Anglofonie zoo

Posted by Geocer on 25 noiembrie 2018 in aberatii, De-ale mele with Comments closed |

Am fost de curând la țară, în satul meu natal și am rămas șocat de modul în care s-au englezit toate pe acolo.
Mai întâi m-a luat în primire câinele care a început să mă latre: “Hem, hem, hem!”.
Nu l-am băgat în seamă și am intrat în curte împotriva voinței lui. Acolo am dat de un cocoș care a început să cânte: “Căucăuraigău!”.
Speriate, rațele s-au împraștiat care încotro măcănind de mama focului: “Mec, mec, mec!”. Și gâștete le-au ținut isonul: “Ghe, ghe, ghe!”. Sora mea are și 2 bibilici. “Peicăt, peicăt” au început ele să zică.
Când am întrebat de unde s-au inspirat animalele astea de s-au englezit în așa hal mi s-a răspuns simplu “Ai dont nău. Meibi from tivi”.

Better call Saul

Posted by Geocer on 15 octombrie 2018 in Seriale with Comments closed |

Nu știu dacă există o traducere exactă în română a expresiei din titlu. Ar fi ceva de genul „Mai bine sună-l pe Saul”, dar se mai găsesc și alte expresii echivalente.
Dar ce-i cu acest apel către Saul? Mai întâi a fost un episod (prin sezonul 2) al serialului „Breaking Bad”, titlu care iar e greu de tradus. Traducerea adaptată este „Pe căi greșite”. Pentru cei care nu știu, „Breaking Bad” a fost unul dintre cele mai apreciate și premiate seriale americane. Pe scurt, este povestea unui profesor de chimie diagnosticat cu cancer pulmonar care la îndemnul unui fost student se apucă să „gătească” metamfetamină, un drog extrem de puternic. Încetul cu încetul, cei doi reușesc să-și clădească un adevărat „imperiu al metamfetaminei”.
Și Saul? Cine este Saul? Saul devenise cel mai cunoscut și puternic avocat al infractorilor. Tocmai de aceea, atunci când au nevoie de un avocat, cei doi eroi din Breaking Bad îl sună pe Saul.
În Breaking Bad, îl vedem pe Saul în acțiune, dar aflăm foarte puține despre persoana sa, despre origini și trecut. După nume, se bănuiește că ar fi evreu, dar cineva spune că nu-i adevărat și că nici numele de Saul nu este real. Și atunci, cine este cu adevărat acest Saul?
Ei bine, toate detaliile despre Saul Goodman le aflăm dintr-un alt serial care a început să se difuzeze la vreo 2 ani de la terminarea Breaking Bad. Serialul se numește chiar așa „Better Call Saul” și este un prequel al „Breaking Bad”. Mai pe românește, acțiunea să se petrece anterior celei din „Breaking Bad”. E ca și când ai începe să citești un roman de 2 volume, cu volumul 2. Îi vezi pe eroi în acțiune, dar abia când citești și primul volum faci cunoștință cu ei. Cam așa se întâmplă și cu cele 2 seriale despre care fac vorbire aici.
Și când vorbesc de personaje nu mă refer doar la celebrul Saul, ci la multe altele care în „Breaking Bad” intră direct în acțiune, fără să știm cam ce hram poartă.
Este cazul lui Gus Fring, al lui Tuco Salamanca, al lui Nacho Varga și așa mai departe. Abia după ce facem cunoștință mai îndeaproape cu ei, le înțelegem mai bine acțiunile din „Breaking Bad”. O notă aparte pentru personajul Mike Ehrmantraut jucat magistral de către Jonathan Banks. Este personaj secundar în „Better call Saul”, dar cred că acțiunile sale sunt mult mai prizate de către public decât cele ale lui Saul.
Și apropo de personaul principal, într-adevăr nu-l cheamă Saul Goodman, ci Jimmy McGill. Dar mai multe nu voi spune, poate că veți dori să va uitați la serial și nu e cazul să-l povestesc eu.
Din „Better call Saul” s-au difuzat până acum (se poate vedea în România pe Netflix) 4 sezoane, iar cel de-al 5-lea va fi și ultimul.
Dar pentru că expresia a prins la public, am avut surpriza ca în sezonul 5 dintr-un alt serial de succes („Homeland”) să întâlnesc un episod cu acest titlu. Fără nicio legătură cu cele 2 seriale menționate de mine în acest articol, poate doar ca un gest de curtoazie al unor realizatori de seriale către colegii lor.
O ultima remarcă: mulți se plâng (pe IMDB) că „Better call Saul” pare monoton, că sunt episoade în care nu se întâmplă mai nimic. Așa este: e liniștea de dinaintea furtunii. Aici totul se petrece cu încetinitorul, dar când vine „Breaking Bad”, se accelerează brusc, la maxim. Pe scurt, acest spin-off este menit să-ți facă chef să vezi din nou „Breaking Bad”.
În concluzie, aștept cu nerăbdare sezonul următor, dar mai am de așteptat până prin vara anului viitor, se pare.

 

Etichete: , ,

Alte lucruri de prin Anglia

Posted by Geocer on 17 iulie 2018 in Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta with Comments closed |

Pe lângă ceea ce am vizitat, în Anglia am avut ocazia să observ și să mă informez despre mai multe chestii.
Primul lucru care i se pare peste mână unui locuitor al Europei continentale este faptul că în Regatul Unit mașinile circulă pe partea stânga (pe contrasens, cum am zis eu). Chiar și ca pieton îți este greu, deoarece atunci când vrei să traversezi, ca să te asiguri te uiți în stânga, dar mașinile vin din dreapta! În orașele unde se știe că vin mulți turiști, la trecerile de pietoni este marcat „Uită-te spre dreapta”.
Apoi e vorba de unitățile de măsură. Când am văzut un indicator pe care scria „London 60”, am zis că Londra e destul de aproape. Dar mă înșelam, căci era vorba de 60 de mile, ceea ce înseamnă cca. 100 Km.
Până și halba de bere are vreo 550 de ml, care corespunde unei „pinte”. Sau, mai vezi pe autostradă câte un indicator care zice că ieșirea este la 330 de yarzi. Asta înseamnă cam 300m, căci 1 yard=0.914 m.
Sunt cam derutante unitățile lor de măsură, dar nu cred că vor renunta la ele în vecii vecilor. Așa le place lor să fie: mai deosebiți față de ceilalți europeni.
Numerele de înmatriculare ale autoturismelor au și ele o particularitate a lor: îți indică anul în care au fost fabricate, ba mai mult: dacă au fost fabricate în primul sau în al doilea semestru al anului respectiv. Iar numărul de înmatriculare nu se modifică niciodată, indiferent pe la câți proprietari trece mașina respectivă. Cu ăla s-a născut, cu ăla „moare”. De exemplu, dacă partea numerică a numărului de înmatriculare este 08, autovehiculul respectiv a fost fabricat în prima parte a anului 2008. Dacă este 48, a fost fabricat în a doua parte a anului 2008. Un vehicul având partea numerică 17 a fost fabricat în primul semestru din 2017, iar unul fabricat în semestrul al doilea al anului respectiv va avea partea numerică 57. După 2020 se va folosi combinația 20-29 și 60-69.
Până să ajung în Anglia, credeam că știu limba engleză la un nivel bun. La fața locului am constatat că mă înțeleg mai bine în această limbă cu un bulgar sau cu un polonez decât cu un englez. Au tendința de a vorbi repede și de a prescurta cuvintele, astfel încât străinilor care au învățat engleza la școală și au vorbit doar cu persoane pentru care aceasta e tot limba străină le e foarte greu să înțeleagă ce spune englezul. Ei mă înțelegeau pe mine foarte bine, dar eu nu prea îi înțelegeam pe ei.
Un alt lucru interesant este acela că la ieșirea din Regat nu se face un control al documentelor. Adică, la aeroport treci pe la check-în, treci pe la security, dar nu și pe la Poliția de Frontieră. E prima țară la care observ treaba asta. Și am mai observat un lucru interesant la aeroport. De data asta, la sosire. În România, benzile alea la care aștepți bagajul de cală (până-ți ies ochii uitându-te după el) se numesc „Belt” („curea”, în engleză). La ei se numesc „Caroussel”. Mă rog, nuanțe!
Nu-mi pot termina serialul despre sejurul petrecut în Anglia fără să pomenesc de veverițele din parcuri. Atât în Leamington cât și la Londra, prin parcuri mișună o specie de veverițe gri-albastre. Dacă le ademenești cu alune, vin și ti le iau chiar și din palmă, așa de blânde sunt. Iată și o poză cu o astfel de veveriță.

Veverita in parc

Veverita in parc

Stonehenge: ultimul obiectiv vizitat în Anglia

Posted by Geocer on 11 iulie 2018 in Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta with Comments closed |

Și iată că am ajuns și la ultima zi de vizită în Anglia. Templul megalitic de la Stonehenge e cunoscut în lumea întregă, deși nu e nici cel mai mare, nici cel mai vechi și aș zice nici cel mai frumos.
Acum doi ani am vizitat templul de la Hagar Qim din Malta care este cu cca 1500 de ani mai vechi decât Stonehenge. Am scris despre acea vizită aici.
Și în Franța există niște pietre megalitice cunoscute sub numele de Aliniamentele de la Carnac care sunt mai vechi decât cele de la Stonehenge. Dar acum voi vorbi de cele pe care le-am văzut eu acum cca. 2 săptămâni, cele din Anglia.
Mai întâi despre modul în care se pot vizita: se face rezervare pe net și se plătește biletul (18 Lire/persoană), iar la fața locului rezervarea se schimbă în tichete care-ți dau dreptul să vizitezi atât pietrele cât și muzeul de la intrare. Între recepție și pietre sunt cam 2 Km, dar nu e obligatoriu să parcurgi distanța asta pe jos: există autobuze, iar călătoria e inclusă în prețul biletului.
Vizita constă în a înconjura pietrele respective, fără a avea voie să intri printre ele că la Hagar Qim. Și în a face poze, bineînțeles. Mai sunt din loc în loc și niște tăblițe pe care se dau informații despre istoricul și modul de orientare al templului și cam asta-i tot. Poți afla, dacă nu știai deja, că modul de așezare a templului face ca la solstițiul de vara și la cel de iarnă, pietrele sunt perfect aliniate pentru ca răsăritul respectiv apusul soarelui să-l lumineze complet.
De-a lungul anilor, diverși cercetători au lansat diverse teorii în privința pietrelor de la Stonehenge: că ar fi fost un imens calculator solar, că ar fi fost un cimitir cu crematoriu, că ar fi reprezentat un observator astronomic și așa mai departe. Adevărul nu-l știe nimeni, așa că n-o să mă laud nici eu că l-aș ști. Mă voi mulțumi să pun niște poze pe care le-am făcut acolo.

Stonehenge (1)

Stonehenge (1)

Stonehenge (2)

Stonehenge (2)

Cu baiatul si cu nora la Stonehenge

Cu baiatul si cu nora la Stonehenge

Pietrele vazute din alt unghi

Pietrele vazute din alt unghi

În muzeul despre care povesteam mai devreme se poate vedea un fel de istoric al templului, se pot citi mai multe informații despre acesta, iar într-o sală cu proiecție panoramică se poate vedea cum îl luminează soarele la cele 2 solstiții. Și mai este și un istoric a ceea ce se mânca (și se mănâncă) în jurul acestui templu din cele mai vechi timpuri și până azi.
Iar alaturi au fost reconstituite casutele in care locuiau oamenii pe vremea construirii templului, adica acum cca 4000 de ani.

Casute primitive

Casute primitive

Despre vizita la Castelul Warwick

Posted by Geocer on 9 iulie 2018 in Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta with Comments closed |

O altă vizită interesantă din timpul săptămânii petrecute în Anglia a fost cea de la Castelul Warwick. De fapt, vizitarea Castelului este doar o etapă, căci pe domeniul din jurul sau poți să asiști la mai multe activități.

Intrarea in Castel

Intrarea in Castel


Nu se poate stabili un an exact al construirii castelului, deoarece a fost dezvoltat în permanență, fiecare nou proprietar dorind să-i aducă îmbunătățiri. Oricum, într-o formă sau alta exista acolo pe timpul Războiului celor 2 Roze (a doua jumătate a sec. 15), deoarece Contele de Warwick din acea vreme a fost denumit Kingmaker (făcătorul de regi), întrucât la acest castel se trăgeau sforile pentru înscăunarea noului Rege. Războiul celor 2 Roze a fost unul pentru supremație la tronul Angliei și s-a desfășurat între Casa Regală de York și cea de Lancaster. Iar pe timpul acestui război, în funcție de cine mai câstiga câte o bătălie, erau înscăunați regi ba dintr-o tabără, ba din cealaltă. De altfel, acest război civil este evocat mai peste tot în castel, iar unul dintre spectacolele ce se desfășoară vara pe domeniul din preajma acestuia îi este dedicat.
Vedere de ansamblu

Vedere de ansamblu


Una dintre cele mai importante picturi din Castel descrie uciderea lui Edward al V-lea (din Casa de York) și al fratelui său mai mic de doar 9 ani în Turnul Londrei. Este doar o presupunere că ar fi fost uciși, de fapt au dispărut fără urmă, dar e foarte posibil ca adevărul să fi fost chiar acesta.
Uciderea printilor in Turn

Uciderea printilor in Turn


Urmărind sensul de vizitare al Castelului, faci de fapt o incursiune în timp începând cu evul mediu și până prin secolul 19, începutul secolului 20. Începi cu vizualizarea armurilor cavalerești și termini cu „simularea” unor petreceri de acum cca. 100 de ani la care luau parte oamenii importanți din Regat.
Iată și un frumos vitraliu din interiorul Castelului.
Vitraliu de la Warwick

Vitraliu de la Warwick


Într-o anexă a Castelului, altă vizionare interesantă: în 3 etape, în 3 săli succesive este prezentată pe mai multe ecrane istoria acestuia de la începuturi și până în zilele noastre.
Iar la final, spectacolele în aer liber. Am asistat mai întâi la o demonstrație cu păsări de pradă (vulturi, condori, chiar și o bufniță), apoi la simularea de către niște cascadori a luptelor desfășurate în timpul Războiului celor 2 Roze, iar în final la o demonstrație cu așa numitul „trebuchet”, un fel de catapultă capabilă să semene panică și moarte în tabăra inamică, aparat folosit destul de mult în Evul Mediu.
Trebuchet

Trebuchet


Una peste alta, ziua petrecută la Castelul Warwick a fost în același timp instructiv-educativă, dar și relaxantă.
Și tot n-am terminat de povestit, deci pe curând.

Londra și frumusețile ei

Posted by Geocer on 6 iulie 2018 in Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta with Comments closed |

Intr-una  dinte zilele petrecute in Marea Britanie am mers la Londra. Am lăsat mașina într-o parcare, apoi am luat metroul până in centru, iar ulterior am luat-o la pas. Prima impresie din centrul acestei metropole a fost aceea de poluare excesivă. De cum am ieșit din metrou ne-a lovit un miros puternic de gaze de eșapament, miros care ne-a însoțit aproape peste tot (În Hyde Park nu există, e adevărat).
Dar chiar și așa de poluată, Londra tot merită văzută. Din păcate am văzut doar exterioarele deoarece la Westminster Abbey nu ne cumpărasem bilete de intrare (se vând exclusiv pe net), deci n-am putut intra. Păcat! Dar poze tot am făcut. Iată câteva.

Westminster Abbey - Intrarea

Westminster Abbey – Intrarea

Westminster Abbey - Partea laterala

Westminster Abbey – Partea laterala

După cum se poate observa, Catedrala unde sunt încoronați Regii Angliei și au loc toate evenimentele regale religioase este imensă. De notat și faptul că acolo își dorm somnul de veci oameni celebri și geniali precum Isaac Newton sau Stephen Hawking.
Celebrul turn Big Ben este în renovare, așa că i se vede doar ceasul.

Big Ben

Big Ben

Nici în Roata Londrei nu m-am învârtit. Mi-era teamă de vreo amețeală. A roții, nu a mea!

Cu Roata Londrei

Cu Roata Londrei

Dacă am văzut că Regina nu iese să mă invite la o bere, m-am pozat cu Churchill și cu Wellington și mi-am văzut de drum. Mă gândesc că nu i-o fi spus nimeni (Reginei) despre prezența mea în fața Palatului Buckingham, altfel ar fi trimis ea pe cineva să mă invite să intru.

Aici ma voi muta, cand voi iesi la pensie

Aici ma voi muta, cand voi iesi la pensie

Cu Sir Winston Churchill

Cu Sir Winston Churchill

Soldat in armata Ducelui de Wellington

Soldat in armata Ducelui de Wellington

Stați pe-aproape: încă n-am terminat de povestit despre vizita în Anglia.

Stratford și casa lui Shakespeare

Posted by Geocer on 3 iulie 2018 in Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta with Comments closed |

Shakespeare s-a născut cu fix 400 de ani înaintea mea, adică în 1564. Și a trăit până în 1616. Asta așa, ca statistică. În rest, nu e cazul să vă povestesc despre el, căci toată lumea știe cine a fost și ce a scris.
Începând cu data de 20 iunie anul curent, mă număr printre fericiții care au avut ocazia să viziteze casa în care s-a născut și și-a trăit copilăria genialul dramaturg englez. Este întotdeauna emoționant să vizitezi astfel de locuri. Parcă te simți altfel decât înainte.
Casa se află pe o străduță pietonală din Stratford și nu duce lipsa de vizitatori. Dimpotrivă. Iată-mă și pe mine în fața casei.

In fata casei lui Shekespeare

In fata casei lui Shekespeare


În interior, se trece mai întâi printr-un mic muzeu în care sunt adunate tot felul de informații și mărturii despre dramaturg. Printre altele, o vitrină cu traduceri ale scrierilor sale în mai multe limbi. Iată că este expusă și o traducere în română.
Traducere in romana

Traducere in romana


Se trece apoi prin grădină, pentru ca în final să se intre în casa propriu-zisă. Casă veche, se vede imediat.
Casa vazuta din gradina

Casa vazuta din gradina


În casă este reconstituită cu multă acuratețe atmosfera de acum 4 secole. Paturile arată ca atunci, se pot vedea haine de epocă, leagănul copilului, ba chiar și mâncăruri din vremea respectivă.
Atmosfera de epoca

Atmosfera de epoca


În curtea casei, tineri actori (probabil studenți la actorie) jucau scene din opera shakespeariană. Așa e prin Anglia: nu doar vizitezi un muzeu, un castel sau alt obiectiv turistic ci mai vezi și câte un mic spectacol.
Julieta

Julieta


Și tot în Anglia mai este un obicei: de la orice obiectiv turistic se iese în mod obligatoriu printr-un magazin de suveniruri. Frumos, dar când te uiți la prețuri îți cam piere pofta.
Cam atât despre vizita la casa lui Shakespeare. Urmează alte amintiri în curând.

Salutări din însorita Anglie

Posted by Geocer on 2 iulie 2018 in Anglia, calatorii, De-ale mele, vacanta with Comments closed |

N-aș fi crezut că voi putea spune vreodată „însorita Anglie”, dar iată că m-am înșelat. Dacă acum o săptămână aș fi trimis (ca pe vremuri) o vedere către cineva din țară, așa aș fi scris pe ea. Și asta pentru că am avut parte de soare în toată perioada petrecută în Marea Britanie. De fapt, numele oficial al țării este Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Iar Marea Britanie este la rândul ei formată din Anglia, Scoția și Țara Galilor. Un adevărat imperiu, nu-i așa? Da, dar stați că n-am terminat. De fapt, în afară de acest Regat Unit, Regina mai este și șef al statului Canadian, și al celui Australian și al celui din Nouă Zeelandă. O fi mai făcând față, săraca?
Dar o să las la o parte treburile politice, căci nu pentru ele m-am deplasat eu acolo și o să povestesc mai mult despre frumoasele și interesantele locuri pe care le-am vizitat.
Am fost într-o suburbie a orașului Leamington, la vreo 40 Km de Birmingham. Vorbesc de Birmingham deoarece acolo mi-a aterizat și de-acolo mi-a decolat avionul, dar de vizitat n-am vizitat nimic în acest oraș.
Am văzut Leamington, Stratford unde am vizitat casa lui Shakespeare, Londra, Castelul Warwick și Stonehenge. Destul de multe locuri, nu-i așa? Voi povesti pe rând despre fiecare câte ceva, dar mai întâi iată o poză din parcul central din Leamington.

Parcul din Leamington

Parcul din Leamington

În afară de parc, la Leamington se mai poate vizita Catedrala și cam atât. Nu este un oraș foarte mare. A, ba da, am mai vizitat ceva: hipermarketurile ASDA și TESCO.
Mai pun câteva poze din Leamington și promit să revin în curând cu povestiri și imagini despre celelalte locuri pe care le-am văzut în Anglia.

Turnul cu ceas din Leamington

Turnul cu ceas din Leamington

Raul Leam

Raul Leam

Raul si Catedrala

Raul si Catedrala

Din nou în Franța (III)

Posted by Geocer on 20 iunie 2018 in calatorii, De prin lume adunate, De-ale mele, haioase with Comments closed |

Într-o seară am mers la un restaurant undeva în pădure, pe malul unui lac. O zonă foarte pitorească. Restaurantul era deținut de o familie ai cărei membri erau atenți cu clienții și în același timp foarte deschiși, volubili. La un moment dat, am observat în spatele barului afișul de mai jos.

Jacko-Mort pentru Franta

Jacko-Mort pentru Franta


Când l-am arătat și colegilor de masă, aceștia au presupus că o fi fost vorba de vreun câine sau papagal. Ca să știu sigur (se pare că mă rodea curiozitatea), am întrebat-o pe proprietăreasă. Iar aceasta ne-a explicat cu lux de amănunte ce-i cu Jacko și s-a întâmplat în acea zi de 3 septembrie 2017.
– Jacko e un client, ne-a spus ea. Și nu e câtuși de puțin mort.
În seara zilei de 3 septembrie, anul trecut, se pare că Jacko luase cam multe păhărele la bord, așa că a pus pariu că se poate urca într-un copac din pădurea respectivă. S-a urcat cât a putut, apoi a căzut, s-a agațat de o creangă, s-a julit, și-a rupt blugii…
Iar când a aterizat, amicii cu care era la băută au terminat treaba, în sensul că au tras de pantalonii lui până când i i-au rupt de tot. Și așa s-a născut în mintea proprietarilor ideea de a pune o cârpă comemorativă (de fapt, e o bucată din blugii lui Jacko) în spatele barului că să-și amintească de acea seară în care Jacko a fost mort (de beat).
Au fost foarte încântați că am întrebat și au avut ocazia să ne povestească toată pățania, iar în final mi-au permis să fac și o poză. Pe care o public că să se mai amuze și alții.

Din nou în Franța (II)

Posted by Geocer on 18 iunie 2018 in calatorii, De-ale mele with Comments closed |

Un al doilea lucru interesant pe care l-am văzut în timpul sejurului în Franța a fost parada mașinilor de epocă. Evenimentul se numea Classic Grand Tour și s-a desfășurat timp de 3 zile. Eu am asistat doar la sosirea caravanei în satul Montmirail sâmbătă 9 iunie. S-a plecat în coloană de la Le Mans, s-au traversat mai multe sate, la Montmirail s-au oprit timp de câteva ore, apoi s-au întors la Le Mans. Mare lucru nu e de povestit, ,așa că voi lăsa fotografiile să vorbească în locul meu.

Parada masinilor de epoca (1)

Parada masinilor de epoca (1)

Parada masinilor de epoca (2)

Parada masinilor de epoca (2)

Parada masinilor de epoca (3)

Parada masinilor de epoca (3)

Parada masinilor de epoca (4)

Parada masinilor de epoca (4)

Parada masinilor de epoca (5)

Parada masinilor de epoca (5)

Parada masinilor de epoca (6)

Parada masinilor de epoca (6)

Parada masinilor de epoca (7)

Parada masinilor de epoca (7)

Parada masinilor de epoca (8)

Parada masinilor de epoca (8)

Copyright © 2007-2019 Blog Geocer All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.