Impresii din Egipt (I)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 20-08-2015

Etichete:, , ,

După cum probabil că nu ştiţi, de curând am petrecut o săptămână în Egipt. Scopul a fost simplu: turism. Şi pentru că oferta de hoteluri la care se putea petrece un sejur era imensă, am ales mai mult la întâmplare hotelul Ali Baba din Hurghada.
Organizarea touroperatorului a fost destul de bună, astfel încât, odată ajunşi pe aeroport am fost îndrumaţi către ghişeul la care trebuia să plătim şi să obţinem viza de intrare, ne-am recuperat bagajele, apoi am fost îndrumaţi către autocarele sau microbuzele ce urmau să ne ducă pe fiecare la hotelul ales. O menţiune se cuvine, totuşi, a fi făcută: în oferta touroperatorului (Christian Tour) nu era specificată chestia cu obţinerea vizei pe banii noştri. Deci, am avut parte de un „bonus” chiar de la început. Dar ce mai contează 25 de Euro, faţă de cei 610 (de persoană) pe care-i plătiserăm pe bilet? Vorba zicalei: Unde s-a dus mia, merge şi suta!
Odată ajunşi la hotel şi „marcaţi” cu brăţara albastru închis de All Inclusive, am putut beneficia de toate avantajele acestui concept modern de turism, având la dispoziţie cam tot ce ne dorea inimioara, toată ziua (până pe la ora 24.00). Mâncare la discreţie, în orele prevăzute pentru mic dejun, prânz şi cină, gustări între mese, băuturi (răcoritoare, dar şi alcoolice) atât în holul hotelului, cât şi pe plajă, la piscină sau în restaurantele în care mâncam (erau 3 restaurante, dar la toate se serveau aceleaşi mâncăruri, doar modul de decorare era diferit).
Plaja avea nisip fin, dar în mare erau cam multe pietre. Pe plajă, şezlonguri şi umbreluţe fără plată suplimentară. Apa mării era cam la 27 de grade, iar apa piscinei la fel. În fiecare seară, piscina era cu atenţie curăţată de către angajaţii hotelului, astfel încât dimineaţa apa să fie limpede şi plăcută.
Camerele erau destul de mari şi utilate cu tot ce-i trebuie turistului ca să se simtă bine. Prin urmare, cam toate premizele erau favorabile petrecerii unui sejur plăcut la malul Marii Roşii. Iar excursiile la Luxor, Cairo şi Insula Paradisului se anunţau extrem de interesante. Ca să n-o mai lungesc, a fost o săptămână frumoasă şi din punct de vedere al distracţiei, şi din punct de vedere cultural. Dar să începem cu câteva poze de la hotel, piscină şi plajă.

Piscina hotelului
Plaja la Marea Rosie

Preludiu la vacanță (2)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 10-07-2015

Etichete:

Grădina Zmeilor se găseşte pe teritoriul comunei Bălan, în satul Gâlgău Almaşului. Acest sat este traversat de un drum naţional (1G) aşa încât este destul de uşor de ajuns acolo. Cam pe la mijlocul satului există un indicator şi un drumeag asfaltat pe care cu greu se pot strecura 2 maşini una pe lângă alta. În schimb, parcarea prevăzută pentru Grădină e atât de mare încât va fi greu s-o vezi vreodată plină. Când am ajuns eu acolo, mai era doar un autocar de Ungaria. Când am plecat, autocarul nu mai era, în schimb apăruseră vreo 4-5 autoturisme. După cum spuneam, deşi locul e foarte pitoresc, este puţin frecventat de turişti, nefiind prea cunoscut şi mediatizat. Şi totuşi, iată că vin şi unguri să-l vadă. Probabil că ghidul le spune „Aceste locuri sunt ale noastre de drept, dar ni le-au luat românii cu forţa, ajutaţi şi de Occident, în 1918”, aşa cum ne spunea şi nouă, prin 1991, ghidul care ne-a condus la Balcic.
Trecând peste aceste reflecţii care mi-au venit în minte vizitând Grădina, să povestesc mai bine ce-am văzut pe-acolo. Păi am văzut acele formaţiuni de piatră verticale ce par a răsări din pământ şi care au dat şi un al doilea nume acelui loc: „Pădurea de piatră”. Nu numai că le-am văzut, dar pe unele m-am şi urcat, până în vârf. Oricum, ca să vezi cât mai multe lucruri, trebuie să ieşi de pe poteca bătătorită şi să te afunzi în pădure. Pădurea reală, nu cea de piatră. Căci acele stânci despre care vorbeam se găsesc chiar într-o pădure de stejar. Aşa am descoperit o grotă şi chiar o peştera mai mică, un fel de bârlog al ursului. Afară era caniculă, temperatura era de peste 30 de grade, dar când am intrat în peşteră mi s-a făcut frig.
Apoi, este zidul de piatră, zid ce seamănă cu cel al unui castel. Castelul Zmeilor, bineînţeles. Unele dintre stânci au primit diverse nume: am văzut „Călugării”, „Zmeul şi Zmeoaica” şi aşa mai departe.
Am văzut şi pietre care semănau izbitor de mult cu trovanţii de la Costeşti, Vâlcea, trovanţi despre care am scris aici. Iar acum, câteva poze că-s mai elocvente decât orice cuvinte.

Din Gradina Zmeilor
Ziduri paralele

Calugarii
Zidul Castelului Zmeilor
Barlogul ursului

Preludiu la vacanță (1)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 09-07-2015

Etichete:, ,

În ultimii ani mi-am luat prostul obicei ca, înainte de a pleca în concediul propriu-zis, să petrec vreo câteva zile (un week-end prelungit) pe undeva prin ţară, în câte un loc pitoresc şi mai puţin frecventat de turişti.
Anul acesta am pus ochii pe Grădina Zmeilor, din Sălaj, aşa că într-acolo m-am îndreptat. De la Piteşti, am făcut cam 6 ore şi jumătate până la Jibou unde mi-am găsit cazare. Grădina e la vreo 15 Km de Jibou, dar altă pensiune mai apropiată n-am găsit. Oricum, pentru cineva care e cu maşina, distanţa de 15 Km e o nimica toată.
Drumul până acolo mi-a dat ocazia de a circula şi pe minunata autostradă A3, cea pe care cu multă manie patriotică o numim „Autostrada Bechtel”, în cinstea firmei americane care a venit, ne-a luat o căruţă de bani şi n-a lăsat în urmă decât 50 Km de autostradă care pleacă de nicăieri şi duce niciunde. Pe lângă faptul că leagă nimic de nimic, am mai remarcat şi lipsa completă a spaţiilor de servicii (parcare, toaletă, benzinărie). Sunt prevăzute, pe fiecare sens, câte 2-3 astfel de spaţii dar n-a fost realizat nici măcar unul. În plus, am remarcat şi cât de greu accesibilă este respectiva autostradă, căci deşi trece fix peste drumul naţional, ca să ajungi la ea trebuie să parcurgi cel puţin vreo 2 Km întortocheaţi. În schimb, am observat că se lucrează intens la autostrada Sebeş-Turda, în felul acesta legând-o şi pe acea biată autostradă stingheră de ceva. Presupun că la anul pe vremea asta va fi deschisă măcar parţial această joncţiune dintre A1 şi A3. Iar dacă se va face şi mult dorita autostradă Piteşti-Sibiu (care face parte tot din A1), atunci chiar că vom putea să-i lăudăm pe cei de la CNADNR. Dar astea sunt visuri!
În ceea ce priveşte mini-vacanţa mea, pot spune că a fost destul de relaxantă şi de plăcută. N-am dormit eu prea bine la pensiunea la care m-am cazat, preţurile (atât la cazare cât şi la masă) erau cam piperate, dar am avut ocazia să văd câteva locuri frumoase şi să constat că judeţul Sălaj este bine împădurit, ceea ce nu-i rău deloc.
Oamenii din zonă ţin să-şi sublinieze naţionalitatea, aşa că din loc în loc, la poarta câte unei case, vezi arborat tricolorul. Frumos şi emoţionant!
Am vizitat Grădina Zmeilor, am făcut şi un tur al oraşului Zalău, am fost şi la Castrul Roman de la Porolissum (în apropierea comunei Moigrad). Despre toate astea, amănunte în episoadele următoare. Deocamdată postez o poză panoramică a Grădinii despre care am tot pomenit mai sus.

Grădina Zmeilor văzută de sus

Dacă e marţi, e Cehia (6)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 01-09-2014

Etichete:,

A doua jumătate de zi pe care am petrecut-o la Viena a fost dedicată, în principal, vizitării Palatului Schonbrunn. Acesta era reşedinţa de vară a familiei imperiale a Austriei (familia de Habsburg, evident). Au dorit să facă o replică a Palatului Versailles, dar le-a reuşit doar parţial. Adică este impunător, este frumos, are nişte grădini în spatele palatului, ca şi Versailles, dar parcă-i lipseşte ceva din măreţia acestuia.
Şi la Viena am avut parte de un ghid care ne-a explicat la ce servea fiecare cameră în parte (am vizitat 40 de camere) şi pe cine reprezentau tablourile de pe pereţi, sau ce semnificaţie aveau ele pentru familia imperială.
Concluzia pe care am tras-o eu din toate explicaţiile furnizate de ghizi, atât în Cehia cât şi în Austria a fost aceea că Imperiul Habsburgic a fost bun, a fost chiar foarte bun. Dar numai pentru austrieci şi mai ales pentru nobilii austrieci. Pentru celelalte popoare (cehi, slovaci, sârbi, croaţi, români, ba chiar şi unguri până la un moment dat), rămâne cum am învăţat la istorie: a fost un exploatator crunt. Frumoasele clădiri din Viena (iar Palatul Schonbrunn e doar una dintre acestea) s-au construit cu bani mulţi. Bani care veneau mai ales din birurile plătite de amărâţii a căror ţară (sau teritoriu) fusese anexat/ă la imperiu.
Dar istoria e istorie, iar eu vorbesc de Palatul de azi, palat care aparţine statului austriac fără nicio posibilitate ca familia de Habsburg să-l revendice vreodată, iar acolo unde se lăfăiau pe vremuri potentaţii zilei, acum e un muzeu vizitabil de către oricine îşi doreşte acest lucru. Iată deci câteva poze de la Schonbrunn.

Palatul Schonbrunn vazut din fata

Palatul Schonbrunn vazut din fata

Gradina din spatele Palatului Schonbrunn

Gradina din spatele Palatului Schonbrunn

Gradina Schonbrunn

Gradina Schonbrunn

În afară de Schonbrunn, la Viena am mai făcut şi un tur pietonal prin centrul oraşului, ocazie cu care am admirat impunătoarea catedrală Sf. Ştefan, dar şi Palatul de iarnă al curţii imperiale (Hofburg). Iată câteva poze făcute în cursul acestui tur pietonal.

Catedrala Sf. Stefan

Catedrala Sf. Stefan

Palatul Hofburg

Palatul Hofburg

Palatul Hofburg

Palatul Hofburg

Închei aici lungul serial în care am povestit despre excursia de vara aceasta, excursie în cadrul căreia am avut ocazia să trecem prin 6 ţări: România, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania şi Austria. Poate că ar fi fost suficient să vedem doar două-trei, dar să aprofundăm mai bine ceea ce am văzut.

Dacă e marţi, e Cehia (5)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 25-08-2014

Etichete:, ,

Într-a cincea zi, ne-am deplasat de la Praga la Viena, cu o escală de circa 2 ore la Castelul Konopiste. Acesta era folosit de curtea imperială a Austriei atunci când doreau să iasă la aer curat, căci este situat în mijlocul unei pădurici, iar alături se află un parc destul de plăcut ochiului. Bineînţeles că, odată transformat în muzeu, acolo pot fi văzute trofeele cinegetice ale Împăratului (Franz Joseph), dar şi diverse portrete ale unor membri ai familiei imperiale. Pot fi văzute, de asemenea, camerele ce erau rezervate fiecărui membru al acestei numeroase familii. Castelul se află în Cehia, dar este ştiut faptul că această ţară fusese anexată la Imperiul Habsburgic cu mult înainte că Franz Joseph să se urce pe tron (a domnit între 1848 şi 1916). Iată câteva poze făcute în împrejurimile castelului. Vreau să menţionez aici faptul că nu am poze din interiorul niciunui castel, palat sau muzeu, deoarece în interiorul acestora fotografiatul este strict interzis.

Parcul Konopiste (1)

Parcul Konopiste (1)

Parcul Konopiste (2)

Parcul Konopiste (2)

Parcul Konopiste (3)

Parcul Konopiste (3)

La Viena am ajuns după ce ne-am săturat din nou de mers în autocar. Am făcut un popas de circa o ora la Prater (care nu-i altceva decât un bâlci puţin mai civilizat decât cele de la noi), apoi am circulat pe Ring, un inel de centură interior al Vienei. Acolo unde acum se află acest Ring, în Evul Mediu fusese construit zidul de apărare al Cetăţii Viena. Zidul a fost dărâmat de Franz Joseph, iar în locul lui a fost construită această centură. Bineînţeles că ulterior Viena s-a dezvoltat, iar centura a devenit interioară.
De o parte şi de alta a Ring-ului pot fi admirate diverse clădiri vechi şi statui, printre care cea a lui Mozart, a lui Schiller, a Mariei Tereza şi aşa mai departe. Se întrezăreşte şi statuia soldatului rus care a eliberat Viena în 1945, dar este bine mascată de o fântână arteziană. Cică au un angajament luat faţă de ruşi să n-o dărâme, altfel ar fi dat-o ei jos de multă vreme. Aşa, au ales varianta mascării, ca să se vadă cât mai puţin. Dar iată şi câteva poze din Viena.

Un maestru al circului. Statuie de la Prater

Un maestru al circului. Statuie de la Prater


Statuia Mariei Tereza

Statuia Mariei Tereza

Tot la Viena, a doua zi, am vizitat şi frumosul Palat Schonbrun. Dar despre acesta, în episodul următor care va fi şi ultimul din această serie.

Dacă e marţi, e Cehia (4)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 22-08-2014

Etichete:,

Cea de-a 4-a zi a excursiei, respectiv ziua de miercuri a fost una foarte interesantă din punctul de vedere al obiectivelor vizitate. Necazul a constat în distanţa dintre aceste obiective, lucru care ne-a determinat să călătorim toată ziua (de la 8 dimineaţa, la 8 seara) cu opriri destul de scurte, atât la Karlovy Vary (o oră şi jumătate), cât şi la Dresda (2 ore). Cu toate acestea ochii ne-au fost încântaţi de multe minunăţii.
Cuvântul care îţi vine în minte atunci când ajungi la Karlovy Vary este „maiestuos”. Căci tot ceea ce vezi poate fi descris doar cu acest cuvânt. Absolut toată staţiunea emană un aer de bunăstare, de civilizaţie, de confort, de tihnă, un aer regal, dacă nu chiar imperial. S-a încercat a se compara această celebră staţiune cehă, cu Băile Herculane de la noi. Nu există termen de comparaţie! Lăsând la o parte faptul că mare parte din zestrea staţiunii Băile Herculane este în paragină, chiar şi aşa cum era în anii ’80 era departe în urmă. Pentru exemplificare, iată câteva poze.

Karlovy Vary 1

Karlovy Vary 1

Karlovy Vary 2

Karlovy Vary 2

Karlovy Vary 3

Karlovy Vary 3

Karlovy Vary 4

Karlovy Vary 4

În treacăt fie spus, în drum spre Karlovy Vary am trecut şi pe la poarta fabricii de bere de la Krusovice, ocazie cu care ne-am aprovizionat cu câteva blonde şi brune. Bune!
Cât despre Dresda, merită din plin menţionat faptul că nemţii l-au refăcut cu multă minuţiozitate şi cu mult sârg, după distrugătoarele bombardamente ale aviaţiei aliate din 1942. Clădirile care au rămas în picioare au fost restaurate, cele dărâmate au fost refăcute după planurile de arhitectură iniţiale, folosindu-se pe cât posibil piatră originală. Tot la Dresda am vizitat şi extraordinar de frumosul muzeu Zwinger unde am putut admira inegalabile tablouri din epoca renascentistă. Merită menţionate şi exterioarele muzeului, căci priveliştea este minunată. Iată câteva poze din Dresda, deci.

Dresda 1

Dresda 1


Dresda 2

Dresda 2


Dresda 3

Dresda 3

O ultimă remarcă: atât Karlovy Vary cât şi Dresda merită vizitate şi admirate mai pe îndelete. Noi am avut foarte puţin timp la dispoziţie, faţă de câte erau de văzut.

Dacă e marţi, e Cehia (3)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 17-08-2014

Etichete:,

Şi iată că am ajuns la celebra zi de marţi, cea de-a treia a excursiei, cea dedicată exclusiv Cehiei, respectiv capitalei acestui stat. Nu spun nicio noutate dacă spun că Praga este un oraş frumos şi care merită din plin o vizită. De altfel, numărul mare de turişti prezenţi pe străzile sale probează fără drept de apel acest fapt. În Cehia am avut parte de un ghid adevărat care ne-a făcut să uităm bâlbâielile însoţitoarei de grup. Este vorba de un aristocrat originar din Prahova care a plecat din ţară acum cca. 45 de ani, a trăit în Germania până în 1990, iar de atunci s-a mutat la Praga. Omul era foarte bine informat în privinţa obiectivelor turistice pe care ni le arăta, ne-a povestit şi despre istoria Cehiei, despre regii lor, despre războaiele religioase care au dus în final la „înghiţirea” Cehiei de către Imperiul Habsburgic şi ulterior de către cel Austro-Ungar, despre crearea în 1918 a acelui stat artificial numit „Cehoslovacia”, de către primul preşedinte al acestui stat şi anume Masaryc, dar şi despre destrămarea paşnică a acestuia în anii ’90. Este de remarcat faptul că în 1918 au fost create mai multe astel de state „artificiale”. Este vorba de Iugoslavia, de Cehoslovacia despre care vorbeam mai sus, de URSS… Toate s-au destrămat după 1990, unele paşnic, altele în mod violent. Tot în 1918 a fost creată şi România Mare. E adevărat că o parte din teritoriile de atunci nu ne mai aparţin, dar nu se poate spune că ţara noastră s-ar fi destrămat. Iar asta, deoarece România nu a fost un stat creat în mod artificial, precum celelalte.
Revenind la ghidul nostru din Cehia, uneori era deranjant prin modul în care îşi susţinea opţiunea pentru monarhie, încercând să ne atragă de partea acestei opţiuni. Personal n-am nimic împotriva monarhiei şi cred că dacă în 1990 am fi ales să devenim Regat am fi avansat cu mult mai mult şi mai repede. Dar nu-mi place nici să fiu bombardat în mod insistent cu argumente pro-monarhiste.
Revenind la turism, ziua dedicată oraşului Praga a fost una plină. Am avut de parcurs pe jos cca. 10 Km, de văzut întregul oraş vechi, de admirat panorama oraşului, dar şi frumoasele clădiri vechi, de trecut peste podul Carol, de văzut ceasul de pe faţada Primăriei, dar şi de plimbat cu vaporaşul pe Răul Vltava. Am mâncat şi specialitatea locală (raţă pe varză, ca să nu mă complic cu prea multe explicaţii), am băut şi bere de-a lor. De altfel, în privinţa berii m-am lămurit repede: o plăteşti de 2 ori. Mai întâi o plăteşti atunci când o bei, iar când vrei s-o dai afară o mai plăteşti încă o dată, căci toate toaletele din Praga sunt cu plată. Dar, cu toate astea, chiar plătită de 2 ori, tot e de vreo 2-3 ori mai ieftină decât cea de la Viena. De altfel, se zice că dacă un guvern ar scumpi berea, acel guvern ar cădea imediat.
Apropo de locuri frumoase din Praga, merită amintită şi minunata grădina din faţa Parlamentului, merită amintit şi Palatul Prezidenţial (fost Regal), dar şi podul cu lacăte. De altfel, o hoinăreală prin oraş îţi încânta privirile cu nenumărate minunăţii pe care nu le pot menţiona aici, fiind prea multe. La final, iată câteva poze pe care le-am făcut la Praga.

Gradina din Praga

Gradina din Praga

Primaria Praga

Primaria Praga

Vedere din Praga

Vedere din Praga

Dacă e marţi, e Cehia (1)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 12-08-2014

Etichete:, , , , , , , , ,

Îmi place mult titlul acesta care parafrazează un cunoscut film american, dar pe lângă faptul că-mi place se şi potriveşte foarte bine pentru a descrie excursia de care am avut parte săptămâna trecută. Şi asta, deoarece singura zi în care am fost într-o singură ţară a fost ziua de marţi pe care am petrecut-o integral la Praga. În rest, în toate celelalte zile ale săptămânii am trecut prin cel puţin 2 ţări.
Aventura a început duminică, atunci când am plecat din România şi am ajuns, seara, la Budapesta. Luni am părăsit Ungaria, am traversat Slovacia, iar seara am ajuns la Praga. Marţi, după cum spuneam, a fost ziua Cehiei. Miercuri am fost în Cehia şi în Germania, joi am plecat din Cehia şi am înnoptat la Viena, vineri am fost în Austria şi din nou în Ungaria, pentru că sâmbătă să părăsim dis de dimineaţă Budapesta şi să revenim în România. 7 zile, 5 ţări văzute. Văzute superficial, bineînţeles. Pe scurt, excursia a fost obositoare, am fost tot timpul pe fugă şi n-am avut timp decât să vedem în mod superficial nişte obiective turistice.
După cum spuneam, totul a început duminică dimineaţă când m-am trezit din somn şi mi-am dat seama că avusese loc cu mine o ciudată metamorfoză, o chestie care mi se întâmplă în fiecare vara: mă transformasem, peste noapte, în turist. Şi cum turistului îi stă bine cu drumul, pe la ora 8 trecute fix mă îmbarcam în autocarul care avea să mă poarte prin toate ţările pe care le-am enumerat mai sus.
Ziua de duminică, prima zi a excursiei, a stat sub semnul norocului. Sau cel puţin aşa ne-a spus ghida. Am avut noroc că, duminică fiind, nu circulau camioane, am avut noroc că, deşi viitura stricase un pod de la Valea Ursului (lângă Piteşti), acesta fusese reparat în ajun, aşa că n-am mai fost obligaţi să ocolim pe la Curtea de Argeş, am avut noroc şi la frontieră că n-am nimerit să avem în faţă nu ştiu câte alte autocare cu turişti dornici să treacă graniţa, am avut noroc şi de vreme bună… ce să mai discutăm, am fost nişte norocoşi. Doar în privinţa ghidei n-am avut deloc noroc. Şi asta, în primul rând deoarece tipa avea mari probleme atunci când vroia să transmită o informaţie. Se bâlbâia, amesteca ideile, începea o frază despre ceva anume şi o termina referindu-se la cu totul altceva, pe scurt era un mare haos în tot ceea ce ne spunea la microfon. În plus, s-a mai dovedit a fi şi escroacă, deoarece în penultima zi ne-a cerut câte 5 Euro ca să ne arate Budapesta, sub pretextul că ar fi nişte parcări de plătit şi nişte motorină care se va consuma. Pretexte puerile, bineînţeles, căci parcarea costă maximum 10 Euro, iar 2 litri de motorină în plus sau în minus nu-i ia nimeni în considerare la un drum atât de lung.
Dar nu mi-am propus să vorbesc aici despre ghidă, ci despre excursie în sine, aşa încât consider că paragraful de mai sus n-a fost decât o paranteză.
Deci, în prima seară am ajuns la Budapesta. Am mers de-a lungul Dunării şi am admirat podurile şi clădirile vechi ale oraşului, toate luminate feeric, lucru care le pune foarte bine în valoare. Budapesta este un oraş frumos, atât ziua cât şi noaptea. Pentru că n-o să revin asupra acestui oraş, o să remarc acum şi minunata panoramă oferită de citadela de pe colină, dar şi Piata Millenium, acolo unde se află statuile celor pe care ei îi consideră eroi ai naţiunii. Piată Millenium a fost realizată în sec. al XIX-lea pentru a marca o mie de ani de la întemeierea statului maghiar. Şi pentru că istoria lor, vrând nevrând, este strâns legată de istoria României, printre eroii lor regăsim cu mândrie şi 2 români: pe Iancu de Hunedoara (Ianos Huniady) şi pe fiul sau Matei Corvin (King Matias), un mare rege al Ungariei. Sigur, lor nu li se spune la istorie că aceştia sunt de origine română, tocmai de aceea le-au şi maghiarizat numele. Şi un alt român cu nume maghiarizat este Gheorghe Doja. Un bulevard din Budapesta poartă numele său: Gyorgy Dozsa. Dar maghiarizarea numelor românilor din Transilvania era ceva obişnuit, nu trebuie să mire pe nimeni. De fapt, nu doar numele românilor erau maghiarizate, ci ale tuturor naţionalităţilor care convieţuiau acolo.
Revenind la excursie, vreau să remarc şi frumoasa croazieră pe Dunăre de care am avut parte în ultima seară, croazieră cu ocazia căreia am avut ocazia să admirăm încă o dată clădirile şi podurile luminate atât de frumos.
Şi pentru că în astfel de ocazii se fac multe poze, iată câteva pe care le-am făcut la Budapesta.

Panorama Budapesta (1)

Panorama Budapesta (1)


WP_000998

Panorama Budapesta (2)


Piata Millenium din Budapesta

Piata Millenium din Budapesta


Iancu de Hunedoara si Matei Corvin in Piata Millenium

Iancu de Hunedoara si Matei Corvin in Piata Millenium

Concediu scurt în Caraş Severin (2)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 22-07-2014

Etichete:

Trebuie să remarc faptul că drumurile din Caraş sunt destul de bune, chiar şi cele care traversează comune mai mici, sau care străbat munţii. Mă rog, vorbesc de drumurile pe care am circulat eu. S-ar putea să existe şi drumuri proaste. Pardon, am văzut chiar eu unul: drumul de la Băile Herculane spre Baia de Aramă este extrem de prost în prima sa parte (vreo 20 Km). Din această cauză, e preferabil să se meargă prin Slatina-Craiova-Drobeta Turnu Severin. De altfel, această rută am folosit-o la dus. Doar la întoarcere nu ştiu ce mi-a venit să trec prin Herculane.
Revenind la frumuseţile ce pot fi admirate în apropierea comunei Bozovici, iată o poză a cascadei Bigăr (asta pentru cei care n-au putut viziona filmuleţul).

Cascada Bigar

Cascada Bigăr

Izvorul Bigăr (cel care o alimentează) izvorăşte la cca. 100 m mai sus de cascadă, direct de sub stânci şi se varsă prin aceasta în răul Miniş. Astfel că, la mică distanţă de cascadă se află Cheile Minisului. Nu sunt la fel de mari şi de spectaculoase ca alte chei de râuri pe care le-am mai vizitat, dar merită văzute. Iată o poză.

Cheile Minisului

Cheile Minisului

Mergând mai departe spre Orşova unde intenţionam să mănânc, am dat de alte frumuseţi naturale. Mai întâi am întâlnit un lac de acumulare cu apă foarte limede (Gura Golumbului se numeşte), apoi o a doua cascadă (poate nu la fel de frumoasă ca Bigăr, dar foarte spectaculoasă), iar în apropiere de Oraviţa un al doilea lac de acumulare. Iată şi pozele.

Lacul Gura Golumbului

Lacul Gura Golumbului

Cascada

Cascada

Lacul Mare

Lacul Mare

Între aceste frumoase peisaje mi-am petrecut eu week end-ul prelungit din Caraş Severin. În această regiune, natura a rămas sălbatică, neatinsă de furia orăşeanului care se duce la munte ca să-şi bată joc de poieni, să arunce PET-uri peste tot (inclusiv în râuri), sau să distrugă. Localnicii se plângeau din cauza faptului că asemenea frumuseţi nu atrag mai mulţi vizitatori, dar poate că e mai bine să rămână aşa. Să vină doar cei interesaţi de frumos şi să plece lăsând în urma lor natura aşa cum au găsit-o.

Concediu scurt în Caraș Severin (1)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 21-07-2014

Etichete:, ,

Anul trecut, pe nepusă masă (era pe la prânz, așa), citesc undeva pe net o știre. Cică o cascadă din România ar fi fost declarată drept cea mai frumoasă din lume de către World Geografics. În loc să mă apuc să caut cine sunt aștia de la World Geografics si ce caută ei la noi în țară ca să ne fure cascadele, eu am căutat tocmai cascada despre care se făcea vorbire in articolul pe care îl citisem.
Și astfel am aflat ca se numește Bigăr și se află undeva în munte, în județul Caraș Severin. Bineînțeles că următorul meu gând a fost: „și ce, eu n-aș putea-o vizita?” Dar cum anul trecut nu am reușit să-mi fac timp pentru o astfel de aventură, am lăsat-o pe anul ăsta zicându-mi că n-or intra zilele-n sac și nici cascada nu s-o muta de acolo.
Am avut dreptate în ambele privințe, căci anul ăsta am putut să-mi satisfac curiozitatea, iar cascada am găsit-o tot acolo unde aflasem anul trecut că este.
Când am plecat la drum spre Caraș Severin, am plecat cu gandul ca voi avea parte de niște momente relaxante, ca voi întâlni destul de putin turiști si că voi vedea niste peisaje deosebit de pitorești. Nu știu cum se face, dar și de data asta am avut dreptate.
Cea mai apropiată localitate față de cascada Bigăr (așa se numește „vedeta” noastră aflată pe primul loc în lume) este comuna Bozovici. Am găsit aici o pensiune ce se poate lăuda cu niște condiții apropiate de 4*. La preț rezonabil, bineînțeles: 80 de lei pe noapte. De asemenea, în comună sunt si vreo 3 restaurante la care se poate mânca (să nu cereți cine stie ce feluri de mâncare sofisticate că n-au decat ciorbe, fripturi, cartofi prăjiți și mititei), câteva minimarket-uri, o piața, 2 farmacii și cam atât.
La cascadă am vazut turiști, dar foarte puțini se cazeaza la Bozovici. Majoritatea preferă să facă un drum mai lung pentru a ajunge în vreun oraș sau vreo stațiune cu mai multe posibilitați de distracție. Eu venisem să mă relaxez și să mă odihnesc, așa că am rămas acolo.
Plecând din Bozovici spre Oravița, dai peste cascada după doar 12 Km. Nu am văzut celelalte cascade pe care World Geografics le-a examinat pentru a stabili clasamentul în care Bigăr se află pe primul loc, dar adevărul este că-i foarte frumoasă. Apa este oprită de o stânca de formă semicirculară si este imprăștiată de aceasta urmărindu-i forma. Dar stânca lasă in partea de jos un loc gol unde apa se scurge sub forma unor ciucuri. Ufff, cred ca nu prea mă pricep la descrieri. Mai bine pun o filmare și va povestesc mai multe în episodul următor.
Click aici pentru a vizualiza videoclipul cu cascada

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.