Românii-şi dau în petec. Ca de obicei

1

Postat de Geocer | in categoria De-ale mele | pe data de 21-11-2014

Etichete:,

După alegerea lui Iohannis drept preşedinte al României, mii, zeci de mii de români care nu l-au votat, au descoperit peste noapte că sunt fani ai neamţului încă de când erau mici. Dar acest lucru nu-i de mirare, căci aşa se întâmplă şi la fotbal: când o echipă învinge, numărul de fani „eterni” îi creşte subit. Când pierde, toţi se dezic de ea şi îi înjură pe fotbalişti ori pe antrenor.
Ceea ce m-a frapat mult mai tare a fost iniţiativa unui ortodox verde, aceea de a iniţia o petiţie prin care să-i ceară lui Iohannis să se convertească la ortodoxism. N-am agreat niciodată racolările, nici pe cele politice, nici pe cele religioase, astfel încât eu sunt împotriva trecerii preşedintelui ales la religia majoritarilor. Dacă ar face-o, pe mine, ca votant al său, m-ar dezamăgi foarte tare. Pentru că acest gest mi-ar da de înţeles că se înclină după cum bate vântul. Ori, noi tocmai de un preşedinte vertical avem nevoie.
Nu înţeleg ce anume i-ar deranja pe ortodocşi, dacă preşedintele ar face parte din alt cult religios decât ei. Poate doar faptul că nu va merge să pupe moaşte, aşa cum fac ceilalţi politicieni.

La pomul lăudat: Hotelul Ramada Parc

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Dezamagiri | pe data de 21-10-2014

Etichete:

Brandul Ramada nu are nevoie de nicio prezentare, fiind cunoscut în lumea întreagă şi considerat drept unul serios. Tocmai de aceea, în momentul în care mi-am rezervat camera la hotelul menţionat în titlu m-am aşteptat la nişte servicii impecabile, comparabile cu cele de la Pullman. Din păcate, n-a fost să fie.
Totul a început cu mult înainte de a ajunge la faţa locului, mai precis cu vreo 3 săptămâni înainte de începerea sejurului, adică a doua zi după ce am făcut rezervarea. Am observat cu stupoare că mi-a fost blocată contravaloarea sejurului, chestie care nu mi se mai întâmplase până acum, deşi am tot făcut rezervări garantate cu cardul, atât la hoteluri din România cât şi din Bulgaria. Am sunat la hotel şi mi s-a răspuns sec că asta-i politica lor. Şi având în vedere faptul că garantasem şi pentru 2 francezi care trebuiau să vină în acelaşi timp cu mine, vă daţi seama că suma blocată era de 3 ori contravaloarea sejurului meu.
Am înghiţit în sec şi am trecut peste acest inconvenient. Probabil că dacă ar fi fost doar asta, n-aş fi scris nimic despre ei. Dar au mai fost şi altele.
Când am ajuns la hotel, mi s-au făcut formalităţile obişnuite, mi s-a dat cardul de acces în cameră, mi s-a arătat unde sunt lifturile, unde este servit micul dejun şi atât. Câteva ore mai târziu eram de faţă când şi-a luat în primire camera unul dintre francezi. Şi lui i s-au arătat lifturile şi restaurantul unde se servea micul dejun. Dar, în plus, i s-a spus că are acces la saună, piscină şi SPA, gratuit. Hopa! Adică, facilităţile astea sunt doar pentru străini, nu şi pentru jegoşii de români, nu-i aşa?
Hai să trecem şi peste asta, că şi-aşa nu aveam eu timp de SPA. Venisem acolo cu treabă, nu la distracţie. Mai trecem cu vederea şi mirosul înţepător care m-a întâmpinat în cameră: înţeleg că e vorba de nişte arome asiatice, indiene mai precis, iar dacă mie nu-mi plac asta e doar chestie de gust, deci „non disputandum”. Dar pe lângă arome, în camera m-au deranjat şi alte lucruri. Mai întâi, televizorul. Aproape tot conţinutul era cu plată. De cum îl porneai, ţi se afişa un meniu, iar opţiunea implicită era „Ofertă specială”. În ce consta această ofertă? Într-o serie de canale TV pentru adulţi la care aveai acces contra cost (120 de lei) şi care îţi erau trecuţi pe factură ca şi „Communication services”. Te anunţau asta ca să ştii de la început că n-o să i se pară nimic suspect şefului când o să-i prezinţi factură la decontare. Dar nu numai canalele pentru adulţi erau cu plată, ci şi muzica sau filmele pe care le puteai vedea. Mă rog… Mai deranjant era faptul că până să ajungi la cele câteva canale româneşti trebuia să faci vreo 5-6 manevre. Iar când ajungeai, constatai că recepţia e extrem de proastă. Cam ca la începutul anilor ’90.
Tot cam de atunci se pare că datau şi prosoapele din baie, căci prea erau tocite. Iar tot căutând unul mai de Doamne ajută în grămada de deasupra căzii, am dat de fapt peste unul extrem de murdar. Nu ştiu dacă rămăsese acolo de la precedentul locatar, sau aşa de bine erau spălate la spălătoria lor. Apoi a fost duşul. Era fixat în zid, iar raza lui de acţiune depăşea cu mult cada în care ar fi trebuit să curgă, astel încât se făcea baltă în baie de fiecare dată când îl foloseai. Şi în sfârşit, în ultima seară a plouat puţin, aşa că mi s-au murdărit pantofii. Cu această ocazie am remarcat faptul că nu există pe nicăieri o perie de curăţat încălţămintea, aşa cum s-ar fi cuvenit la un hotel de 4****. De fapt, dacă ar fi după mine, Ramada Parc n-ar avea decât 3. Dar probabil că a fost clasificat astfel doar pentru că poartă numele Ramada, nici măcar n-au mai fost verificate serviciile oferite.
În concluzie, mi-am definit şi eu o politică în legătură cu acest hotel: a doua oară nu mai calc pe-acolo!

Promisiune neonorată

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii | pe data de 07-10-2014

Etichete:

Îmi propusesem să scriu câte ceva despre recent încheiatul Târg Internaţional de la Plovdiv la care am participat săptămâna trecută. Din păcate, n-am avut mai nimic de scris. Dacă până anul trecut mai era ce mai era de el, în privinţa expozanţilor şi a vizitatorilor, anul ăsta s-a dus în jos de tot. Un sfert din suprafaţa pavilionului în care ne aflam noi a rămas neocupată. Iar vizitatori…cam la fel de rari ca părul unul chelios. În concluzie, dezamăgire totală. Din catalogul online înţelesesem că vom fi 5 expozanţi din România. De fapt, n-am fost decât 3. Cu toate acestea, am fost vizitaţi de consilierul economic de pe lângă Ambasada României la Sofia căruia ţin să-i mulţumesc pentru că ne-a băgat în seamă. Cred că vizita dumnealui a fost cea mai interesantă dintre toate pe care le-am primit.
Bulgarii se opreau în faţa standului, întrebau pe limba lor ce sunt piesele alea pe care le expunem şi la ce folosesc, dar o făceau doar din curiozitate. Se vedea de la distanţă că nu sunt reprezentanţii vreunei firme care ar putea fi interesată de aşa ceva. În funcţie de cheful pe care-l aveam, le răspundeam şi eu. Unora le spuneam că nu înţeleg limba lor (aici e iarăşi o nuanţă: unora le-o spuneam în bulgară, altora în engleză 🙂 ), altora, dacă aveam eu chef, le spuneam în bulgăreşte la ce folosesc piesele. Oricum, plecau rapid de la stand, pentru că era clar că nu-i interesau.
A fost şi un băiat care s-a oprit împreună cu prietena (sau soţia) şi a început să-i explice în amănunt ce sunt acele piese şi la ce folosesc. Mi-am dat seama că le ştie destul de bine, aşa că am confirmat ceea ce spunea. Mi-a zis că tot eu îi explicasem, acum 2 ani, aceste lucruri. Bine că îşi învăţase lecţia!
Şi a mai fost un nene care a venit vineri după-amiază. Omul avea chef de vorbă, aşa că mi-a demonstrat cu vârf şi îndesat că barierele lingvistice sunt complet artificiale. Eu nu ştiu în ce limbă am discutat cu nenea ăla (şi n-am discutat în limbajul semnelor, staţi liniştiţi), dar mi-a spus o groază de lucruri. Era din Varna, avusese o firmă de distribuţie de produse electrice pe care le aducea din Cehia, dar dăduse faliment din cauza crizei. Are doi băieţi, unul dintre ei e inginer şi lucrează la Praga, iar nora sa (soţia băiatului de la Praga) este studentă la Viena la arhitectură. Mi-a povestit şi despre oraşul natal al lui Todor Jivkov şi despre faptul că acolo s-a dezvoltat mult industria electronică, mi-a povestit şi multe alte lucruri. Cu ce nu ştiam eu din limba bulgară şi cu ce uitase el din limba franceză, ne-am înţeles de minune. În final, mi-a zis că dacă ajung pe la Varna, să-l sun să bem o bere. Am vrut să-l servesc cu un pahar de vin franţuzesc dar m-a refuzat pentru că în 10 minute urma să se urce la volan ca să plece spre casă. Am rămas mască după ce-a plecat şi aşa cum spuneam şi mai devreme, încă mă mai întreb în ce limbă ne-am vorbit!
În rest, vremea a fost frumoasă, am profitat pentru a sta frumuşel la o terasă la bere, iar serile le-am petrecut pe toate în oraş.
Urmează TIB-ul, săptămâna viitoare. Să sperăm că nu voi avea aceeaşi dezamăgire ca la bulgari.

Din nou!

6

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 28-09-2014

Etichete:

Este pentru a treia oară! Mâine dimineață, atunci când cocoșii își vor fi terminat cântarile nocturne și se vor fi apucat de lucruri cu mult mai lumești precum călcatul găinilor, eu mă voi trezi cu (sau fără) chef de ducă.
Indiferent dacă voi avea sau nu chef, de plecat tot voi pleca. Și asta, deoarece orașul Plovdiv din Bulgaria mă așteaptă cu nerăbdare. N-aș zice că acest oraș mă iubește atât de mult încât își dorește să-i fiu oaspete în fiecare an. Și nici despre mine n-aș putea spune că-l iubesc atât de tare încât nu pot intra în iarnă fără să-l văd.
Merg acolo în interes de serviciu, în calitate de expozant la Tărgul Internațional care-și va deschide porțile luni. Despre ce s-a întâmplat în anii trecuți puteți citi dacă faceți click pe eticheta de mai jos. Despre ce va fi anul acesta sper să scriu câteva articole de la fața locului, sau după ce mă voi întoarce acasă.
Oricum, prima impresie este că prezența românească la acest târg scade în mod constant. Dacă acum doi ani eram vreo 20 de expozanți români, anul trecut am fost 8, iar în acest an suntem doar 5. Și nici eu nu mă simt prea bine!
Aa, să nu uit. Din cauză că anul trecut m-am întors bolnav de la participările pe care le-am avut la târgurile de toamnă, anul acesta am primit un avertisment sever din partea unei colege: „Să nu veniți bolnav de acolo, că mă supăr rău de tot!” E musai să mă protejez, deci!

Banc de sezon

1

Postat de Geocer | in categoria banc, Pamflet | pe data de 12-09-2014

Mircea Badea și Felix Rache se întâlnesc în parc cu doi dintre motocicliștii care au protestat în față la Antena 3. Rache îi zice lui Badea:

– Mircea, hai să ne batem cu ăștia!

La care, Badea răspunde:

– Ești nebun, cum să ne batem cu ei?

– Păi de ce să nu ne batem? Ai uitat cum ți-au stricat emisiunea?

– Da, măi, mi-au stricat-o, dar tu nu vezi că ei sunt doi, iar noi suntem singuri?

Dacă e marţi, e Cehia (6)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 01-09-2014

Etichete:,

A doua jumătate de zi pe care am petrecut-o la Viena a fost dedicată, în principal, vizitării Palatului Schonbrunn. Acesta era reşedinţa de vară a familiei imperiale a Austriei (familia de Habsburg, evident). Au dorit să facă o replică a Palatului Versailles, dar le-a reuşit doar parţial. Adică este impunător, este frumos, are nişte grădini în spatele palatului, ca şi Versailles, dar parcă-i lipseşte ceva din măreţia acestuia.
Şi la Viena am avut parte de un ghid care ne-a explicat la ce servea fiecare cameră în parte (am vizitat 40 de camere) şi pe cine reprezentau tablourile de pe pereţi, sau ce semnificaţie aveau ele pentru familia imperială.
Concluzia pe care am tras-o eu din toate explicaţiile furnizate de ghizi, atât în Cehia cât şi în Austria a fost aceea că Imperiul Habsburgic a fost bun, a fost chiar foarte bun. Dar numai pentru austrieci şi mai ales pentru nobilii austrieci. Pentru celelalte popoare (cehi, slovaci, sârbi, croaţi, români, ba chiar şi unguri până la un moment dat), rămâne cum am învăţat la istorie: a fost un exploatator crunt. Frumoasele clădiri din Viena (iar Palatul Schonbrunn e doar una dintre acestea) s-au construit cu bani mulţi. Bani care veneau mai ales din birurile plătite de amărâţii a căror ţară (sau teritoriu) fusese anexat/ă la imperiu.
Dar istoria e istorie, iar eu vorbesc de Palatul de azi, palat care aparţine statului austriac fără nicio posibilitate ca familia de Habsburg să-l revendice vreodată, iar acolo unde se lăfăiau pe vremuri potentaţii zilei, acum e un muzeu vizitabil de către oricine îşi doreşte acest lucru. Iată deci câteva poze de la Schonbrunn.

Palatul Schonbrunn vazut din fata

Palatul Schonbrunn vazut din fata

Gradina din spatele Palatului Schonbrunn

Gradina din spatele Palatului Schonbrunn

Gradina Schonbrunn

Gradina Schonbrunn

În afară de Schonbrunn, la Viena am mai făcut şi un tur pietonal prin centrul oraşului, ocazie cu care am admirat impunătoarea catedrală Sf. Ştefan, dar şi Palatul de iarnă al curţii imperiale (Hofburg). Iată câteva poze făcute în cursul acestui tur pietonal.

Catedrala Sf. Stefan

Catedrala Sf. Stefan

Palatul Hofburg

Palatul Hofburg

Palatul Hofburg

Palatul Hofburg

Închei aici lungul serial în care am povestit despre excursia de vara aceasta, excursie în cadrul căreia am avut ocazia să trecem prin 6 ţări: România, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania şi Austria. Poate că ar fi fost suficient să vedem doar două-trei, dar să aprofundăm mai bine ceea ce am văzut.

Dacă e marţi, e Cehia (5)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 25-08-2014

Etichete:, ,

Într-a cincea zi, ne-am deplasat de la Praga la Viena, cu o escală de circa 2 ore la Castelul Konopiste. Acesta era folosit de curtea imperială a Austriei atunci când doreau să iasă la aer curat, căci este situat în mijlocul unei pădurici, iar alături se află un parc destul de plăcut ochiului. Bineînţeles că, odată transformat în muzeu, acolo pot fi văzute trofeele cinegetice ale Împăratului (Franz Joseph), dar şi diverse portrete ale unor membri ai familiei imperiale. Pot fi văzute, de asemenea, camerele ce erau rezervate fiecărui membru al acestei numeroase familii. Castelul se află în Cehia, dar este ştiut faptul că această ţară fusese anexată la Imperiul Habsburgic cu mult înainte că Franz Joseph să se urce pe tron (a domnit între 1848 şi 1916). Iată câteva poze făcute în împrejurimile castelului. Vreau să menţionez aici faptul că nu am poze din interiorul niciunui castel, palat sau muzeu, deoarece în interiorul acestora fotografiatul este strict interzis.

Parcul Konopiste (1)

Parcul Konopiste (1)

Parcul Konopiste (2)

Parcul Konopiste (2)

Parcul Konopiste (3)

Parcul Konopiste (3)

La Viena am ajuns după ce ne-am săturat din nou de mers în autocar. Am făcut un popas de circa o ora la Prater (care nu-i altceva decât un bâlci puţin mai civilizat decât cele de la noi), apoi am circulat pe Ring, un inel de centură interior al Vienei. Acolo unde acum se află acest Ring, în Evul Mediu fusese construit zidul de apărare al Cetăţii Viena. Zidul a fost dărâmat de Franz Joseph, iar în locul lui a fost construită această centură. Bineînţeles că ulterior Viena s-a dezvoltat, iar centura a devenit interioară.
De o parte şi de alta a Ring-ului pot fi admirate diverse clădiri vechi şi statui, printre care cea a lui Mozart, a lui Schiller, a Mariei Tereza şi aşa mai departe. Se întrezăreşte şi statuia soldatului rus care a eliberat Viena în 1945, dar este bine mascată de o fântână arteziană. Cică au un angajament luat faţă de ruşi să n-o dărâme, altfel ar fi dat-o ei jos de multă vreme. Aşa, au ales varianta mascării, ca să se vadă cât mai puţin. Dar iată şi câteva poze din Viena.

Un maestru al circului. Statuie de la Prater

Un maestru al circului. Statuie de la Prater


Statuia Mariei Tereza

Statuia Mariei Tereza

Tot la Viena, a doua zi, am vizitat şi frumosul Palat Schonbrun. Dar despre acesta, în episodul următor care va fi şi ultimul din această serie.

Dacă e marţi, e Cehia (4)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 22-08-2014

Etichete:,

Cea de-a 4-a zi a excursiei, respectiv ziua de miercuri a fost una foarte interesantă din punctul de vedere al obiectivelor vizitate. Necazul a constat în distanţa dintre aceste obiective, lucru care ne-a determinat să călătorim toată ziua (de la 8 dimineaţa, la 8 seara) cu opriri destul de scurte, atât la Karlovy Vary (o oră şi jumătate), cât şi la Dresda (2 ore). Cu toate acestea ochii ne-au fost încântaţi de multe minunăţii.
Cuvântul care îţi vine în minte atunci când ajungi la Karlovy Vary este „maiestuos”. Căci tot ceea ce vezi poate fi descris doar cu acest cuvânt. Absolut toată staţiunea emană un aer de bunăstare, de civilizaţie, de confort, de tihnă, un aer regal, dacă nu chiar imperial. S-a încercat a se compara această celebră staţiune cehă, cu Băile Herculane de la noi. Nu există termen de comparaţie! Lăsând la o parte faptul că mare parte din zestrea staţiunii Băile Herculane este în paragină, chiar şi aşa cum era în anii ’80 era departe în urmă. Pentru exemplificare, iată câteva poze.

Karlovy Vary 1

Karlovy Vary 1

Karlovy Vary 2

Karlovy Vary 2

Karlovy Vary 3

Karlovy Vary 3

Karlovy Vary 4

Karlovy Vary 4

În treacăt fie spus, în drum spre Karlovy Vary am trecut şi pe la poarta fabricii de bere de la Krusovice, ocazie cu care ne-am aprovizionat cu câteva blonde şi brune. Bune!
Cât despre Dresda, merită din plin menţionat faptul că nemţii l-au refăcut cu multă minuţiozitate şi cu mult sârg, după distrugătoarele bombardamente ale aviaţiei aliate din 1942. Clădirile care au rămas în picioare au fost restaurate, cele dărâmate au fost refăcute după planurile de arhitectură iniţiale, folosindu-se pe cât posibil piatră originală. Tot la Dresda am vizitat şi extraordinar de frumosul muzeu Zwinger unde am putut admira inegalabile tablouri din epoca renascentistă. Merită menţionate şi exterioarele muzeului, căci priveliştea este minunată. Iată câteva poze din Dresda, deci.

Dresda 1

Dresda 1


Dresda 2

Dresda 2


Dresda 3

Dresda 3

O ultimă remarcă: atât Karlovy Vary cât şi Dresda merită vizitate şi admirate mai pe îndelete. Noi am avut foarte puţin timp la dispoziţie, faţă de câte erau de văzut.

Dacă e marţi, e Cehia (3)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 17-08-2014

Etichete:,

Şi iată că am ajuns la celebra zi de marţi, cea de-a treia a excursiei, cea dedicată exclusiv Cehiei, respectiv capitalei acestui stat. Nu spun nicio noutate dacă spun că Praga este un oraş frumos şi care merită din plin o vizită. De altfel, numărul mare de turişti prezenţi pe străzile sale probează fără drept de apel acest fapt. În Cehia am avut parte de un ghid adevărat care ne-a făcut să uităm bâlbâielile însoţitoarei de grup. Este vorba de un aristocrat originar din Prahova care a plecat din ţară acum cca. 45 de ani, a trăit în Germania până în 1990, iar de atunci s-a mutat la Praga. Omul era foarte bine informat în privinţa obiectivelor turistice pe care ni le arăta, ne-a povestit şi despre istoria Cehiei, despre regii lor, despre războaiele religioase care au dus în final la „înghiţirea” Cehiei de către Imperiul Habsburgic şi ulterior de către cel Austro-Ungar, despre crearea în 1918 a acelui stat artificial numit „Cehoslovacia”, de către primul preşedinte al acestui stat şi anume Masaryc, dar şi despre destrămarea paşnică a acestuia în anii ’90. Este de remarcat faptul că în 1918 au fost create mai multe astel de state „artificiale”. Este vorba de Iugoslavia, de Cehoslovacia despre care vorbeam mai sus, de URSS… Toate s-au destrămat după 1990, unele paşnic, altele în mod violent. Tot în 1918 a fost creată şi România Mare. E adevărat că o parte din teritoriile de atunci nu ne mai aparţin, dar nu se poate spune că ţara noastră s-ar fi destrămat. Iar asta, deoarece România nu a fost un stat creat în mod artificial, precum celelalte.
Revenind la ghidul nostru din Cehia, uneori era deranjant prin modul în care îşi susţinea opţiunea pentru monarhie, încercând să ne atragă de partea acestei opţiuni. Personal n-am nimic împotriva monarhiei şi cred că dacă în 1990 am fi ales să devenim Regat am fi avansat cu mult mai mult şi mai repede. Dar nu-mi place nici să fiu bombardat în mod insistent cu argumente pro-monarhiste.
Revenind la turism, ziua dedicată oraşului Praga a fost una plină. Am avut de parcurs pe jos cca. 10 Km, de văzut întregul oraş vechi, de admirat panorama oraşului, dar şi frumoasele clădiri vechi, de trecut peste podul Carol, de văzut ceasul de pe faţada Primăriei, dar şi de plimbat cu vaporaşul pe Răul Vltava. Am mâncat şi specialitatea locală (raţă pe varză, ca să nu mă complic cu prea multe explicaţii), am băut şi bere de-a lor. De altfel, în privinţa berii m-am lămurit repede: o plăteşti de 2 ori. Mai întâi o plăteşti atunci când o bei, iar când vrei s-o dai afară o mai plăteşti încă o dată, căci toate toaletele din Praga sunt cu plată. Dar, cu toate astea, chiar plătită de 2 ori, tot e de vreo 2-3 ori mai ieftină decât cea de la Viena. De altfel, se zice că dacă un guvern ar scumpi berea, acel guvern ar cădea imediat.
Apropo de locuri frumoase din Praga, merită amintită şi minunata grădina din faţa Parlamentului, merită amintit şi Palatul Prezidenţial (fost Regal), dar şi podul cu lacăte. De altfel, o hoinăreală prin oraş îţi încânta privirile cu nenumărate minunăţii pe care nu le pot menţiona aici, fiind prea multe. La final, iată câteva poze pe care le-am făcut la Praga.

Gradina din Praga

Gradina din Praga

Primaria Praga

Primaria Praga

Vedere din Praga

Vedere din Praga

Dacă e marţi, e Cehia (2)

0

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 14-08-2014

A doua zi a excursiei a debutat cu o plimbare printr-un orăşel pitoresc situat la nord de Budapesta şi locuit în principal de sârbi. Sigur, s-ar fi putut renunţa la această etapă din program, ca şi la următoarea (vizită la Visegrad că să vedem … nimic). Dar turoperatorul care ne-a propus această excursie a vrut să ne prezinte cât mai multe obiective turistice, fără a se aprofunda prea tare vreunul. Păcat, zic eu! S-ar fi putut opta pentru un program mai relaxat şi pentru câteva obiective importante, obiective asupra cărora să se insiste mai mult cu prezentarea. Dar, până una alta, iată câteva poze de la Szentendre (Sfântul Andrei), orăşelul despre care vorbeam mai sus şi o panorama asupra Cotului Dunării (în nordul Ungariei, undeva pe lângă Vişegrad).

Vedere din oraselul Szentendre

Vedere din oraselul Szentendre

Coloana ciumei din Szentendre

Coloana ciumei din Szentendre

Biserica din Szentendre

O biserica din Szentendre (in total sunt vreo 17)

Cotul Dunarii

Cotul Dunarii

După alte câteva ore de mers în autocar (în paranteză fie spus, nu-mi mai trebuie călătorie cu autocarul prea curând!), am ajuns la Bratislava, în Slovacia. Cu ocazia trecerii graniţei din Ungaria în Slovacia am văzut şi eu pentru prima dată cum stă treaba cu Spaţiul Schengen. Practic, nu mai există frontieră! Dacă la trecerea din România în Ungaria ni s-a cerut să prezentăm un act de identitate, trecerea dintr-o ţară membră Schengen într-alta se face fără să realizezi faptul că s-a produs. Dacă ghidul nu-ţi spune „acum intrăm în cutare ţară„, îţi dai seama doar când începi să primeşti mesaje de la noul operator de telefonie la care ţi se conectează automat telefonul. În curând, s-ar putea că nici amănuntul ăsta să nu mai facă diferenţa, căci se preconizează unificarea reţelelor UE, astfel încât roamingul să dispară.
La Bratislava nu ne-am oprit decât pentru circa o oră. Am văzut doar podul cu un OZN pe băţ şi biserica Sf. Martin. A urmat încă un lung drum în autocar, iar seara târziu am ajuns la Praga unde am avut parte de o primire foarte „fierbinte”. Despre ce este vorba? Este vorba despre recepţionerul hotelului Pramen la care am stat 3 zile, recepţioner care a dat dovadă de un exces de zel ieşit din comun atunci când ne-a pus să completăm formularele necesare cazării. Omul era în stare să verifice fiecare literă şi să te pună s-o îndrepţi sau să completezi din nou formularul doar pentru o liniuţă, un punct sau mai ştiu eu ce i se năzărea lui. După un drum de vreo 500 Km în autocar, doar asta ne mai lipsea! Dar să revenim la pozele din Bratislava.

OZN-ul de pe pod

OZN-ul de pe pod

Biserica Sf. Martin

Biserica Sf. Martin

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.