Cerere (fără dop)

6

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 02-08-2012

Subsemnatul Geocer, blogger și rebusist amator, vă rog să-mi aprobați 2 săptămâni de concediu, fiindu-mi necesar pentru: relaxare, deplasare în stațiunea Ulcinj din Muntenegru pentru documentare în vederea scrierii unor noi articole, odihnă, plajă, baie în Marea Adriatică, plimbare cu vaporul pe lacul Skadar etc.
De asemenea, menționez că în această perioadă îmi voi pune mintea la contribuție pentru găsirea de noi cuvinte și expresii ce pot fi criptografiate, anagramate sau folosite în alte genuri rebusiste „minore”, astfel încât la întoarcere să le dau cât mai mult de lucru vizitatorilor mei de pe blogul rebusist.
Vă mulțumesc anticipat!

Din concediu se vine cu amintiri

2

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 17-07-2012

De când am devenit blogger, m-am obișnuit ca, la finalul fiecărui concediu, să scriu aici ce-am văzut, ce-am făcut și să pun poze. Astfel, acum 3 ani am povestit despre sejurul petrecut în Croația. Unele dintre amănuntele pe care le-am dat acolo, le uitasem, așa că mi-a făcut o reală plăcere să recitesc ceea ce am scris și să rememorez întâmplările trăite în această frumoasă țară, dar și să revăd minunatele peisaje de acolo.
Acum 2 ani am fost în Grecia, așa că am povestit impresii de vacanță de acolo. Nu e la fel de frumos ca-n Croația, dar sunt destule de văzut și la greci. Celor care vor să afle ce-am făcut și cum am dus-o în Grecia, le recomand să urmeze link-urile acesta si acesta. Iar mai spre toamna am petrecut un week end la Ocnele Mari si Olanesti. Am avut câte ceva de povestit și despre cele două stațiuni vâlcene.
Anul trecut am scris despre Turcia, deoarece am fost și până acolo. A fost frumos și plăcut, chiar dacă era în extra-sezon. De fapt, cred că e mai bine așa, căci în iulie și august e căldură mare. M-am convins de treaba asta în Grecia. Și tot anul trecut am petrecut câteva zile și la noi la munte, la Băile Tușnad și prin împrejurimi. Impresiile adunate cu acel prilej pot fi citite aici.
Printre picături am mai scris și despre alte locuri frumoase pe care le-am vizitat în România, înainte de a fi (mare) blogger. Păcat că n-am acum timp să le trec în revistă pe toate.
Am făcut toată această lungă introducere ca să ajung, în final, la promisiunea pe care țin să vi-o fac: și anul acesta voi povesti despre ceea ce voi vedea pe acolo pe unde o să mă duc.
Dar mai e până atunci! Deocamdată tot cu președintele suspendat și cu cel interimar ne plictisim.

Litoralul românesc nu e pentru mine

5

Postat de Geocer | in categoria vacanta | pe data de 14-07-2012

L-am bătut în lung și în lat. Am fost în absolut toate stațiunile, în unele dintre ele de mai multe ori. Toate sunt la fel: aglomerate, gălăgioase, obositoare, scumpe. Întotdeauna m-am întors de la mare, mai obosit decât am plecat. Și cu buzunarele mult mai goale, evident.
Am fost și prin alte locuri: Croația, Grecia, Turcia, Bulgaria. Nicăieri n-am găsit agitația de la noi! În afară de Croația, peste tot am avut parte de prețuri cu mult inferioare celor de la noi. Adică, să plătești 450 de euro pentru transport (cu avionul) și cazare/masă all inclusive (în Turcia), pentru 2 persoane, este inimaginabil pe litoralul românesc. Sau, 360 de euro transport și cazare, 2 persoane, în Grecia. Dacă scazi transportul (căci nimeni nu-ți oferă transport către litoralul românesc), îți dai seama de marea diferență de preț. Dar nu-i vorba doar de preț. Peste tot pe unde am fost am avut parte de stațiuni liniștite, propice pentru a te odihni. Pe litoralul nostru, indiferent unde te-ai duce, ai parte de zgomote toată noaptea.
În concluzie, anul asta am decis să merg în Muntenegru. Prețul (cazare+transport) este de circa 250 de euro/persoana. Vine cineva cu mine?

Impresii de vacanţă (III): Sighişoara

8

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Fără categorie, vacanta | pe data de 08-08-2011

Etichete:

Având în vedere faptul că în perioada în care am fost la Băile Tuşnad se desfăşura festivalul medieval de la Sighişoara, am decis să tragem o fugă şi până acolo. Era vorba de cca. 130 Km, deci distanţa nu era foarte mare. Trecusem cândva prin oraş, dar nu mă oprisem să vizitez vechea cetate, aşa că totul a fost nou pentru mine.
Sighişoara este un oraş foarte frumos, iar cetatea medievală de pe colină îl face şi mai atractiv. Bineînţeles că în zilele în care s-a desfăşurat festivalul medieval numărul turiştilor a crescut în mod simţitor, spaţiile de cazare fiind ocupate în totalitate. N-am putut sta la spectacolele ce aveau loc seara, dar şi în cursul zilei erau destule lucruri de văzut. Cavalerii făceau demonstraţii de lupte cu diverse arme specifice evului mediu, puteai învăţa să tragi cu arcul, iar cei amatori de senzaţii tari puteau să se lase prinşi în jugul călăului, unde li se simula decapitarea. Un mic specatcol de iluzionism şi demonstraţia de măiestrie a unui nobil sticlar completau aerul medieval al sărbătorii. În concluzie, Sighişoara este un oraş ce merită vizitat, atât în afara zilelor în care se ţine festivalul medieval, dar mai ales în cursul acelor zile. Iar acum, ca de obicei, poze.

Demnitate prost înţeleasă

5

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Oameni si fapte, vacanta | pe data de 07-08-2011

În ultima seară petrecută la Băile Tuşnad am avut ocazia să cunosc un tip foarte interesant. Era un om foarte plin de el însuşi, foarte mândru de ceea ce este el. N-are nicio importanţă faptul că este bucureştean, n-are nicio importanţă nici faptul că lucrează la radio. Spun aceste amănunte doar ca să vă familiarizez puţin cu personajul.
Eram la restaurantul pensiunii, comandaserăm câte ceva de mâncare şi câte o băutură şi aşteptam să fim serviţi. Chiar dacă stăteam la mese diferite, acestea erau destul de apropiate încât ne auzeam unii cu alţii, ba chiar am interacţionat, având în vedere faptul că se vedea că omul îşi doreşte să discute cu mai multă lume de-acolo.
Aşa am ajuns să discutăm despre afine şi despre zmeură. Aş fi vrut să culeg şi ceva afine, aşa că l-am întrebat unde a găsit astfel de fructe. „La piaţă”, mi-a răspuns. „A, credeam că le-aţi cules chiar dumneavoastră din pădure”, am replicat eu. „Hai dom’le ce naiba, nu te uiţi la mine?”. La început am crezut că vrea să spună că vârsta (deşi nu era decât cu vreo 10 ani mai mare decât mine) nu-i permite să urce pe munte, aşa că am zis: „Păi nu-i chiar aşa de dificil, că zmeura, de exemplu, e colea, la doi paşi”. „Hai dom’le, fii serios”, mi-a replicat.
Abia atunci am înţeles că respectivul personaj consideră sub demnitatea sa să meargă în pădure şi să culeagă zmeură, afine sau orice altfel de fructe de acest gen.
M-am gândit mult la acest aspect, deşi poate că n-ar fi meritat. Adică, noi, în prima seară, am ieşit să facem o plimbare prin jurul pensiunii, am descoperit tufişurile cu zmeură şi fără nicio ezitare am făcut ceea ce considerăm că e absolut normal şi natural să facem: am cules şi am mâncat zmeură. Dacă ne-ar fi văzut tipul respectiv, ne-ar fi privit cu dispreţ, ca pe nişte sărăntoci care n-au bani să-şi cumpere fructe de la piaţă. Asta mă tot întreb de-atunci: care dintre cele două atitudini o fi oare cea normală?

Impresii de vacanţă (II): Lacul Sf. Ana

16

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 04-08-2011

Înainte să plec în concediu am citit acest articol al lui Răzvan Pascu despre Lacul Sfânta Ana şi m-am întrebat dacă ar avea rost să mai scriu şi eu despre subiect, având în vedere faptul că Răzvan a avut grijă să descrie în amănunţime atât modul în care se ajunge acolo, cât şi ceea ce se poate vedea în zonă. Totuşi, măcar câteva poze trebuie să postez, nu?
Era o zi însorită şi călduroasă cea în care am fost noi pe-acolo, aşa că plimbarea de la locul de campare până la lac şi înapoi a fost plăcută. În plus, am înconjurat şi lacul, traseul având cam 1,5 Km. Zona este rezervaţie naturală şi există un Eco Club care se ocupă de administrarea acesteia. Nu străluceşte de curăţenie, dar nici nu găseşti mizeria de printr-alte părţi. Se vede că este un loc îngrijit, nu lăsat la voia întâmplării.
Ai voie să faci grătar, cu condiţia să nu faci focul direct pe sol. Ai voie să te şi scalzi în apa limpede şi rece a lacului, poţi să te plimbi şi cu barca, deci sunt destule posibilităţi de agrement. Bineînţeles, se face şi plajă.
Cu toate că se spune că în apele lacului nu trăieşte nicio vieţuitoare din cauza gazelor mofetice emanate de pe fundul acestuia, vă jur că am văzut cu ochii mei peştişori ieşiţi din ouă de curând, ba chiar şi nişte broaşte. Nu-mi fac probleme în privinţa modului în care au ajuns broaştele acolo, căci ele sunt amfibii, deci au venit din pădurea care înconjoară lacul. Dar peştişorii? Cine să fi depus icrele, dacă nu există alţi peşti mai mari în apa lacului, şi cine le-o fi fecundat? Să fi adus cineva, acum câţiva ani, nişte peşti de prin alte părţi ca să încerce să populeze lacul? Mister total! Am încercat să-i pozez, dar erau aşa de mici încât nu se văd în poze.
Cam atât despre lac, acum iată albumul cu poze făcute acolo.


Impresii de vacanţă (I): Baile Tuşnad

4

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 03-08-2011

M-am întors de câteva zile din concediu, dar încă n-am apucat să-mi fac publice impresiile. Nu-i nimic, mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i aşa?
Practic am stat în Băile Tuşnad, dar aceasta e o staţiune mică, n-ai mare lucru de făcut pe-acolo, aşa încât am mai plecat încolo şi încoace ca să nu ne plictisim. O singură zi am stat în staţiune, în rest am fost pe drumuri.
Băile Tuşnad este amplasată pe Valea Oltului, la intrarea în judeţul Harghita când vii dinspre Braşov. Se spune că izvoarele sale cu ape termale şi minerale ar fi recomandate pentru boli cardiovasculare şi pentru hiperaciditate gastrică (exact ce mi-ar trebui mie), doar că eu n-am văzut pe-acolo niciun izvor. E adevărat că nici nu le-am căutat (pe hartă figurează mai multe).
Peisajul din jur este deosebit, cu munţi acoperiţi de păduri de conifere ce coboară până în staţiune. Iar la marginea pădurii, multe tufişuri de zmeură crescută ca şi floră spontană. Aşa că, în prima seară, am dat o raită prin zmeuriş şi ne-am făcut plinul cu aceste gustoase şi aromate fructe de pădure.
O atracţie pentru turişti este şi lacul Ciucas, cu pavilionul său ce figurează pe toate imaginile din Tuşnad Băi. În mod normal, ar trebui să fie o zonă de agrement, dar singurul agrement este servitul mesei pe malul său, ori pe acea pasarelă ce leagă pavilionul de mal. Bărcile nu mai pot circula pe lac din cauza vegetaţiei abundente, fapt ce dă o notă proastă autorităţilor locale care ar trebui să se preocupe de curăţarea acestuia.
În rest, n-ai ce vedea în staţiune. Aşa că o să vă las în compania albumului cu poze pe care le-am făcut acolo.

Peripetiile unui blogger in Turcia (IV)

6

Postat de Geocer | in categoria 1 mai, haioase, Turcia, vacanta | pe data de 09-05-2011

Azi o sa va pun cateva instantanee pe care eu le-am considerat haioase, instantanee facute in cursul scurtei vacante le care am petrecut-o in regiunea Antalya. Deci, sa purcedem la treaba.
Nu stiu ce-o fi fost chestia asta la viata ei, dar acum arata asa cum o vedeti. O fi vreo statie de autobuz parasita? Sau vreun turcalet si-o fi facut un umbrar chiar pe marginea drumului. La cum arata, mai bine ar darma-o de tot! Cred ca am mai spus undeva: dincolo de luxul marilor hoteluri de n stele, se ghicea, totusi, saracia in care traiesc multi oameni obisnuiti.


Rabla

Rabla

Nu e singura rabla pe care am vazut-o pe-acolo. Si daca va e dor sa vedeti Dacii dintr-alea vechi, tot in Turcia trebuie sa mergeti. Cred ca sunt mai multe decat la noi, caci le intalnesti peste tot. Am intalnit si Logane, bineinteles, dar alea vechi aveau mai mult farmec.


Ia uitati-va ce vajnic aparator avea aceasta casa. Un catel-statuie, dar cu zgarda la gat, nu cumva sa fuga de-acolo. Si l-au mai si spoit cu var!


Iata-l si pe viteazul pirat! Pe vremuri, regiunea Antalya oferea multe si bune ascunzatori pentru pirati, asa ca turcii exploateaza la maximum, in scopuri turistice, legendele despre piratii care-si ascundeau comorile prin grotele si pesterile acestei regiuni.


Am ajuns si la inscriptii. Cineva s-a gandit sa scrie numele iubitei pe zidul de aparare al castelului din Alanya, dar mai mult decat atat: i-a desenat si portretul (a se vedea punctul de pe „i”).


Scriere pe cactus

Scriere pe cactus

Unii (ca mine) scriu pe blog, altii pe zidurile castelelor, dar iata ca cineva din Turkmenistan s-a gandit sa scrie pe un cactus. Lipsa de civilizatie nu cunoaste frontiere.


Inscriptie pe cactus

Inscriptie pe cactus

Iar altii (tot chinuiti de talent) nu se multumesc sa scrie, ci isi incrusteaza pur si simplu numele pe bietul cactus. Eh, parca la noi nu vedem atatea inscriptii de genul asta pe coaja copacilor, cand mergem la munte? La turci de ce n-ar fi, ca doar nici ei nu sunt mai breji.


In speranta ca v-a placut serialul meu despre ce-am vazut si ce-am facut prin Turcia, va multumesc ca mi l-ati citit si comentat si promit sa scriu si despre alte locuri pe care le voi vizita, atat din tara cat si din strainatate. Pana atunci, revenim la programul obisnuit.
 

Peripetiile unui blogger in Turcia (III)

7

Postat de Geocer | in categoria 1 mai, Turcia, vacanta | pe data de 06-05-2011

Am rezervat o dupa-amiaza pentru a merge la Alanya, oras port destul de marisor (400 000 de locuitori). Am mers cu autobuzul, caci sunt autobuze din sfert in sfert de ora. Ne-am descurcat si de data asta fara nicio problema, atat la dus cat si la intors. Sunt multe lucruri de vazut in Alanya, nu numai bazarul. De fapt, bazarul ar trebui sa fie ultimul lucru pe care sa-l vezi, atunci cand mergi in Turcia, sau mai bine sa nu-l vezi deloc. Negustorii turci sunt niste banditi de prima mana. Iti spun la inceput un pret care te sperie, ca apoi sa-ti dea impresia ca negociaza, ca mai lasa de la ei, iar in final iti vand marfa la pretul normal, fara sa-ti faca nicio reducere. Tocmai de aceea zic ca Turcia nu e catusi de putin locul potrivit pentru shoping. De altfel, nici nu prea am practicat sportul asta.
In schimb, am vazut castelul medieval construit in secolul al 13 si Turnul Rosu construit cam in aceeasi perioada. Am urcat pe colina unde se afla castelul, iar de-acolo de sus panorama orasului este foarte frumoasa. O sa vedeti in poze. Am vazut si statuia lui Attaturk, presedintele care este considerat drept creatorul statului turc modern, si portul, si stradutele acelea inguste, cu cladiri vechi si cochete.
Nu pot incheia acest articol despre Alanya fara sa amintesc un citat inscriptionat in 4 limbi (turca, araba, engleza si germana) pe fatada unei moschei din acest oras: „Mohamed, mesagerul lui Alah a spus : Nu veti ajunge in rai, daca nu veti avea credinta si nu veti avea credinta daca nu va veti iubi aproapele„. Un mesaj destul de asemanator, daca nu chiar identic cu mesajul lui Iisus. Cred ca tocmai de aceea a fost inscriptionat acolo inclusiv in limbi vorbite de crestini: ca sa arate ca religiile nu sunt chiar asa de antagoniste, cum sustin unii si altii.
Acum va las in compania slide-showlui cu poze din Alanya. Daca veti face click pe el, veti ajunge la album si le veti putea vedea la marimea la care au fost facute. Vizionare placuta!


Peripetiile unui blogger in Turcia (II)

6

Postat de Geocer | in categoria 1 mai, Turcia, vacanta | pe data de 05-05-2011

Asa cum va spuneam si in articolul anterior, ne-am trezit ca suntem lasati la un hotel ce se afla la cca. 30 Km de Alanya. Nici macar nu stiu cum se numea localitatea aia in care am stat cele cateva zile. Oricum, era un satuc sarac, avand doar un magazin dintr-ala cum gasesti si prin satele noastre. In schimb, peisajul era foarte frumos, foarte rustic. Iar hotelul era relativ corect. Adica, ii cam scrataiau usile, nu prea se inchideau decat daca impingeai in ele mai cu forta, dar in afara de asta avea tot ce-i trebuie : piscina, sauna, jacuzzi, masaj si iesire la mare. Tarmul era abrupt si stancos in zona, asa ca plaja era destul de minuscula. Nu-i nimic, si-asa nu eram prea multi turisti. Deci, liniste, peisaje placute ochiului, servicii corecte (nu luxoase), posibilitatea de a face plaja si baie in mare … n-as zice ca a fost chiar rau. Rau a fost cand am constatat ca suntem SINGURII romani din tot hotelul, toti ceilalti turisti fiind rusi sau ucraineeni. De fapt, hotelul era cu predilectie locuit de rusi, caci personalul stia limba rusa. In schimb, cu greu gaseai pe cineva sa vorbeasca engleza. Iar la televizorul din camera se prindeau 4 posturi: 2 turcesti, 2 rusesti! Asa ca paream condamnati la a ramane neintelesi. Ei, n-a fost chiar asa. Mai intai am descoperit o tanara si frumoasa rusoiaca ce-o rupea binisor in engleza si care se imprietenea cu toata lumea. Cand a fost sa se imprieteneasca si cu mine, i-am zis-o de la obraz: „Ne panimaiu pa ruski”, asa ca gagica a trebuit s-o dea pe engleza. Ea ne spunea cam tot ce mai descoperea pe-acolo (ei ii era mult mai usor sa descopere cate ceva, caci pe langa faptul ca personalul hotelului vorbea mai mult sau mai putin rusa, aveau si 2 reprezentanti ai agentiei de turism turce, reprezentanti ce erau rusi get-beget). Asa am aflat unde se afla cel mai apropiat bazar (la vreo 4 Km de hotel), plus alte chestii utile.
Dar si turcii, chiar daca nu reuseam sa ne intelegem cu ei, erau foarte prietenosi. Avand All inclusive, puteam sa mancam si sa bem dupa pofta inimii. In prima seara am vrut sa beau un pahar de vin. Asa ca i-am cerut „wine” celui care servea. S-a uitat lung la mine si n-a inteles. I-am mai zis „vin”, nimic. In final am renuntat si am luat o „Bira”. A doua zi, il vad ca-i serveste unui rus vin. Tocmai ma pregateam sa-i cer bere, dar vazand sticla de vin i-am facut semn ca vreau si eu tot aia. M-a intrebat „Sharap?”. Da, zic, Sharap. Si iata cum am invatat un cuvant in limba turca. De-atunci stiam (de altfel stia si el ce doresc), asa ca mereu ceream „Sharap”. Ca vreo 2 zile mai tarziu, cand ma duc din nou sa cer, sa-l aud pe turcalet ca ma intreaba „Vin?”. Bravo, nene! Vezi ca se poate?
Cam atat, deocamdata, acum va las in compania unui slide-show cu poze facute in preajma hotelului. Oricum, voi reveni si cu alte articole pe aceasta tema


Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.