Armele nu pot face muzele să tacă

1

Postat de Geocer | in categoria Opiniile mele | pe data de 10-01-2015

Etichete:

Bun, am înțeles: creștinii au abandonat învățătura lui Iisus care ne-a spus că dacă cineva îți dă o palmă tu trebuie să-i întorci și celălalt obraz, iar musulmanii (deși îl recunosc pe Iisus drept profet), n-au adoptat-o niciodată. Acum, toți se ghidează după sintagma „dinte pentru dinte”. Totuși, „dinte pentru dinte” este o expresie destul de clară, nu are loc de prea multe interpretări. Cum ar veni, dacă cineva îți dă o palmă, îi dai și tu una. O palmă, da? Nu un glonte în frunte!
Da, acest articol este tot despre ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile în Franța și mai ales despre Charlie Hebdo.

Până acum câteva zile nu cunoșteam această publicație. Între timp, m-am informat.
Charlie Hebdo este un săptămânal de satiră, iar asta înseamnă că pentru ei nimic nu este sfânt. Nici religia (indiferent cum se numește ea), nici politica, nici politicienii, nici reprezentanții statului (indiferent cum s-ar numi acel stat). Totul poate fi satirizat și caricaturizat. Tocmai asta făceau (și vor face în continuare) cei care scriau (sau desenau) ziarul.
Publicația nu este una antiislamista, anticreștină, sau antisemită. Este o publicație care speculează într-un mod satiric orice derapaj, indiferent de unde vine acesta. Au ironizat religii, au ironizat comportamente umane, i-au ironizat la greu pe Președintele Franței, pe Primul Ministru, dar și pe alți politicieni. Iar în urma atentatului din 2011, statul francez le oferea protecție, un polițist fiind prezent în permanență în sediul redacției. Ceva de genul: Eu, statul francez, te protejez pentru ca tu să poți să faci mișto liniștit de reprezentanții mei”.
E greu de înțeles, nu-i așa? Este același lucru pe care i l-a spus Rațiu, în 1990, lui Iliescu: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge, pentru ca tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”. Stați liniștiți, nici Iliescu n-a înțeles (și nu înțelege nici azi).
Cât despre ceea ce ni se prezintă nouă la televizor, acelea sunt doar 2-3 caricaturi, adunate din nu știu câte numere (probabil vreo 20-30) care se referă la islamism. Prezentarea cu precădere a acestor caricaturi și trunchierea lor este doar o manipulare pentru a găsi legitimitate unui act terorist. Știți caricatura aia mult mediatizată cu „Le Coran c’est de la merde”? De fapt, ni se arată doar o parte din ea, cea cu acel mesaj: „Coranul e un căcat”. În întregime, ea îl arată pe un musulman care încearcă să se apere de gloanțe cu cartea sfântă. Iar mesajul este: „Nu oprește gloanțele”!
Revenind la „dinte pentru dinte”, de ce oare cei care se văd lezați în convingerile lor (religioase, politice, sociale), nu le răspund jurnaliștilor de la Charlie Hebdo cu aceeași monedă, aceea a satirei? Ce proclamă ei că ar avea mai sfânt? Libertatea de exprimare, da? De ce nu vedem nicăieri caricaturi sau articole satirice care să ia în colimator chiar această libertate?
Am gândit o idee de caricatură în acest sens și pentru că eu nu am cine știe ce talent de grafician, l-am rugat pe prietenul meu (și al României) Jean Luc Maréchal să o deseneze. Iată ce a ieșit. Mulțumesc din suflet, Lucuț!

Libertatea de exprimare

Cui prodest?

0

Postat de Geocer | in categoria Opiniile mele | pe data de 08-01-2015

Etichete: , ,

Știți care este marele beneficiar al atentatului terorist de ieri, de la redacția „Charlie Hebdo”?. Să nu-mi spuneți că islamismul, căci acesta este de fapt marele perdant. Toată lumea, inclusiv cea musulmană, condamnă atentatul, deci islamul nu câștigă decât dezaprobare si chiar ură. Ca să nu vă țin prea mult pe jar, o să vă răspund scurt la întrebarea pe care mi-am și v-am pus-o: marele câștigător este „Charlie Hebdo”. Lăsând la o parte valul de simpatie care s-a revărsat asupra sa din toate colțurile lumii, un câștig cu mult mai important este cel de imagine, de publicitate (eu cunosc destul de bine presa franceză, dar de acest săptămânal nu auzisem până ieri), dar mai ales cel material. Deja s-a anunțat o ediție specială a acestui ziar, ediție ce va apărea săptamâna viitoare intr-un tiraj de 1 milion de exemplare, de 3 ori mai mare decât cel obișnuit. Fiți siguri ca se va epuiza rapid! Dacă vor menține vreo 3 luni un astfel de tiraj (și sunt sigur că-l vor menține), vă dați seama ce profit imens iși vor trage din moartea colegilor lor.
Pe de altă parte, căutarea teroriștilor care au executat cu sânge rece acel atentat continuă, iar nouă ne parvin prin intermediul presei tot felul de informații privind ancheta. Sper că toate astea sunt doar intoxicări pe care poliția franceză le „aruncă” presei, iar adevărata ancheta este ținută strict secretă. Nu de altceva, dar dacă noi aflăm de la radio că teroriștii au fost reperați si se îndreaptă in nu știu Ce direcție, la fel de ușor pot afla și ei acest lucru, astfel încât își vor lua imediat măsurile necesare pentru a scăpa de urmăritori.
Acestea fiind zise, îmi exprim și eu solidaritatea cu victimele odiosului asasinat petrecut ieri la Paris. Nu de altceva, dar nu mi-ar place să fiu împușcat de vreun susținător înfocat al „Charlie Hebdo”, susținător care abia ieri a auzit de acest ziar.

La mulți ani

4

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 31-12-2014

Le mulțumesc tuturor celor care mi-au vizitat blogul în anul care se încheie, celor care m-au contactat folosind optiunea respectivă, celor care au comentat articolele mele și celor carora le-a plăcut ceea ce am scris, indiferent daca s-au manifestat cumva sau nu. Sper ca în noul an să am mai mult chef de scris și să revin la o cadența ceva mai mare a articolelor. Subiecte sunt din belșug, nu mă pot plânge.
Acestea fiind zise, va urez tuturor un an nou fericit, plin de realizări, atât pe plan profesional cât si personal, satisfacții la nivel emoțional, dar și material, dar în primul și în primul rând vă doresc tuturor multă sănătate. Am avut ocazia sa constat că e cea mai prețioasă, tocmai de aceea vă urez să aveți parte de ea.
La Mulți Ani!

Bilanț de 2014

0

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 29-12-2014

Atunci când a început sfârșitul (de an) m-am gândit și eu să-mi fac un bilanț, căci așa se obișnuiește. Prima idee care mi-a venit în minte a fost aceea de a „arunca” pe facebook o chestie de genul „Anul ăsta a fost de tot rahatul. Dar nu-mi fac griji, căci 2015 se anunță și mai rău”.
Apoi mi-am dat seama că aș fi nedrept dacă aș spune acest lucru, așa că m-am hotărât să nuanțez aici, pe blog.
E adevarat că 2014 a debutat pentru mine cu niște probleme de sănătate continuate din 2013, probleme care au determinat și o intervenție chirurgicală pe la jumătatea lunii ianuarie, dar ulterior lucrurile au reintrat în normal, așa că am avut și câteva momente plăcute.
Am avut niște călatorii, atât în țară cât și în străinătate, unele în interes de serviciu, altele pentru concediu și relaxare, călătorii care m-au scos din rutina cotidiană și mi-au oferit posibilitatea de a vedea lucruri interesante și de a cunoaște oameni noi. Despre proiectele profesionale în care m-am implicat și care mi-au adus anumite satisfacții n-o să vorbesc aici, căci ar trebui să amintesc și despre dezamagirile pe care le-am avut, iar pe acestea prefer să le păstrez pentru mine.
Dar spre sfârșitul anului am participant la un eveniment care mi-a plăcut în mod deosebit. Este vorba de întâlnirea cu ocazia a 20 de ani de la terminarea facultății de inginerie. Mi-am revazut colegi și colege pe care am ocazia destul de rar să-i întâlnesc, i-am revazut pe cei mai dragi profesori, am petrecut o seară și o noapte minunate împreună cu ei. A fost emoționant, a fost frumos, a fost minunat. Și am decis ca peste 5 ani să facem întâlnirea de un sfert de secol. Abia aștept!
Cum se anunță 2015? În primul rând, extrem de dificil din punct de vedere profesional. În ceea ce privește momentele frumoase, sunt convins că voi găsi posibilitatea de a construi și cateva astfel de momente. Dar cum niciodată nu știm ce ne rezervă viitorul, rămâne să vedem ce va mai fi.

Românii-şi dau în petec. Ca de obicei

1

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 21-11-2014

Etichete: ,

După alegerea lui Iohannis drept preşedinte al României, mii, zeci de mii de români care nu l-au votat, au descoperit peste noapte că sunt fani ai neamţului încă de când erau mici. Dar acest lucru nu-i de mirare, căci aşa se întâmplă şi la fotbal: când o echipă învinge, numărul de fani „eterni” îi creşte subit. Când pierde, toţi se dezic de ea şi îi înjură pe fotbalişti ori pe antrenor.
Ceea ce m-a frapat mult mai tare a fost iniţiativa unui ortodox verde, aceea de a iniţia o petiţie prin care să-i ceară lui Iohannis să se convertească la ortodoxism. N-am agreat niciodată racolările, nici pe cele politice, nici pe cele religioase, astfel încât eu sunt împotriva trecerii preşedintelui ales la religia majoritarilor. Dacă ar face-o, pe mine, ca votant al său, m-ar dezamăgi foarte tare. Pentru că acest gest mi-ar da de înţeles că se înclină după cum bate vântul. Ori, noi tocmai de un preşedinte vertical avem nevoie.
Nu înţeleg ce anume i-ar deranja pe ortodocşi, dacă preşedintele ar face parte din alt cult religios decât ei. Poate doar faptul că nu va merge să pupe moaşte, aşa cum fac ceilalţi politicieni.

La pomul lăudat: Hotelul Ramada Parc

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Dezamagiri | pe data de 21-10-2014

Etichete:

Brandul Ramada nu are nevoie de nicio prezentare, fiind cunoscut în lumea întreagă şi considerat drept unul serios. Tocmai de aceea, în momentul în care mi-am rezervat camera la hotelul menţionat în titlu m-am aşteptat la nişte servicii impecabile, comparabile cu cele de la Pullman. Din păcate, n-a fost să fie.
Totul a început cu mult înainte de a ajunge la faţa locului, mai precis cu vreo 3 săptămâni înainte de începerea sejurului, adică a doua zi după ce am făcut rezervarea. Am observat cu stupoare că mi-a fost blocată contravaloarea sejurului, chestie care nu mi se mai întâmplase până acum, deşi am tot făcut rezervări garantate cu cardul, atât la hoteluri din România cât şi din Bulgaria. Am sunat la hotel şi mi s-a răspuns sec că asta-i politica lor. Şi având în vedere faptul că garantasem şi pentru 2 francezi care trebuiau să vină în acelaşi timp cu mine, vă daţi seama că suma blocată era de 3 ori contravaloarea sejurului meu.
Am înghiţit în sec şi am trecut peste acest inconvenient. Probabil că dacă ar fi fost doar asta, n-aş fi scris nimic despre ei. Dar au mai fost şi altele.
Când am ajuns la hotel, mi s-au făcut formalităţile obişnuite, mi s-a dat cardul de acces în cameră, mi s-a arătat unde sunt lifturile, unde este servit micul dejun şi atât. Câteva ore mai târziu eram de faţă când şi-a luat în primire camera unul dintre francezi. Şi lui i s-au arătat lifturile şi restaurantul unde se servea micul dejun. Dar, în plus, i s-a spus că are acces la saună, piscină şi SPA, gratuit. Hopa! Adică, facilităţile astea sunt doar pentru străini, nu şi pentru jegoşii de români, nu-i aşa?
Hai să trecem şi peste asta, că şi-aşa nu aveam eu timp de SPA. Venisem acolo cu treabă, nu la distracţie. Mai trecem cu vederea şi mirosul înţepător care m-a întâmpinat în cameră: înţeleg că e vorba de nişte arome asiatice, indiene mai precis, iar dacă mie nu-mi plac asta e doar chestie de gust, deci „non disputandum”. Dar pe lângă arome, în camera m-au deranjat şi alte lucruri. Mai întâi, televizorul. Aproape tot conţinutul era cu plată. De cum îl porneai, ţi se afişa un meniu, iar opţiunea implicită era „Ofertă specială”. În ce consta această ofertă? Într-o serie de canale TV pentru adulţi la care aveai acces contra cost (120 de lei) şi care îţi erau trecuţi pe factură ca şi „Communication services”. Te anunţau asta ca să ştii de la început că n-o să i se pară nimic suspect şefului când o să-i prezinţi factură la decontare. Dar nu numai canalele pentru adulţi erau cu plată, ci şi muzica sau filmele pe care le puteai vedea. Mă rog… Mai deranjant era faptul că până să ajungi la cele câteva canale româneşti trebuia să faci vreo 5-6 manevre. Iar când ajungeai, constatai că recepţia e extrem de proastă. Cam ca la începutul anilor ’90.
Tot cam de atunci se pare că datau şi prosoapele din baie, căci prea erau tocite. Iar tot căutând unul mai de Doamne ajută în grămada de deasupra căzii, am dat de fapt peste unul extrem de murdar. Nu ştiu dacă rămăsese acolo de la precedentul locatar, sau aşa de bine erau spălate la spălătoria lor. Apoi a fost duşul. Era fixat în zid, iar raza lui de acţiune depăşea cu mult cada în care ar fi trebuit să curgă, astel încât se făcea baltă în baie de fiecare dată când îl foloseai. Şi în sfârşit, în ultima seară a plouat puţin, aşa că mi s-au murdărit pantofii. Cu această ocazie am remarcat faptul că nu există pe nicăieri o perie de curăţat încălţămintea, aşa cum s-ar fi cuvenit la un hotel de 4****. De fapt, dacă ar fi după mine, Ramada Parc n-ar avea decât 3. Dar probabil că a fost clasificat astfel doar pentru că poartă numele Ramada, nici măcar n-au mai fost verificate serviciile oferite.
În concluzie, mi-am definit şi eu o politică în legătură cu acest hotel: a doua oară nu mai calc pe-acolo!

Promisiune neonorată

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii | pe data de 07-10-2014

Etichete:

Îmi propusesem să scriu câte ceva despre recent încheiatul Târg Internaţional de la Plovdiv la care am participat săptămâna trecută. Din păcate, n-am avut mai nimic de scris. Dacă până anul trecut mai era ce mai era de el, în privinţa expozanţilor şi a vizitatorilor, anul ăsta s-a dus în jos de tot. Un sfert din suprafaţa pavilionului în care ne aflam noi a rămas neocupată. Iar vizitatori…cam la fel de rari ca părul unul chelios. În concluzie, dezamăgire totală. Din catalogul online înţelesesem că vom fi 5 expozanţi din România. De fapt, n-am fost decât 3. Cu toate acestea, am fost vizitaţi de consilierul economic de pe lângă Ambasada României la Sofia căruia ţin să-i mulţumesc pentru că ne-a băgat în seamă. Cred că vizita dumnealui a fost cea mai interesantă dintre toate pe care le-am primit.
Bulgarii se opreau în faţa standului, întrebau pe limba lor ce sunt piesele alea pe care le expunem şi la ce folosesc, dar o făceau doar din curiozitate. Se vedea de la distanţă că nu sunt reprezentanţii vreunei firme care ar putea fi interesată de aşa ceva. În funcţie de cheful pe care-l aveam, le răspundeam şi eu. Unora le spuneam că nu înţeleg limba lor (aici e iarăşi o nuanţă: unora le-o spuneam în bulgară, altora în engleză 🙂 ), altora, dacă aveam eu chef, le spuneam în bulgăreşte la ce folosesc piesele. Oricum, plecau rapid de la stand, pentru că era clar că nu-i interesau.
A fost şi un băiat care s-a oprit împreună cu prietena (sau soţia) şi a început să-i explice în amănunt ce sunt acele piese şi la ce folosesc. Mi-am dat seama că le ştie destul de bine, aşa că am confirmat ceea ce spunea. Mi-a zis că tot eu îi explicasem, acum 2 ani, aceste lucruri. Bine că îşi învăţase lecţia!
Şi a mai fost un nene care a venit vineri după-amiază. Omul avea chef de vorbă, aşa că mi-a demonstrat cu vârf şi îndesat că barierele lingvistice sunt complet artificiale. Eu nu ştiu în ce limbă am discutat cu nenea ăla (şi n-am discutat în limbajul semnelor, staţi liniştiţi), dar mi-a spus o groază de lucruri. Era din Varna, avusese o firmă de distribuţie de produse electrice pe care le aducea din Cehia, dar dăduse faliment din cauza crizei. Are doi băieţi, unul dintre ei e inginer şi lucrează la Praga, iar nora sa (soţia băiatului de la Praga) este studentă la Viena la arhitectură. Mi-a povestit şi despre oraşul natal al lui Todor Jivkov şi despre faptul că acolo s-a dezvoltat mult industria electronică, mi-a povestit şi multe alte lucruri. Cu ce nu ştiam eu din limba bulgară şi cu ce uitase el din limba franceză, ne-am înţeles de minune. În final, mi-a zis că dacă ajung pe la Varna, să-l sun să bem o bere. Am vrut să-l servesc cu un pahar de vin franţuzesc dar m-a refuzat pentru că în 10 minute urma să se urce la volan ca să plece spre casă. Am rămas mască după ce-a plecat şi aşa cum spuneam şi mai devreme, încă mă mai întreb în ce limbă ne-am vorbit!
În rest, vremea a fost frumoasă, am profitat pentru a sta frumuşel la o terasă la bere, iar serile le-am petrecut pe toate în oraş.
Urmează TIB-ul, săptămâna viitoare. Să sperăm că nu voi avea aceeaşi dezamăgire ca la bulgari.

Din nou!

6

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 28-09-2014

Etichete:

Este pentru a treia oară! Mâine dimineață, atunci când cocoșii își vor fi terminat cântarile nocturne și se vor fi apucat de lucruri cu mult mai lumești precum călcatul găinilor, eu mă voi trezi cu (sau fără) chef de ducă.
Indiferent dacă voi avea sau nu chef, de plecat tot voi pleca. Și asta, deoarece orașul Plovdiv din Bulgaria mă așteaptă cu nerăbdare. N-aș zice că acest oraș mă iubește atât de mult încât își dorește să-i fiu oaspete în fiecare an. Și nici despre mine n-aș putea spune că-l iubesc atât de tare încât nu pot intra în iarnă fără să-l văd.
Merg acolo în interes de serviciu, în calitate de expozant la Tărgul Internațional care-și va deschide porțile luni. Despre ce s-a întâmplat în anii trecuți puteți citi dacă faceți click pe eticheta de mai jos. Despre ce va fi anul acesta sper să scriu câteva articole de la fața locului, sau după ce mă voi întoarce acasă.
Oricum, prima impresie este că prezența românească la acest târg scade în mod constant. Dacă acum doi ani eram vreo 20 de expozanți români, anul trecut am fost 8, iar în acest an suntem doar 5. Și nici eu nu mă simt prea bine!
Aa, să nu uit. Din cauză că anul trecut m-am întors bolnav de la participările pe care le-am avut la târgurile de toamnă, anul acesta am primit un avertisment sever din partea unei colege: „Să nu veniți bolnav de acolo, că mă supăr rău de tot!” E musai să mă protejez, deci!

Banc de sezon

1

Postat de Geocer | in categoria banc, Pamflet | pe data de 12-09-2014

Mircea Badea și Felix Rache se întâlnesc în parc cu doi dintre motocicliștii care au protestat în față la Antena 3. Rache îi zice lui Badea:

– Mircea, hai să ne batem cu ăștia!

La care, Badea răspunde:

– Ești nebun, cum să ne batem cu ei?

– Păi de ce să nu ne batem? Ai uitat cum ți-au stricat emisiunea?

– Da, măi, mi-au stricat-o, dar tu nu vezi că ei sunt doi, iar noi suntem singuri?

Dacă e marţi, e Cehia (6)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 01-09-2014

Etichete: ,

A doua jumătate de zi pe care am petrecut-o la Viena a fost dedicată, în principal, vizitării Palatului Schonbrunn. Acesta era reşedinţa de vară a familiei imperiale a Austriei (familia de Habsburg, evident). Au dorit să facă o replică a Palatului Versailles, dar le-a reuşit doar parţial. Adică este impunător, este frumos, are nişte grădini în spatele palatului, ca şi Versailles, dar parcă-i lipseşte ceva din măreţia acestuia.
Şi la Viena am avut parte de un ghid care ne-a explicat la ce servea fiecare cameră în parte (am vizitat 40 de camere) şi pe cine reprezentau tablourile de pe pereţi, sau ce semnificaţie aveau ele pentru familia imperială.
Concluzia pe care am tras-o eu din toate explicaţiile furnizate de ghizi, atât în Cehia cât şi în Austria a fost aceea că Imperiul Habsburgic a fost bun, a fost chiar foarte bun. Dar numai pentru austrieci şi mai ales pentru nobilii austrieci. Pentru celelalte popoare (cehi, slovaci, sârbi, croaţi, români, ba chiar şi unguri până la un moment dat), rămâne cum am învăţat la istorie: a fost un exploatator crunt. Frumoasele clădiri din Viena (iar Palatul Schonbrunn e doar una dintre acestea) s-au construit cu bani mulţi. Bani care veneau mai ales din birurile plătite de amărâţii a căror ţară (sau teritoriu) fusese anexat/ă la imperiu.
Dar istoria e istorie, iar eu vorbesc de Palatul de azi, palat care aparţine statului austriac fără nicio posibilitate ca familia de Habsburg să-l revendice vreodată, iar acolo unde se lăfăiau pe vremuri potentaţii zilei, acum e un muzeu vizitabil de către oricine îşi doreşte acest lucru. Iată deci câteva poze de la Schonbrunn.

Palatul Schonbrunn vazut din fata

Palatul Schonbrunn vazut din fata

Gradina din spatele Palatului Schonbrunn

Gradina din spatele Palatului Schonbrunn

Gradina Schonbrunn

Gradina Schonbrunn

În afară de Schonbrunn, la Viena am mai făcut şi un tur pietonal prin centrul oraşului, ocazie cu care am admirat impunătoarea catedrală Sf. Ştefan, dar şi Palatul de iarnă al curţii imperiale (Hofburg). Iată câteva poze făcute în cursul acestui tur pietonal.

Catedrala Sf. Stefan

Catedrala Sf. Stefan

Palatul Hofburg

Palatul Hofburg

Palatul Hofburg

Palatul Hofburg

Închei aici lungul serial în care am povestit despre excursia de vara aceasta, excursie în cadrul căreia am avut ocazia să trecem prin 6 ţări: România, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania şi Austria. Poate că ar fi fost suficient să vedem doar două-trei, dar să aprofundăm mai bine ceea ce am văzut.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.