Preludiu la vacanță (1)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 09-07-2015

Etichete:, ,

În ultimii ani mi-am luat prostul obicei ca, înainte de a pleca în concediul propriu-zis, să petrec vreo câteva zile (un week-end prelungit) pe undeva prin ţară, în câte un loc pitoresc şi mai puţin frecventat de turişti.
Anul acesta am pus ochii pe Grădina Zmeilor, din Sălaj, aşa că într-acolo m-am îndreptat. De la Piteşti, am făcut cam 6 ore şi jumătate până la Jibou unde mi-am găsit cazare. Grădina e la vreo 15 Km de Jibou, dar altă pensiune mai apropiată n-am găsit. Oricum, pentru cineva care e cu maşina, distanţa de 15 Km e o nimica toată.
Drumul până acolo mi-a dat ocazia de a circula şi pe minunata autostradă A3, cea pe care cu multă manie patriotică o numim „Autostrada Bechtel”, în cinstea firmei americane care a venit, ne-a luat o căruţă de bani şi n-a lăsat în urmă decât 50 Km de autostradă care pleacă de nicăieri şi duce niciunde. Pe lângă faptul că leagă nimic de nimic, am mai remarcat şi lipsa completă a spaţiilor de servicii (parcare, toaletă, benzinărie). Sunt prevăzute, pe fiecare sens, câte 2-3 astfel de spaţii dar n-a fost realizat nici măcar unul. În plus, am remarcat şi cât de greu accesibilă este respectiva autostradă, căci deşi trece fix peste drumul naţional, ca să ajungi la ea trebuie să parcurgi cel puţin vreo 2 Km întortocheaţi. În schimb, am observat că se lucrează intens la autostrada Sebeş-Turda, în felul acesta legând-o şi pe acea biată autostradă stingheră de ceva. Presupun că la anul pe vremea asta va fi deschisă măcar parţial această joncţiune dintre A1 şi A3. Iar dacă se va face şi mult dorita autostradă Piteşti-Sibiu (care face parte tot din A1), atunci chiar că vom putea să-i lăudăm pe cei de la CNADNR. Dar astea sunt visuri!
În ceea ce priveşte mini-vacanţa mea, pot spune că a fost destul de relaxantă şi de plăcută. N-am dormit eu prea bine la pensiunea la care m-am cazat, preţurile (atât la cazare cât şi la masă) erau cam piperate, dar am avut ocazia să văd câteva locuri frumoase şi să constat că judeţul Sălaj este bine împădurit, ceea ce nu-i rău deloc.
Oamenii din zonă ţin să-şi sublinieze naţionalitatea, aşa că din loc în loc, la poarta câte unei case, vezi arborat tricolorul. Frumos şi emoţionant!
Am vizitat Grădina Zmeilor, am făcut şi un tur al oraşului Zalău, am fost şi la Castrul Roman de la Porolissum (în apropierea comunei Moigrad). Despre toate astea, amănunte în episoadele următoare. Deocamdată postez o poză panoramică a Grădinii despre care am tot pomenit mai sus.

Grădina Zmeilor văzută de sus

Experienţe pe clienţi

6

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, Dezamagiri | pe data de 26-05-2015

Etichete:,

Update 04.06.2015. După lupte seculare care au durat aproape 3 săptămâni, iată că s-a rezolvat aseară. Iar ca să-mi mai treacă supărarea, mi-au venit cu fibră optică până în casă, au mărit viteza de Internet şi mi-au dat televiziune prin cablu gratuit. Mă rog, nu aveam eu nevoie de gratuitatea lor pentru că oricum sunt abonat la cablu. Mulţumesc, Sorin Tarcomnicu (un fost coleg de facultate care a venit personal să-mi rezolve problema)

Că Romtelecom avea nişte servicii proaste şi scumpe nu e un secret pentru niciunul dintre foştii clienţi ai acestei companii. Tocmai de aceea, în naivitatea mea, m-am bucurat atunci când au fost preluaţi de nemţii de la Telekom, sperând că se va schimba ceva în bine. De schimbat s-a schimbat într-adevăr câte ceva, dar nu în sensul în care-mi doream eu. Hai să vă povestesc ultimele păţanii pe care le-am avut cu ei.
Într-o bună zi, mă pomenesc fără Internet şi fără ton la telefon. Nu mi se mai întâmplase treaba asta de foarte multă vreme, singurele întreruperi de care avusesem parte fiind acelea de conectare la Internet. Era vineri după-amiază. Caut cu disperare numărul lor de telefon pentru deranjamente, îl găsesc, sun şi mi se promite că va veni o echipă ca să-mi rezolve problema, luni la prima oră. Au venit, într-adevăr, au rezolvat, dar eu am bifat un week end fără telefon fix (mă rog, nu-i mare problemă) şi fără Internet (asta chiar e o problemă).
Chestia s-a întâmplat acum mai bine de o lună de zile. Aproape că uitasem de inconvenient, când mi s-a întâmplat, nu mai departe de vineri, 15 mai, exact aceeaşi chestie. Sun din nou şi vine omuleţul lor chiar în după-amiaza respectivă. Agaţă un aparat de firele de deasupra uşii mele, pune în funcţiune un alt aparat care bâzâie, merge la firidă din holul blocului, se uită, se întoarce, sună la colegii din centrală, iar la final, după vreo 15 minute mă anunţă că merge în centrală ca să rezolve problema şi mă sună el să-mi spună când va fi totul ok.
Nu mă aşteptam să mă sune mai devreme de luni, dar necazul e că nici luni nu m-a sunat. Am mai bifat un week end fără Internet? Evident, dar nu s-a oprit aici.
Dacă am văzut că nu mă sună, marţi am sunat eu din nou la deranjamente. După ce mă verifică dacă am facturile plătite la zi, operatoarea îmi dă vestea cea mare: „Este o situaţie cunoscută, s-a furat nişte cablu şi problema se va rezolva pe 29 mai. Dar staţi liniştit, că perioada în care n-aţi beneficiat de servicii o să vi se scadă din factură.”
Parcă asta era marea mea grijă, faptul că mi se vor scădea câţiva lei din ce voi avea să le plătesc luna viitoare!
Pe scurt, iată-mă de aproape 2 săptămâni fără Internet acasă, chestie care nu mi s-a mai întâmplat de peste 10 ani. În concluzie, dacă pe vremea când se numeau Romtelecom aveam parte de întreruperi scurte ale conexiunii la Internet şi de viteză proastă, iată că acum s-a evoluat: am parte de întreruperi care durează între 3 şi 15 zile. Mă rog, asta în situaţia în care chiar vor rezolva problema până vineri. Tocmai de aceea am dat acest titlu articolului: se pare că sloganul publicitar al Telekom (Experienţe împreună) trebuie înţeles în sensul că ei fac experimente pe clienţi ca să vadă câtă răbdare au.

Mesaje promoţionale pe care nu le veţi auzi niciodată

0

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele, Pamflet | pe data de 17-02-2015

Are şi publicitatea regulile ei. Focusată pe vânzarea produsului pe care-l promovează, nu va transmite în vecii vecilor nişte mesaje precum cele de mai jos:

  • Dacă găsiţi într-altă parte mai ieftin, cumpăraţi de-acolo!
  • Preţ promoţional: 300,01 LEI.
  • Doar la noi plăteşti 3 produse şi primeşti 2.
  • Avem cele mai bune preţuri. Pentru noi!
  • Noua sticlă de 750 ml, la preţ de 1 l.
  • Astāzi avem prețuri speciale: cu 20% mai mici decât ieri și cu 10% mai mari decât săptămâna trecută.
  • Produsele noastre sunt de calitate scăzută. În schimb, preţurile sunt dintre cele mai ridicate.
  • Principalul nostru obiectiv este acela de a vă lua banii.

Impresii noi din Franţa (2)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Franta | pe data de 28-01-2015

Etichete:

Besançon este oraşul natal al lui Victor Hugo. „Dar n-a locuit aici decât 3 zile”, îţi spun în mod invariabil localnicii, atunci când ataci acest subiect. Se pare că mult mai mândri sunt de Louis Pasteur care s-a născut şi el tot prin zonă, la Dole. Oricum ar fi, casa în care s-a născut Hugo este bine marcată, în plus s-a reconstituit şi farmacia care exista acolo pe la începutul secolului 19.
Dar casa natală a lui Hugo nu este singura atracţie turistică a oraşului. Mai există şi o serie de biserici, monumente istorice, dar mai ales celebra citadelă. Este vorba, de fapt, de o cetate întărită, construită în vremea lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare. Acesta l-a însărcinat pe arhitectul Vauban să construiască astfel de cetăţi în apropierea tuturor graniţelor terestre şi maritime ale Franţei, în scopul evident de a se apăra de duşmani. De altfel, numele acestui arhitect este foarte vehiculat la Besançon. Am mâncat la Restaurantul Vauban, am văzut Hotelul Vauban, există şi o agenţie imobiliară cu acest nume şi aşa mai departe.
Revenind la citadelă, aceasta este situată pe o colină destul de mărişoară, astfel încât ne-am cam dat sufletul urcând până acolo. Ce să faci, dacă francezii sunt mai săraci decât românii şi n-au fost în stare să instaleze şi ei un funicular, aşa cum avem noi la Deva?
În schimb, odată ajuns la citadelă, poţi admira panorama oraşului şi poţi vedea cum şerpuieşte râul Doubs înconjurând centrul vechi. Acest râu a dat numele său şi departamentului a cărui reşedinţa este Besançon.
Localnicii sunt mândri şi de faptul că de câteva luni oraşul are tramvai. L-am văzut circulând: arată bine şi e silenţios.
Centrul vechi al oraşului este, în principiu, rezervat pietonilor. Cu toate astea, maşinile care aprovizionează magazinele din zonă, autobuzele şi tramvaiul au dreptul să circule şi pe acele străduţe.
Dar, după cum se ştie, vorba lungă-i sărăcie. Aşa că mă voi opri aici şi voi pune câteva poze din Besançon ca să ilustrez cele spuse mai sus.

Strada din centrul orasului
Biserica monumentOrasul vazut de la citadelaCitadela

Impresii noi din Franţa (1)

3

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Franta | pe data de 27-01-2015

Etichete:

Săptămâna trecută am tras o fugă până în Franţa, la Besançon. În interes de serviciu, nu ca să mă plimb! Aşa încât n-am vizitat şi n-am văzut mare lucru. Totuşi, unele lucruri merită menţionate aici, pro memoria.
În primul rând, am constatat că deşi nu mai fusesem de vreo 2 ani, zona aeroportului Charles de Gaulle nu s-a schimbat prea tare. Adică, avionul te lasă undeva în câmp, iar ca să ajungi la terminalul propriu-zis şi să-ţi recuperezi bagajele trebuie să iei trenul. La fel, la plecare: trebuie să iei trenul ca să ajungi la porţile L de unde pleacă avioanele TAROM.
Şi am mai constatat că mă pot descurca în respectivul aeroport fără probleme, deşi e imens. Cred că la Paris mă orientez cu mult mai uşor decât la Bucureşti.
Apoi am avut un drum lung de parcurs (cam 450 Km) pentru a străbate cam jumătate din ţară ca să ajung la Besançon. Cu această ocazie am putut să văd sistemul lor de autostrăzi. Practic, ieşi de pe o autostradă şi intri pe alta. Din cei 450 Km, peste 400 i-am străbătut pe autostrăzi. Să fac o comparaţie cu ceea ce avem noi? Nu e cazul. În schimb, marea majoritate a autostrăzilor franceze sunt concesionate unei firme (APRR) care se ocupă de întreţinerea lor, dar în acelaşi timp încasează şi tarifele de circulaţie pe respectivele autostrăzi. Iar tarifele nu sunt deloc mici! Pentru cei 400 şi ceva de Km se plătesc vreo 29 Eur (ar veni cam 7 Eur/suta de Km). Vorba ceea: dai un ban, dar ştii că nu-l mai ai! Oricum, dacă nu-ţi convine tariful ai destule drumuri naţionale pe care poţi circula, marea majoritate fiind de tip expres.
Ar mai fi de remarcat şi faptul că mâncarea şi băutura (la restaurant) sunt extrem de scumpe. Cu preţul plătit de o persoană în Franţa, la Piteşti (sau la Sibiu) pot mânca lejer cam 3 persoane. Nu vorbesc de Bucureşti, căci acolo sunt preţuri aproape duble faţă de Piteşti. Nu vorbesc nici de Mioveni, căci acolo preţurile sunt cam la jumătate faţă de cele din Piteşti.
De dormit n-am dormit la un hotel, ci la o pensiune de familie. Acolo am fost plăcut impresionat de ospitalitatea gazdelor şi de faptul că mâncau împreună cu noi (seara, căci la prânz nu mâncam acolo), astfel încât puteam să discutăm, să socializăm, să ne cunoaştem mai bine. În felul acesta am aflat că foarte mulţi francezi din zona respectivă merg să muncească în Elveţia a cărei frontieră e la doar o jumătate de oră de mers cu maşina. Salariile par a fi mult mai bune, iar de când cu valorizarea francului elveţian şi-au văzut brusc veniturile mărite cu cca 20%. Îşi plătesc contribuţiile sociale în Elveţia, astfel încât vor lua pensie din partea acestui stat, dar în acelaşi timp contribuie şi în Franţa la pilonul 3, deci vor avea ceva şi în Euro. Cu asigurările de sănătate e mai complicată treaba: ei contribuie în Elveţia, deci nu au dreptul la îngrijire medicală în Franţa. Iar Elveţia are un sistem medical mult mai slab decât al lor (cel puţin aşa susţin francezii). Dar problema asta au rezolvat-o prin faptul că muncesc în Elveţia doar cât sunt tineri şi nu au nevoie de cine ştie ce îngrijiri medicale. Când trec de 40 de ani, se întorc acasă, contribuie la sistemul francez şi beneficiază în continuare de acesta.
Cam aceasta ar fi prima parte a impresiilor mele din recent încheiata călătorie în Franţa. În partea a doua voi povesti câte ceva despre oraşul Besançon. Dar până atunci, iată deja o poză din acest oraş.

Raul Doubs la Besancon

Trăiască Naţia!

3

Postat de Geocer | in categoria Eminescu | pe data de 15-01-2015

Aceasta este expresia cu care-şi saluta Eminescu amicii şi cunoştinţele, atunci când se întâlneau pe stradă, la cafenea, la berărie sau unde se mai întâlneau ei pe vremea aceea.Cu timpul, bineînţeles că amicii i-au prins „şpilul” şi au început să-l salute ei primii cu „Trăiască Naţia!”. Iar Eminescu le răspundea: „Sus cu dânsa!”
Am vrut să marchez şi eu azi ziua de naştere a marelui poet, povestind acest fapt oarecum anecdotic, dar real, din viaţa lui Eminescu.

Dacă doriţi aflaţi mai multe despre omul Eminescu, puteţi citi acest articol din Historia

Armele nu pot face muzele să tacă

1

Postat de Geocer | in categoria Opiniile mele | pe data de 10-01-2015

Etichete:

Bun, am înțeles: creștinii au abandonat învățătura lui Iisus care ne-a spus că dacă cineva îți dă o palmă tu trebuie să-i întorci și celălalt obraz, iar musulmanii (deși îl recunosc pe Iisus drept profet), n-au adoptat-o niciodată. Acum, toți se ghidează după sintagma „dinte pentru dinte”. Totuși, „dinte pentru dinte” este o expresie destul de clară, nu are loc de prea multe interpretări. Cum ar veni, dacă cineva îți dă o palmă, îi dai și tu una. O palmă, da? Nu un glonte în frunte!
Da, acest articol este tot despre ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile în Franța și mai ales despre Charlie Hebdo.

Până acum câteva zile nu cunoșteam această publicație. Între timp, m-am informat.
Charlie Hebdo este un săptămânal de satiră, iar asta înseamnă că pentru ei nimic nu este sfânt. Nici religia (indiferent cum se numește ea), nici politica, nici politicienii, nici reprezentanții statului (indiferent cum s-ar numi acel stat). Totul poate fi satirizat și caricaturizat. Tocmai asta făceau (și vor face în continuare) cei care scriau (sau desenau) ziarul.
Publicația nu este una antiislamista, anticreștină, sau antisemită. Este o publicație care speculează într-un mod satiric orice derapaj, indiferent de unde vine acesta. Au ironizat religii, au ironizat comportamente umane, i-au ironizat la greu pe Președintele Franței, pe Primul Ministru, dar și pe alți politicieni. Iar în urma atentatului din 2011, statul francez le oferea protecție, un polițist fiind prezent în permanență în sediul redacției. Ceva de genul: Eu, statul francez, te protejez pentru ca tu să poți să faci mișto liniștit de reprezentanții mei”.
E greu de înțeles, nu-i așa? Este același lucru pe care i l-a spus Rațiu, în 1990, lui Iliescu: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge, pentru ca tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”. Stați liniștiți, nici Iliescu n-a înțeles (și nu înțelege nici azi).
Cât despre ceea ce ni se prezintă nouă la televizor, acelea sunt doar 2-3 caricaturi, adunate din nu știu câte numere (probabil vreo 20-30) care se referă la islamism. Prezentarea cu precădere a acestor caricaturi și trunchierea lor este doar o manipulare pentru a găsi legitimitate unui act terorist. Știți caricatura aia mult mediatizată cu „Le Coran c’est de la merde”? De fapt, ni se arată doar o parte din ea, cea cu acel mesaj: „Coranul e un căcat”. În întregime, ea îl arată pe un musulman care încearcă să se apere de gloanțe cu cartea sfântă. Iar mesajul este: „Nu oprește gloanțele”!
Revenind la „dinte pentru dinte”, de ce oare cei care se văd lezați în convingerile lor (religioase, politice, sociale), nu le răspund jurnaliștilor de la Charlie Hebdo cu aceeași monedă, aceea a satirei? Ce proclamă ei că ar avea mai sfânt? Libertatea de exprimare, da? De ce nu vedem nicăieri caricaturi sau articole satirice care să ia în colimator chiar această libertate?
Am gândit o idee de caricatură în acest sens și pentru că eu nu am cine știe ce talent de grafician, l-am rugat pe prietenul meu (și al României) Jean Luc Maréchal să o deseneze. Iată ce a ieșit. Mulțumesc din suflet, Lucuț!

Libertatea de exprimare

Cui prodest?

0

Postat de Geocer | in categoria Opiniile mele | pe data de 08-01-2015

Etichete:, ,

Știți care este marele beneficiar al atentatului terorist de ieri, de la redacția „Charlie Hebdo”?. Să nu-mi spuneți că islamismul, căci acesta este de fapt marele perdant. Toată lumea, inclusiv cea musulmană, condamnă atentatul, deci islamul nu câștigă decât dezaprobare si chiar ură. Ca să nu vă țin prea mult pe jar, o să vă răspund scurt la întrebarea pe care mi-am și v-am pus-o: marele câștigător este „Charlie Hebdo”. Lăsând la o parte valul de simpatie care s-a revărsat asupra sa din toate colțurile lumii, un câștig cu mult mai important este cel de imagine, de publicitate (eu cunosc destul de bine presa franceză, dar de acest săptămânal nu auzisem până ieri), dar mai ales cel material. Deja s-a anunțat o ediție specială a acestui ziar, ediție ce va apărea săptamâna viitoare intr-un tiraj de 1 milion de exemplare, de 3 ori mai mare decât cel obișnuit. Fiți siguri ca se va epuiza rapid! Dacă vor menține vreo 3 luni un astfel de tiraj (și sunt sigur că-l vor menține), vă dați seama ce profit imens iși vor trage din moartea colegilor lor.
Pe de altă parte, căutarea teroriștilor care au executat cu sânge rece acel atentat continuă, iar nouă ne parvin prin intermediul presei tot felul de informații privind ancheta. Sper că toate astea sunt doar intoxicări pe care poliția franceză le „aruncă” presei, iar adevărata ancheta este ținută strict secretă. Nu de altceva, dar dacă noi aflăm de la radio că teroriștii au fost reperați si se îndreaptă in nu știu Ce direcție, la fel de ușor pot afla și ei acest lucru, astfel încât își vor lua imediat măsurile necesare pentru a scăpa de urmăritori.
Acestea fiind zise, îmi exprim și eu solidaritatea cu victimele odiosului asasinat petrecut ieri la Paris. Nu de altceva, dar nu mi-ar place să fiu împușcat de vreun susținător înfocat al „Charlie Hebdo”, susținător care abia ieri a auzit de acest ziar.

La mulți ani

4

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 31-12-2014

Le mulțumesc tuturor celor care mi-au vizitat blogul în anul care se încheie, celor care m-au contactat folosind optiunea respectivă, celor care au comentat articolele mele și celor carora le-a plăcut ceea ce am scris, indiferent daca s-au manifestat cumva sau nu. Sper ca în noul an să am mai mult chef de scris și să revin la o cadența ceva mai mare a articolelor. Subiecte sunt din belșug, nu mă pot plânge.
Acestea fiind zise, va urez tuturor un an nou fericit, plin de realizări, atât pe plan profesional cât si personal, satisfacții la nivel emoțional, dar și material, dar în primul și în primul rând vă doresc tuturor multă sănătate. Am avut ocazia sa constat că e cea mai prețioasă, tocmai de aceea vă urez să aveți parte de ea.
La Mulți Ani!

Bilanț de 2014

0

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 29-12-2014

Atunci când a început sfârșitul (de an) m-am gândit și eu să-mi fac un bilanț, căci așa se obișnuiește. Prima idee care mi-a venit în minte a fost aceea de a „arunca” pe facebook o chestie de genul „Anul ăsta a fost de tot rahatul. Dar nu-mi fac griji, căci 2015 se anunță și mai rău”.
Apoi mi-am dat seama că aș fi nedrept dacă aș spune acest lucru, așa că m-am hotărât să nuanțez aici, pe blog.
E adevarat că 2014 a debutat pentru mine cu niște probleme de sănătate continuate din 2013, probleme care au determinat și o intervenție chirurgicală pe la jumătatea lunii ianuarie, dar ulterior lucrurile au reintrat în normal, așa că am avut și câteva momente plăcute.
Am avut niște călatorii, atât în țară cât și în străinătate, unele în interes de serviciu, altele pentru concediu și relaxare, călătorii care m-au scos din rutina cotidiană și mi-au oferit posibilitatea de a vedea lucruri interesante și de a cunoaște oameni noi. Despre proiectele profesionale în care m-am implicat și care mi-au adus anumite satisfacții n-o să vorbesc aici, căci ar trebui să amintesc și despre dezamagirile pe care le-am avut, iar pe acestea prefer să le păstrez pentru mine.
Dar spre sfârșitul anului am participant la un eveniment care mi-a plăcut în mod deosebit. Este vorba de întâlnirea cu ocazia a 20 de ani de la terminarea facultății de inginerie. Mi-am revazut colegi și colege pe care am ocazia destul de rar să-i întâlnesc, i-am revazut pe cei mai dragi profesori, am petrecut o seară și o noapte minunate împreună cu ei. A fost emoționant, a fost frumos, a fost minunat. Și am decis ca peste 5 ani să facem întâlnirea de un sfert de secol. Abia aștept!
Cum se anunță 2015? În primul rând, extrem de dificil din punct de vedere profesional. În ceea ce privește momentele frumoase, sunt convins că voi găsi posibilitatea de a construi și cateva astfel de momente. Dar cum niciodată nu știm ce ne rezervă viitorul, rămâne să vedem ce va mai fi.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.