. Am făcut și la Turnu câteva poze (va urma):

Vechea biserica a Manastirii Turnu

Vechea biserica a Manastirii Turnu

Chiliile sihastrilor si icoana sapata in stanca

Chiliile sihastrilor si icoana sapata in stanca

Noua biserica a Manastirii Turnu

Noua biserica a Manastirii Turnu

Paște la munte (I)

0

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 10-04-2018

Niciodată n-am știut dacă cei care-mi urau „Paște fericit” îmi doreau să am parte de sărbători pascale fericite sau să pasc fericit din iarba patriei. În ceea ce privește titul articolului, treaba e clară: am petrecut week end-ul prelungit de Paște, la munte.
Am străbătut de mai multe ori Valea Oltului și automat am trecut prin stațiunea Călimănești-Căciulata, dar de oprit nu m-am oprit decât la Mănăstirea Cozia. În rest, ce-am putut vedea din fuga mașinii. Așa că, dacă tot s-a ivit această mini-vacanță de Paște, m-am gândit să profit și să vizitez cele 2 stațiuni, plus ce mai e pe-acolo prin preajmă. Am rezervat o cameră la o pensiune din Căciulata și hai la drum.
Drumul este DN 7, iar de la Pitești și până la pensiune am făcut cam 1h30. Deși ajunsesem mai devreme decât era preconizat (știți că ziua hotelieră începe de regulă la ora 14.00), am fost cazat imediat, deci am putut să vizitez și stațiunea în aceeași zi.
Aspectul stațiunii îți lasă niște impresii amestecate, așa cum amestecate sunt și imaginile pe care le vezi. Pe de o parte hoteluri vechi, dar frumos renovate și aranjate, plus pensiuni sau hoteluri noi care dau un aspect frumos, plăcut, iar pe de altă parte case, hoteluri și pensiuni lăsate în voia sorții care s-au degradat și dau un aspect dezolant unei părți a stațiunii. Și parcurile sunt bine îngrijite, și izvoarele cu apă vindecătoare sunt amenajate și puse în valoare, deci am putea zice că sunt mai multe plusuri decât minusuri.
Dar în afară de stațiune, ce se mai poate vedea în zonă? Oltul, bineînțeles, dar n-o să stea nimeni să privească apa timp de 3 zile, așa că am căutat și alte atracții. Pentru că tot era Paștele, turistul creștin se simte atras mai ales de cele sfinte, așa că în afară de Mănăstirea Cozia am vizitat și Turnu, dar și Ostrov. Iar la Înviere am fost la Ostrov.
Apoi, am observat că este foarte promovată prin panouri publicitare și indicatoare Cascada Lotrisor, deci am mers și până acolo.
Și pentru a reveni la scopul de agrement și relaxare al vacanței, am trecut vreo 2 ore și pe la Cozia Aqua Parc, mai precis la piscina interioară cu apă termală sărată.
În episoadele următoare voi povesti mai pe larg despre unele din aceste atracții turistice. Deocamdată, iată cum arăta Oltul la Călimănești în aceste zile.(va urma)

Oltul la Calimanesti

Oltul la Calimanesti

Vacanță în România. Litoral

2

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 21-08-2017

Pentru că n-am fost cuminte și nu mi-am rezervat din timp un loc la o excursie în străinătate, anul ăsta am fost nevoit să-mi fac concediul în țară. Ca ăia bogații!
Am zis să trag mai întâi o fugă pe litoral că era o caniculă de ți se topeau plombele-n gură. Fugă a fost doar până la București, că după aceea mi-a luat 2 ore ca să-l ocolesc și să ajung la A2. E adevărat că pe A2 s-a mers bine, dar parcă-mi trecuse tot cheful.
Eram tare curios ce-o mai fi și cum o mai fi pe la marea noastră, deoarece nu mai fusesem de ani de zile. Din păcate, am constatat că nu se schimbase în bine prea mare lucru.
Dacă prin țări ca Bulgaria, Grecia, Turcia și așa mai departe este la mare căutare conceptul de All Inclusive, în România mergi tot la All Exclusive. Adică, dai o grămadă de bani dar nu ai nici măcar un mic dejun inclus. Am stat la un hotel dintr-ăla construit pe la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, iar unele elemente ( de exemplu ușile) nu au fost niciodată schimbate de-atunci. Totuși, ăsta era bine, căci alături erau vreo 2 care ajunseseră niște ruine. Încă o frază în legătură cu hotelul și termin: uitasem pur și simplu cum este să-ți intre arcurile de la pat printre coaste. La început nici nu știam ce este, am crezut că făcuse cearceaful sau pijamaua vreo cută.
Dacă în privința cazării ne-am lămurit, să vedem cum stăm cu celelalte dotări de la malul mării. Păi, în primul rând plajele au fost închiriate unor întreprinzători individuali care le-au populat în mare parte cu șezlonguri și umbreluțe. Pe care le închiriază cu ziua. 20 de lei pe zi! Dacă stai o săptămâna și ai o familie numeroasă, mai dai și pe astea o grămadă de bani.
Și ce fac întreprinzătorii pentru banii pe care ți-i iau? Nimic, bineînțeles. Când am închiriat șezlong, am găsit lângă el toată mizeria lăsată de locatarul din ajun.
Ba mai au o grijă: aceea de a te avertiza că dacă deteriorezi șezlongul, va trebui să-l plătești. 150 de lei, atât costă unul. Deci în 8 zile de închiriere omul și-a scos investiția. Bună afacere!
În rest, toate bune: mâncare scumpă, bere la fel, spectacole cu manelisti și trupe de umor deșănțat și cam atât.
Măcar am avut noroc că apa mării era relativ limpede și călduță, deci te puteai răcori cum se cuvine. Ar mai fi de remarcat și grija cu care îți eliberau comercianții bon fiscal pentru orice ai fi cumpărat. Făcuse ANAF-ul o razie la început de sezon și le arsese niște amenzi usturătoare, că altfel n-ar fi fost ei așa de conștiincioși.
La final aș mai spune încă odată că un străin care vine la noi fără GPS se rătăcește fără prea mare greutate. Rareori vezi pe Centura Bucureștiului vreun indicator care să-ți spună încotro e autostrada cutare și cât mai ai până ajungi la ea. Dar, așa cum ziceam și acum câțiva ani: ce să caute un turist străin la noi?

Vacanță în Malta (5)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 29-08-2016

Etichete:

Puțină lume știe despre Templele Megalitice de la Hagar Qim (se pronunța Hagearim). Acestea sunt mai vechi decât Monumentul de la Stonehenge și au fost construite de o civilizație care a trăit în Malta între 3600 și 2500 înainte de Hristos. Această civilizație a dispărut în mod misterios în jurul anului 2500 ÎH și nu se știe dacă a migrat pe alte meleaguri sau „s-a stins” pur și simplu.
Bineînțeles că există și speculații cum că templele ar fi fost construite de extratereștri, dar nimeni nu poate aduce dovezi în acest sens.
Hagar Qim se află în sudul Maltei, iar în drum spre temple am trecut și pe la Grota Albastră. Deci voi începe șirul de poze de azi cu una în care am „prins” acest loc pitoresc.

Grota albastra

Grota albastra

Revenind la temple: acestea au fost bineînțeles lăcașe de cult pentru civilizația de care vorbeam mai sus și chiar aveau o cameră ce juca rolul de altar, acolo unde predica preotul. Acea cameră era construită în așa fel încât cuvintele preotului ieșeau printr-o singură gaură spre credincioși, după ce stârneau mai multe ecouri, astfel încât părea că predica vine dintr-o altă lume. Aceasta era gaura în zid prin care se auzea vocea preotului .

Templele de la Hagar Qim

Templele de la Hagar Qim

În interior se pot vedea sculpturi în piatră având diverse forme: spice de grâu, spirale etc. Anumite pietre duc cu gândul la organele genitale masculine și feminine, altele înfățișează oameni obezi.

Templele de la Hagar Qim

Templele de la Hagar Qim

Templele de la Hagar Qim

Templele de la Hagar Qim

Templele de la Hagar Qim

Templele de la Hagar Qim

Templele de la Hagar Qim

Templele de la Hagar Qim

Iar poarta principală de intrare amintește în mod indubitabil de monumentul de la Stonehenge.

Intrarea in templele de la Hagar Qim

Intrarea in templele de la Hagar Qim 


(Va urma)

Vacanță în Malta (4)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 25-08-2016

Etichete:

O altă Catedrală interesantă este cea a Sf. Apostol Pavel aflată în cetatea Mdina, fosta capitală a Maltei, în prezent orașul nobilimii. Deși este foarte animată (datorită turiștilor), Mdina nu are decât vreo 300 de locuitori. Dar mai întâi iată una dintre porțile de intrare ale cetății.

Poarta de intrare in Cetatea Mdina

Poarta de intrare in Cetatea Mdina

Poarta de intrare in Cetatea Mdina

Poarta de intrare in Cetatea Mdina

Arhitectura cetății arată cam așa :

Arhitectura cetatii Mdina

Arhitectura cetatii Mdina

Iar aceasta este Catedrala Sf. Apostol Pavel

Catedrala Sf. Apostol Pavel

Catedrala Sf. Apostol Pavel

De ce are Apostolul Pavel catedrală în Mdina? Pavel fusese capturat de către romani cărora nu le convenea faptul că propăvăduia credința în Iisus și trimis la Roma pentru a fi judecat de Împărat. Corabia cu care era transportat a naufragiat în preajma Maltei, așa că a petrecut o anumită perioadă de timp în acest arhipelag. Cu această ocazia a săvârșit câteva vindecări, dar și o altă minune care i-a determinat pe localnici să construiască o catedrală în cinstea sa. Într-o zi a fost mușcat de o viperă. Bineînțeles că toți cei de față se așteptau să moară foarte rapid, căci se știa efectul veninului de viperă. Numai că Apostolul Pavel a luat vipera cu mâna, a aruncat-o în foc, apoi le-a spus celor ce-l priveau uimiți că este bine și că nu va muri din cauza acestei mușcături. Povestea s-a transmis din generație în generație, iar în final s-a materializat prin construcția acestei Catedrale ce are rolul de a le aminti tuturor de faptul că o credința adevărată te poate salva de orice pericol.

Episodul de azi se încheie cu Domul din Mosta. Acesta este cel de-al doilea dom din Europa, ca mărime. În timpul celui de-al doilea război modial, Malta a fost puternic bombardată de către puterile Axei (Italia și Germania), deoarece era colonie Britanică, deci inamic. Malta nu avea artilerie antiaeriană, astfel încât avioanele de bombardament își permiteau să zboare la joasă înălțime, deci loviturile lor erau foarte precise.
Oamenii se adunau de multe ori în biserici și catedrale pentru a se proteja de bombardamente, făcând rugăciuni și sperând într-un ajutor divin. Domul din Mosta era unul dintre locurile în care se aduna multă lume. Numai că prin 1942, o bombă a căzut chiar pe acest dom care, ca de obicei, era plin de oameni. Dar bomba nu a explodat. Greutatea ei a cauzat serioase avarii domului, dar mulțimea a scăpat teafără. Bineînțeles, totul a fost pus pe seama ajutorului divin. Și poate ca așa este, chiar dacă o altă versiune a poveștii spune că cehii de la Skoda care fabricau acele bombe îi mai sabotau din când în când pe nemți și „uitau” să monteze câte o piesă importantă în unele bombe. Chiar și așa, faptul că o bombă defectă a căzut pe Domul din Mosta poate duce cu gândul la un ajutor divin.
Iată și poze cu Domul din Mosta și cu bomba care a căzut dar n-a explodat.

Domul din Mosta

Domul din Mosta


Domul din Mosta

Domul din Mosta


Bomba neexplodata

Bomba neexplodata

(Va urma)

Vacanță în Malta (3)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 24-08-2016

Etichete:

Dar Cavalerii Ioaniți nu au construit doar turnuri de apărare și o nouă capitală pentru Malta, ci și multe lăcașe de cult. Ghidul nostru ne spunea că în prezent ar fi 365 de biserici, catedrale și basilici, adică tot atâtea câte zile are un an obișnuit. De asemenea, ne-a învățat să le și deosebim. Biserica are pe acoperiș o cruce cu o singură linie orizontală, catedrala are 2, iar basilica are 3.
Un exemplu de catedrală frumoasă (pe interior) vizitată în Malta este co-Catedrala Sf. Ioan Botezătorul din Valetta. Iată mai jos câteva poze făcute în exteriorul și în interiorul catedralei. Se observă cele 3 ceasuri care indică: ora, ziua din luna și ziua din săptămână. Obiceiul maltezilor este să pună la intrarea în lăcașele de cult 2 ceasuri: unul indică în mod corect ora, dar celălalt nu. De ce? Pentru ca spiritele rele să nu știe exact când urmează să înceapă slujba, deci să nu-și bage ele coada în legătura pe care credincioșii o realizează cu divinitatea în timpul slujbei religioase. E o superstiție, bineînțeles, dar se pare că ceasurile malteze sunt celebre în lume pentru acest amănunt.

Co-Catedrala Sf. Ioan, Valetta

Co-Catedrala Sf. Ioan, Valetta


Interiorul Catedralei

Interiorul Catedralei


Interiorul Catedralei

Interiorul Catedralei


Interiorul Catedralei

Interiorul Catedralei


La intrarea în Co-Catedrala Sf. Ioan Botezătorul există o piatră tombală pe care este scris (în maleză, nu înțelegem noi, ne-a spus ghidul) „Tu cel ce calci peste mine, nu uita că și peste tine, cândva, o să calce cineva.”

Piatra tombala

Piatra tombala

(Va urma)

Vacanță în Malta (2)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 23-08-2016

Etichete:

Dar cine erau și cum au ajuns Cavalerii Ioaniți în Malta? Ordinul Ospitalierilor (așa s-a numit la început) a fost creat în primul rând pentru a se ocupa de tratarea bolnavilor și luptătorilor din Ierusalim. Ulterior a căpătat și o componentă militară, iar încetul cu încetul aceasta din urmă a ajuns predominantă. I-au ajutat pe Templieri și au protejat pelerinii creștini sosiți la Ierusalim, ajungând să mai fie cunoscuți și drept Cavalerii Sfântului Ioan, sau Ioaniții.
Alungați de către turci din Ierusalim spre sfârșitul secolului XII, s-au refugiat în Cipru, apoi în insula Rhodos unde au rămas până în 1523 când au fost alungați și de acolo, tot de turci. De data asta, sultan al Imperiului Otoman era Suleyman Magnificul. Din Insula Rhodos au plecat pe o corabie uriașă cu 7 nivele, corabie care le-a fost casă timp de 7 ani. Bineînțeles că n-au trăit numai pe mare, au mai acostat și prin sudul Franței sau al Spaniei, dar casa lor a rămas corabia. În sfârșit, în anul 1530, regele Spaniei le-a făcut cadou Insula Malta, iar de atunci au devenit Cavalerii Maltezi.
Simbolul lor era crucea cu 8 colțuri, acestea simbolizând cele 8 țări din care proveneau membrii Ordinului. Acesta a rămas pe vecie simbolul Maltei (crucea Malteză), deși nu acolo a fost creat. Așa arată acest faimos simbol al Cavalerilor Ioaniți și al Maltei.

Crucea Malteza

Crucea Malteza

Prima grijă a Cavalerilor Ioaniți, după ce s-au instalat în Malta, a fost aceea de a concepe și de a realiza un sistem de apărare foarte eficient, astfel încât să evite situații neplăcute precum cele prin care mai trecuseră. Și într-adevăr au construit niște turnuri de apărare care mai dăinuiesc și azi, turnuri care erau în permanentă legătură prin semnale luminoase, astfel încât dacă exista vreun pericol, toată insula era alertată în maximum un sfert de oră și se pregătea de luptă.
Au avut perfectă dreptate să-și organizeze așa de bine apărarea, căci Suleyman Magnificul a încercat destul de curând să cucerească Malta, în 1565 având loc Marele Asediu al Maltei. Sub conducerea Marelui Maestru Jean de la Valette, maltezii au reușit să învingă Imperiul Otoman, iar asta a însemnat un mare dezastru pentru turci care visau să stăpânească întreaga Europa.
Până atunci, capitala Maltei fusese Mdina, dar Ioanitii au decis să construiască un oraș nou care să le fie capitală, iar numele pe care i l-au dat a fost Valetta, în cinstea Marelui Maestru care i-a condus la victoria împotriva turcilor.
Valetta a rămas o cetate medievală până în zilele noastre, foarte puțin atinsă de modernismul pe care-l întâlnim la tot pasul. Circulația autovehiculelor este extrem de limitată în capitală, de altfel aceasta având un singur semafor. Iată una dintre porțile de intrare ale cetății.

Poarta de intrare in Cetatea Valetta

Poarta de intrare in Cetatea Valetta

Tot Ioanitii au conceput acele așa-numite „Auberges” (Hanuri) menite să-i adăpostească pe cavaleri la bătrâneți. Au existat (și încă se păstrează) 8 astfel de Hanuri, fiecare adăpostind cavaleri proveniți din câte o țară. În schimbul unei părți a averii pe care o agonisiseră, cei care nu mai puteau lupta se retrăgeau în aceste hanuri unde primeau tot ce le trebuie și erau îngrijiți. Un fel de azile, dar mult mai luxoase.
Cel pe care-l vedeți în poză de mai jos a fost Hanul Spaniol, iar acum este sediul Guvernului. Ghidul nostru (e pe scară, arată spre clădire) ne spunea că uneori premierul Maltei iese din clădire și-i salută pe ghizii și pe turiștii care se găsesc prin zonă.

Sediul Guvernului Maltez

Sediul Guvernului Maltez

(Va urma)

Vacanță în Malta (1)

1

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 22-08-2016

Etichete:

Deși „fuse și se duse” (vorba olteanului), săptămâna pe care am petrecut-o în Malta merită a fi rememorată, căci a fost foarte frumoasă. De alfel, Malta e o țara care merită vizitată, chiar dacă noi știm foarte puține lucruri despre ea. Nici eu nu știam prea multe în momentul în care m-am decis s-o vizitez, dar acum sunt ceva mai informat.
Un lucru pe care-l știe, probabil, toată lumea este faptul că istoria Maltei a fost influențată în mod definitiv și irevocabil de către Cavalerii Ioaniți, cei care au fost stăpânii acestui arhipelag timp de mai bine de 250 de ani.
„S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta” a scris Eminescu în Scrisoarea III, comițând încă o eroare istorică (a câta oare?). Apropo, știți erorile istorice pe care le-a „strecurat” Eminescu în această celebră poezie? Divaghez un pic, dar o să le spun aici pe cele pe care le știu (s-ar putea să mai fie și altele).
În Scrisoarea III, Eminescu imaginează o întâlnire „la nivel înalt” între Mircea cel Bătrân și Baiazid, înaintea bătăliei de la Rovine. De fapt, această întâlnire nu a avut loc, dar asta i se poate ierta ușor, deoarece a dorit să creeze un context, o imagine poetică prin care să scoată în evidența aroganța Sultanului și modestia lui Mircea.
A doua eroare se referă la expresia „un bătrân atât de simplu” folosită pentru a-l descrie pe Mircea. De fapt, la data bătăliei respective, domnitorul avea 40 de ani. Eu zic că nu era un bătrân care să umble în toiag.
De asemenea, în cursul discuției, Sultanul face referire la Bătălia de la Nikopole. Acea bătălie a avut loc la circa 1 an după cea de la Rovine.
În sfârșit, în ceea ce-i privește pe „cavalerii de la Malta”, Bătălia de la Rovine a avut loc în 1395, iar Cavalerii Ioaniți au venit în Malta abia în 1530. Oricum, aceste erori făcute cu voie sau fără voie, nu știrbesc cu nimic geniul poetului nostru național.
Dar să revenim la Malta și la vacanța pe care mi-am petrecut-o acolo.
Malta este un arhipelag format din 6 insule, dintre care doar 3 sunt locuite. Și chiar și dintre astea 3, doar 2 (Malta și Gozo) au un număr de locuitori cât de cât consistent, căci Comino nu are decât 3 (2 hotelieri și 1 polițist). Cavalerii Ioaniți au fost stăpânii insulei între 1530 și 1798 când i-au predat-o fără luptă lui Napoleon.
Napoleon era plecat spre Egipt și nu-l interesa câtuși de puțin Malta. Și-a oprit flota în larg și a trimis niște oameni care aveau misiunea de a se aproviziona cu niscaiva merinde. Dar Marele Maestru al Cavalerilor Ioaniți (era german de origine), când a văzut ditamai flota și a aflat că e a lui Napoleon, a predat țara fără niciun fel de luptă sau de negociere. Iar Napoleon ce-a făcut? A aflat el de la cineva că ar fi un nobil maltez care ar avea o soție extrem de frumoasă. Curios din fire, mai ales când era vorba de femei frumoase, Împăratul a decis să mai rămână câteva zile în Malta și s-o cunoască pe frumoasa soție a nobilului. Așa că, a mers o dată, a mers de două ori, a mers și a treia oară la cină la palatul respectivului, dar frumoasa soție nu s-a arătat în niciuna dintre aceste seri. Astfel că într-a patra seară, Napoleon a cerut s-o cunoască și pe stăpâna casei. Și dacă s-au cunoscut, împreună au plecat mai departe. Iar după campania din Egipt, odată întors la Paris, Împăratul i-a construit în capitală un palat care să rivalizeze cu cel pe care-l avea în Malta. Amor puternic, ce să mai discutăm!
Dar francezii n-au rămas în Malta decât 2 ani. În 1800, arhipelagul devine colonie britanică și rămâne așa până spre zilele noastre. Mai precis, în 1964 Malta și-a declarat independența, circa 10 ani mai târziu a devenit republică parlamentară, iar în 1979 ultimii soldați britanici au părăsit arhipelagul. Totul s-a derulat pașnic, așa că maltezii au înălțat un monument în memoria acestui eveniment (plecarea englezilor). Poza acestui monument va fi și prima pe care o voi publica. Nu se vede prea bine, căci îți iau ochii mai ales clădirea din spate care este una dintre multele lăcașe de cult din Malta, dar ideea este că soldatul britanic dă mâna cu un localnic luându-și la revedere, în timp ce oficialii veghează ca totul să se desfășoare așa cum trebuie. (Va urma)

Plecarea soldatilor britanici

Plecarea soldatilor britanici

Vacanță cu premeditare

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 19-08-2016

Etichete:

Tot meditând eu îndelung la locul și modul în care-mi voi petrece obișnuita vacanță din mijlocul verii, iată că mi-a venit ideea (ca în fiecare an de altfel) să merg și pe undeva prin țară. De data asta am ales Peștera Muierilor, căci, deși e destul de aproape de Pitești (la cca 130 Km), încă nu o vizitasem. Trecusem de câteva ori prin apropiere, dar eram plecat spre alte meleaguri, și nu m-am abătut din drum.
Așa că, într-o zi de week end, iată-mă plecând spre respectiva destinație. Pentru că tot îmi erau în drum, am oprit vreo 10 minute și la trovanți, să văd dacă între timp au mai crescut. Nu mi s-au părut mai mari decât acum 7 ani.
Dar să revenim la oile noastre. Peștera Muierii se află în Județul Gorj, foarte aproape de „granița” cu Vâlcea. Indiferent dacă vii dinspre Rm. Vâlcea sau dinspre Tg. Jiu, e imposibil să nu vezi indicatoarele care îți arată încotro s-o iei ca să ajungi la ea. De la drumul național sunt vreo 10-15 Km până la Peșteră.
Lași mașina în parcare, urci puțin și ai ajuns la destinație. Dar iată mai întâi niște poze cu împrejurimile.

La Pestera Muierilor

La Pestera Muierilor-1

La Pestera Muierilor

La Pestera Muierilor-2

La Pestera Muierilor

La Pestera Muierilor-3

În subteran se intră din oră în oră, iar ghidul este cel care le face pe toate: vinde și bilete, explică și despre ceea ce vezi în interior, aprinde și stinge luminile, îi ceartă pe cei care se îndepărtează de grup și are grijă să nu zăbovești prea mult pe-acolo că trebuie să se întoarcă la intrare ca să preia grupul următor.
Peștera se numește „a Muierilor” nu datorită faptului că în ea s-a găsit scheletul unei femei vechi de câteva mii de ani, ci pentru că în timpul năvălirilor barbare aici își găseau adăpost femeile, bătrânii și copiii. Iar ceea ce putem noi vizita este doar tunelul „de sus”, căci dedesupt se găsește încă unul care nu e deschis decât speologilor.
Ce se poate vedea în Peștera Muierilor? Păi, cam aceleași lucruri care se văd în orice altă peșteră: stalactite, stalagmite, schelete de animale care au trăit și au murit acolo și formațiuni calcaroase de diverse forme cărora li s-au dat anumite nume (de exemplu, Moș Crăciun). Mai bine pun câteva poze, că la povestit nu mă pricep prea bine. Sau o fi din cauză că n-am mai scris de câteva luni pe blog?

In interiorul pesterii

In interiorul pesterii_1

In interiorul pesterii

In interiorul pesterii_2


In interiorul pesterii

In interiorul pesterii_3


In interiorul pesterii

In interiorul pesterii_4


In interiorul pesterii

In interiorul pesterii_5

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.