Dacă e marţi, e Cehia (5)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 25-08-2014

Etichete: , ,

Într-a cincea zi, ne-am deplasat de la Praga la Viena, cu o escală de circa 2 ore la Castelul Konopiste. Acesta era folosit de curtea imperială a Austriei atunci când doreau să iasă la aer curat, căci este situat în mijlocul unei pădurici, iar alături se află un parc destul de plăcut ochiului. Bineînţeles că, odată transformat în muzeu, acolo pot fi văzute trofeele cinegetice ale Împăratului (Franz Joseph), dar şi diverse portrete ale unor membri ai familiei imperiale. Pot fi văzute, de asemenea, camerele ce erau rezervate fiecărui membru al acestei numeroase familii. Castelul se află în Cehia, dar este ştiut faptul că această ţară fusese anexată la Imperiul Habsburgic cu mult înainte că Franz Joseph să se urce pe tron (a domnit între 1848 şi 1916). Iată câteva poze făcute în împrejurimile castelului. Vreau să menţionez aici faptul că nu am poze din interiorul niciunui castel, palat sau muzeu, deoarece în interiorul acestora fotografiatul este strict interzis.

Parcul Konopiste (1)

Parcul Konopiste (1)

Parcul Konopiste (2)

Parcul Konopiste (2)

Parcul Konopiste (3)

Parcul Konopiste (3)

La Viena am ajuns după ce ne-am săturat din nou de mers în autocar. Am făcut un popas de circa o ora la Prater (care nu-i altceva decât un bâlci puţin mai civilizat decât cele de la noi), apoi am circulat pe Ring, un inel de centură interior al Vienei. Acolo unde acum se află acest Ring, în Evul Mediu fusese construit zidul de apărare al Cetăţii Viena. Zidul a fost dărâmat de Franz Joseph, iar în locul lui a fost construită această centură. Bineînţeles că ulterior Viena s-a dezvoltat, iar centura a devenit interioară.
De o parte şi de alta a Ring-ului pot fi admirate diverse clădiri vechi şi statui, printre care cea a lui Mozart, a lui Schiller, a Mariei Tereza şi aşa mai departe. Se întrezăreşte şi statuia soldatului rus care a eliberat Viena în 1945, dar este bine mascată de o fântână arteziană. Cică au un angajament luat faţă de ruşi să n-o dărâme, altfel ar fi dat-o ei jos de multă vreme. Aşa, au ales varianta mascării, ca să se vadă cât mai puţin. Dar iată şi câteva poze din Viena.

Un maestru al circului. Statuie de la Prater

Un maestru al circului. Statuie de la Prater


Statuia Mariei Tereza

Statuia Mariei Tereza

Tot la Viena, a doua zi, am vizitat şi frumosul Palat Schonbrun. Dar despre acesta, în episodul următor care va fi şi ultimul din această serie.

Dacă e marţi, e Cehia (4)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 22-08-2014

Etichete: ,

Cea de-a 4-a zi a excursiei, respectiv ziua de miercuri a fost una foarte interesantă din punctul de vedere al obiectivelor vizitate. Necazul a constat în distanţa dintre aceste obiective, lucru care ne-a determinat să călătorim toată ziua (de la 8 dimineaţa, la 8 seara) cu opriri destul de scurte, atât la Karlovy Vary (o oră şi jumătate), cât şi la Dresda (2 ore). Cu toate acestea ochii ne-au fost încântaţi de multe minunăţii.
Cuvântul care îţi vine în minte atunci când ajungi la Karlovy Vary este „maiestuos”. Căci tot ceea ce vezi poate fi descris doar cu acest cuvânt. Absolut toată staţiunea emană un aer de bunăstare, de civilizaţie, de confort, de tihnă, un aer regal, dacă nu chiar imperial. S-a încercat a se compara această celebră staţiune cehă, cu Băile Herculane de la noi. Nu există termen de comparaţie! Lăsând la o parte faptul că mare parte din zestrea staţiunii Băile Herculane este în paragină, chiar şi aşa cum era în anii ’80 era departe în urmă. Pentru exemplificare, iată câteva poze.

Karlovy Vary 1

Karlovy Vary 1

Karlovy Vary 2

Karlovy Vary 2

Karlovy Vary 3

Karlovy Vary 3

Karlovy Vary 4

Karlovy Vary 4

În treacăt fie spus, în drum spre Karlovy Vary am trecut şi pe la poarta fabricii de bere de la Krusovice, ocazie cu care ne-am aprovizionat cu câteva blonde şi brune. Bune!
Cât despre Dresda, merită din plin menţionat faptul că nemţii l-au refăcut cu multă minuţiozitate şi cu mult sârg, după distrugătoarele bombardamente ale aviaţiei aliate din 1942. Clădirile care au rămas în picioare au fost restaurate, cele dărâmate au fost refăcute după planurile de arhitectură iniţiale, folosindu-se pe cât posibil piatră originală. Tot la Dresda am vizitat şi extraordinar de frumosul muzeu Zwinger unde am putut admira inegalabile tablouri din epoca renascentistă. Merită menţionate şi exterioarele muzeului, căci priveliştea este minunată. Iată câteva poze din Dresda, deci.

Dresda 1

Dresda 1


Dresda 2

Dresda 2


Dresda 3

Dresda 3

O ultimă remarcă: atât Karlovy Vary cât şi Dresda merită vizitate şi admirate mai pe îndelete. Noi am avut foarte puţin timp la dispoziţie, faţă de câte erau de văzut.

Dacă e marţi, e Cehia (3)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 17-08-2014

Etichete: ,

Şi iată că am ajuns la celebra zi de marţi, cea de-a treia a excursiei, cea dedicată exclusiv Cehiei, respectiv capitalei acestui stat. Nu spun nicio noutate dacă spun că Praga este un oraş frumos şi care merită din plin o vizită. De altfel, numărul mare de turişti prezenţi pe străzile sale probează fără drept de apel acest fapt. În Cehia am avut parte de un ghid adevărat care ne-a făcut să uităm bâlbâielile însoţitoarei de grup. Este vorba de un aristocrat originar din Prahova care a plecat din ţară acum cca. 45 de ani, a trăit în Germania până în 1990, iar de atunci s-a mutat la Praga. Omul era foarte bine informat în privinţa obiectivelor turistice pe care ni le arăta, ne-a povestit şi despre istoria Cehiei, despre regii lor, despre războaiele religioase care au dus în final la „înghiţirea” Cehiei de către Imperiul Habsburgic şi ulterior de către cel Austro-Ungar, despre crearea în 1918 a acelui stat artificial numit „Cehoslovacia”, de către primul preşedinte al acestui stat şi anume Masaryc, dar şi despre destrămarea paşnică a acestuia în anii ’90. Este de remarcat faptul că în 1918 au fost create mai multe astel de state „artificiale”. Este vorba de Iugoslavia, de Cehoslovacia despre care vorbeam mai sus, de URSS… Toate s-au destrămat după 1990, unele paşnic, altele în mod violent. Tot în 1918 a fost creată şi România Mare. E adevărat că o parte din teritoriile de atunci nu ne mai aparţin, dar nu se poate spune că ţara noastră s-ar fi destrămat. Iar asta, deoarece România nu a fost un stat creat în mod artificial, precum celelalte.
Revenind la ghidul nostru din Cehia, uneori era deranjant prin modul în care îşi susţinea opţiunea pentru monarhie, încercând să ne atragă de partea acestei opţiuni. Personal n-am nimic împotriva monarhiei şi cred că dacă în 1990 am fi ales să devenim Regat am fi avansat cu mult mai mult şi mai repede. Dar nu-mi place nici să fiu bombardat în mod insistent cu argumente pro-monarhiste.
Revenind la turism, ziua dedicată oraşului Praga a fost una plină. Am avut de parcurs pe jos cca. 10 Km, de văzut întregul oraş vechi, de admirat panorama oraşului, dar şi frumoasele clădiri vechi, de trecut peste podul Carol, de văzut ceasul de pe faţada Primăriei, dar şi de plimbat cu vaporaşul pe Răul Vltava. Am mâncat şi specialitatea locală (raţă pe varză, ca să nu mă complic cu prea multe explicaţii), am băut şi bere de-a lor. De altfel, în privinţa berii m-am lămurit repede: o plăteşti de 2 ori. Mai întâi o plăteşti atunci când o bei, iar când vrei s-o dai afară o mai plăteşti încă o dată, căci toate toaletele din Praga sunt cu plată. Dar, cu toate astea, chiar plătită de 2 ori, tot e de vreo 2-3 ori mai ieftină decât cea de la Viena. De altfel, se zice că dacă un guvern ar scumpi berea, acel guvern ar cădea imediat.
Apropo de locuri frumoase din Praga, merită amintită şi minunata grădina din faţa Parlamentului, merită amintit şi Palatul Prezidenţial (fost Regal), dar şi podul cu lacăte. De altfel, o hoinăreală prin oraş îţi încânta privirile cu nenumărate minunăţii pe care nu le pot menţiona aici, fiind prea multe. La final, iată câteva poze pe care le-am făcut la Praga.

Gradina din Praga

Gradina din Praga

Primaria Praga

Primaria Praga

Vedere din Praga

Vedere din Praga

Dacă e marţi, e Cehia (2)

0

Postat de Geocer | in categoria Fără categorie | pe data de 14-08-2014

A doua zi a excursiei a debutat cu o plimbare printr-un orăşel pitoresc situat la nord de Budapesta şi locuit în principal de sârbi. Sigur, s-ar fi putut renunţa la această etapă din program, ca şi la următoarea (vizită la Visegrad că să vedem … nimic). Dar turoperatorul care ne-a propus această excursie a vrut să ne prezinte cât mai multe obiective turistice, fără a se aprofunda prea tare vreunul. Păcat, zic eu! S-ar fi putut opta pentru un program mai relaxat şi pentru câteva obiective importante, obiective asupra cărora să se insiste mai mult cu prezentarea. Dar, până una alta, iată câteva poze de la Szentendre (Sfântul Andrei), orăşelul despre care vorbeam mai sus şi o panorama asupra Cotului Dunării (în nordul Ungariei, undeva pe lângă Vişegrad).

Vedere din oraselul Szentendre

Vedere din oraselul Szentendre

Coloana ciumei din Szentendre

Coloana ciumei din Szentendre

Biserica din Szentendre

O biserica din Szentendre (in total sunt vreo 17)

Cotul Dunarii

Cotul Dunarii

După alte câteva ore de mers în autocar (în paranteză fie spus, nu-mi mai trebuie călătorie cu autocarul prea curând!), am ajuns la Bratislava, în Slovacia. Cu ocazia trecerii graniţei din Ungaria în Slovacia am văzut şi eu pentru prima dată cum stă treaba cu Spaţiul Schengen. Practic, nu mai există frontieră! Dacă la trecerea din România în Ungaria ni s-a cerut să prezentăm un act de identitate, trecerea dintr-o ţară membră Schengen într-alta se face fără să realizezi faptul că s-a produs. Dacă ghidul nu-ţi spune „acum intrăm în cutare ţară„, îţi dai seama doar când începi să primeşti mesaje de la noul operator de telefonie la care ţi se conectează automat telefonul. În curând, s-ar putea că nici amănuntul ăsta să nu mai facă diferenţa, căci se preconizează unificarea reţelelor UE, astfel încât roamingul să dispară.
La Bratislava nu ne-am oprit decât pentru circa o oră. Am văzut doar podul cu un OZN pe băţ şi biserica Sf. Martin. A urmat încă un lung drum în autocar, iar seara târziu am ajuns la Praga unde am avut parte de o primire foarte „fierbinte”. Despre ce este vorba? Este vorba despre recepţionerul hotelului Pramen la care am stat 3 zile, recepţioner care a dat dovadă de un exces de zel ieşit din comun atunci când ne-a pus să completăm formularele necesare cazării. Omul era în stare să verifice fiecare literă şi să te pună s-o îndrepţi sau să completezi din nou formularul doar pentru o liniuţă, un punct sau mai ştiu eu ce i se năzărea lui. După un drum de vreo 500 Km în autocar, doar asta ne mai lipsea! Dar să revenim la pozele din Bratislava.

OZN-ul de pe pod

OZN-ul de pe pod

Biserica Sf. Martin

Biserica Sf. Martin

Dacă e marţi, e Cehia (1)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 12-08-2014

Etichete: , , , , , , , , ,

Îmi place mult titlul acesta care parafrazează un cunoscut film american, dar pe lângă faptul că-mi place se şi potriveşte foarte bine pentru a descrie excursia de care am avut parte săptămâna trecută. Şi asta, deoarece singura zi în care am fost într-o singură ţară a fost ziua de marţi pe care am petrecut-o integral la Praga. În rest, în toate celelalte zile ale săptămânii am trecut prin cel puţin 2 ţări.
Aventura a început duminică, atunci când am plecat din România şi am ajuns, seara, la Budapesta. Luni am părăsit Ungaria, am traversat Slovacia, iar seara am ajuns la Praga. Marţi, după cum spuneam, a fost ziua Cehiei. Miercuri am fost în Cehia şi în Germania, joi am plecat din Cehia şi am înnoptat la Viena, vineri am fost în Austria şi din nou în Ungaria, pentru că sâmbătă să părăsim dis de dimineaţă Budapesta şi să revenim în România. 7 zile, 5 ţări văzute. Văzute superficial, bineînţeles. Pe scurt, excursia a fost obositoare, am fost tot timpul pe fugă şi n-am avut timp decât să vedem în mod superficial nişte obiective turistice.
După cum spuneam, totul a început duminică dimineaţă când m-am trezit din somn şi mi-am dat seama că avusese loc cu mine o ciudată metamorfoză, o chestie care mi se întâmplă în fiecare vara: mă transformasem, peste noapte, în turist. Şi cum turistului îi stă bine cu drumul, pe la ora 8 trecute fix mă îmbarcam în autocarul care avea să mă poarte prin toate ţările pe care le-am enumerat mai sus.
Ziua de duminică, prima zi a excursiei, a stat sub semnul norocului. Sau cel puţin aşa ne-a spus ghida. Am avut noroc că, duminică fiind, nu circulau camioane, am avut noroc că, deşi viitura stricase un pod de la Valea Ursului (lângă Piteşti), acesta fusese reparat în ajun, aşa că n-am mai fost obligaţi să ocolim pe la Curtea de Argeş, am avut noroc şi la frontieră că n-am nimerit să avem în faţă nu ştiu câte alte autocare cu turişti dornici să treacă graniţa, am avut noroc şi de vreme bună… ce să mai discutăm, am fost nişte norocoşi. Doar în privinţa ghidei n-am avut deloc noroc. Şi asta, în primul rând deoarece tipa avea mari probleme atunci când vroia să transmită o informaţie. Se bâlbâia, amesteca ideile, începea o frază despre ceva anume şi o termina referindu-se la cu totul altceva, pe scurt era un mare haos în tot ceea ce ne spunea la microfon. În plus, s-a mai dovedit a fi şi escroacă, deoarece în penultima zi ne-a cerut câte 5 Euro ca să ne arate Budapesta, sub pretextul că ar fi nişte parcări de plătit şi nişte motorină care se va consuma. Pretexte puerile, bineînţeles, căci parcarea costă maximum 10 Euro, iar 2 litri de motorină în plus sau în minus nu-i ia nimeni în considerare la un drum atât de lung.
Dar nu mi-am propus să vorbesc aici despre ghidă, ci despre excursie în sine, aşa încât consider că paragraful de mai sus n-a fost decât o paranteză.
Deci, în prima seară am ajuns la Budapesta. Am mers de-a lungul Dunării şi am admirat podurile şi clădirile vechi ale oraşului, toate luminate feeric, lucru care le pune foarte bine în valoare. Budapesta este un oraş frumos, atât ziua cât şi noaptea. Pentru că n-o să revin asupra acestui oraş, o să remarc acum şi minunata panoramă oferită de citadela de pe colină, dar şi Piata Millenium, acolo unde se află statuile celor pe care ei îi consideră eroi ai naţiunii. Piată Millenium a fost realizată în sec. al XIX-lea pentru a marca o mie de ani de la întemeierea statului maghiar. Şi pentru că istoria lor, vrând nevrând, este strâns legată de istoria României, printre eroii lor regăsim cu mândrie şi 2 români: pe Iancu de Hunedoara (Ianos Huniady) şi pe fiul sau Matei Corvin (King Matias), un mare rege al Ungariei. Sigur, lor nu li se spune la istorie că aceştia sunt de origine română, tocmai de aceea le-au şi maghiarizat numele. Şi un alt român cu nume maghiarizat este Gheorghe Doja. Un bulevard din Budapesta poartă numele său: Gyorgy Dozsa. Dar maghiarizarea numelor românilor din Transilvania era ceva obişnuit, nu trebuie să mire pe nimeni. De fapt, nu doar numele românilor erau maghiarizate, ci ale tuturor naţionalităţilor care convieţuiau acolo.
Revenind la excursie, vreau să remarc şi frumoasa croazieră pe Dunăre de care am avut parte în ultima seară, croazieră cu ocazia căreia am avut ocazia să admirăm încă o dată clădirile şi podurile luminate atât de frumos.
Şi pentru că în astfel de ocazii se fac multe poze, iată câteva pe care le-am făcut la Budapesta.

Panorama Budapesta (1)

Panorama Budapesta (1)


WP_000998

Panorama Budapesta (2)


Piata Millenium din Budapesta

Piata Millenium din Budapesta


Iancu de Hunedoara si Matei Corvin in Piata Millenium

Iancu de Hunedoara si Matei Corvin in Piata Millenium

Protestul Ambasadei Republicii Belgravistan

0

Postat de Geocer | in categoria Pamflet | pe data de 25-07-2014

Etichete:

Astăzi, Ambasada Republicii Belgravistan la Bucureşti a remis Ministerului Afacerilor Externe al României o notă de protest împotriva proastei imagini pe care reclamele difuzate la TV de către o anumită firmă o creează Belgravistanului. În comunicat se precizează:
„De câteva luni, firma RCS-RDS creează o imagine proastă ţării noastre prin difuzarea cu o frecvenţa deşănţată a unor reclame care prezintă în mod eronat modul de viaţă şi nivelul de trai al cetăţenilor noştri. Astfel, prin trunchierea imaginilor şi a sunetului, o gospodină care dă nişte mămăligă de mâncare la câini, pare că le dă acestora să mănânce aur. Este o idee stupidă pe care nici măcar nu ne obosim să o combatem, căci sunt convins că nimeni nu crede aşa ceva. Într-un alt clip publicitar, se creează falsa impresie că un cetăţean din Belgravistan ar fi cumpărat celebrul tablou Monalisa de la Muzeul Luvru. Acest lucru este un fals la fel de grosolan ca şi primul, căci oricine a vizitat în ultima vreme Luvrul a putut constata că portretul se află în acelaşi loc în care îl ştim…”
În finalul notei de protest se menţionează:
„Considerăm că tolerarea în continuare a acestui tip de denaturare a realităţii aduce grave deservicii relaţiilor bilaterale dintre România şi Belgravistan. De aceea vă cerem în mod imperios să luaţi măsuri pentru interzicerea difuzării reclamelor de acest gen.”

Concediu scurt în Caraş Severin (2)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 22-07-2014

Etichete:

Trebuie să remarc faptul că drumurile din Caraş sunt destul de bune, chiar şi cele care traversează comune mai mici, sau care străbat munţii. Mă rog, vorbesc de drumurile pe care am circulat eu. S-ar putea să existe şi drumuri proaste. Pardon, am văzut chiar eu unul: drumul de la Băile Herculane spre Baia de Aramă este extrem de prost în prima sa parte (vreo 20 Km). Din această cauză, e preferabil să se meargă prin Slatina-Craiova-Drobeta Turnu Severin. De altfel, această rută am folosit-o la dus. Doar la întoarcere nu ştiu ce mi-a venit să trec prin Herculane.
Revenind la frumuseţile ce pot fi admirate în apropierea comunei Bozovici, iată o poză a cascadei Bigăr (asta pentru cei care n-au putut viziona filmuleţul).

Cascada Bigar

Cascada Bigăr

Izvorul Bigăr (cel care o alimentează) izvorăşte la cca. 100 m mai sus de cascadă, direct de sub stânci şi se varsă prin aceasta în răul Miniş. Astfel că, la mică distanţă de cascadă se află Cheile Minisului. Nu sunt la fel de mari şi de spectaculoase ca alte chei de râuri pe care le-am mai vizitat, dar merită văzute. Iată o poză.

Cheile Minisului

Cheile Minisului

Mergând mai departe spre Orşova unde intenţionam să mănânc, am dat de alte frumuseţi naturale. Mai întâi am întâlnit un lac de acumulare cu apă foarte limede (Gura Golumbului se numeşte), apoi o a doua cascadă (poate nu la fel de frumoasă ca Bigăr, dar foarte spectaculoasă), iar în apropiere de Oraviţa un al doilea lac de acumulare. Iată şi pozele.

Lacul Gura Golumbului

Lacul Gura Golumbului

Cascada

Cascada

Lacul Mare

Lacul Mare

Între aceste frumoase peisaje mi-am petrecut eu week end-ul prelungit din Caraş Severin. În această regiune, natura a rămas sălbatică, neatinsă de furia orăşeanului care se duce la munte ca să-şi bată joc de poieni, să arunce PET-uri peste tot (inclusiv în râuri), sau să distrugă. Localnicii se plângeau din cauza faptului că asemenea frumuseţi nu atrag mai mulţi vizitatori, dar poate că e mai bine să rămână aşa. Să vină doar cei interesaţi de frumos şi să plece lăsând în urma lor natura aşa cum au găsit-o.

Concediu scurt în Caraș Severin (1)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 21-07-2014

Etichete: , ,

Anul trecut, pe nepusă masă (era pe la prânz, așa), citesc undeva pe net o știre. Cică o cascadă din România ar fi fost declarată drept cea mai frumoasă din lume de către World Geografics. În loc să mă apuc să caut cine sunt aștia de la World Geografics si ce caută ei la noi în țară ca să ne fure cascadele, eu am căutat tocmai cascada despre care se făcea vorbire in articolul pe care îl citisem.
Și astfel am aflat ca se numește Bigăr și se află undeva în munte, în județul Caraș Severin. Bineînțeles că următorul meu gând a fost: „și ce, eu n-aș putea-o vizita?” Dar cum anul trecut nu am reușit să-mi fac timp pentru o astfel de aventură, am lăsat-o pe anul ăsta zicându-mi că n-or intra zilele-n sac și nici cascada nu s-o muta de acolo.
Am avut dreptate în ambele privințe, căci anul ăsta am putut să-mi satisfac curiozitatea, iar cascada am găsit-o tot acolo unde aflasem anul trecut că este.
Când am plecat la drum spre Caraș Severin, am plecat cu gandul ca voi avea parte de niște momente relaxante, ca voi întâlni destul de putin turiști si că voi vedea niste peisaje deosebit de pitorești. Nu știu cum se face, dar și de data asta am avut dreptate.
Cea mai apropiată localitate față de cascada Bigăr (așa se numește „vedeta” noastră aflată pe primul loc în lume) este comuna Bozovici. Am găsit aici o pensiune ce se poate lăuda cu niște condiții apropiate de 4*. La preț rezonabil, bineînțeles: 80 de lei pe noapte. De asemenea, în comună sunt si vreo 3 restaurante la care se poate mânca (să nu cereți cine stie ce feluri de mâncare sofisticate că n-au decat ciorbe, fripturi, cartofi prăjiți și mititei), câteva minimarket-uri, o piața, 2 farmacii și cam atât.
La cascadă am vazut turiști, dar foarte puțini se cazeaza la Bozovici. Majoritatea preferă să facă un drum mai lung pentru a ajunge în vreun oraș sau vreo stațiune cu mai multe posibilitați de distracție. Eu venisem să mă relaxez și să mă odihnesc, așa că am rămas acolo.
Plecând din Bozovici spre Oravița, dai peste cascada după doar 12 Km. Nu am văzut celelalte cascade pe care World Geografics le-a examinat pentru a stabili clasamentul în care Bigăr se află pe primul loc, dar adevărul este că-i foarte frumoasă. Apa este oprită de o stânca de formă semicirculară si este imprăștiată de aceasta urmărindu-i forma. Dar stânca lasă in partea de jos un loc gol unde apa se scurge sub forma unor ciucuri. Ufff, cred ca nu prea mă pricep la descrieri. Mai bine pun o filmare și va povestesc mai multe în episodul următor.
Click aici pentru a vizualiza videoclipul cu cascada

Adevărul despre „Operațiunea Belgravistan”

0

Postat de Geocer | in categoria aberatii, Pamflet | pe data de 04-07-2014

Etichete:

De câteva luni asistăm la o campanie care prezintă indignarea locuitorilor din Belgravistan apropo de abonamentele ieftine de telefonie mobilă pe care firma RCS-RDS a încercat să le lanseze în această țară. După cercetări îndelungate, după mai multe deplasări la fața locului și după indelungi discuții cu cetățenii Belgravistanului, suntem în măsură să vă spunem adevărul în privința a ceea ce noi am numit „Operațiunea Belgravistan”.
Compania RCS-RDS este o firmă din Romania care s-a remarcat prin calitatea proastă a serviciilor prestate, mai ales în domeniul telefoniei mobile. Cu toate acestea, compania s-a bucurat de un oarecare succes în România, știut fiind faptul că românul, atunci când i se oferă un serviciu ieftin, nu se mai uită și la calitate. Ce contează că ai semnal prost și că nu înțelegi decât jumătate din ce-ți spune interlocutorul, de vreme ce ai plătit doar 2 Euro pe lună? Știți vorba românească:”La banii ăștia, ce pretenție pot să am?”.
Încurajată de succesul de pe piața autohtonă, compania RCS-RDS a decis să se dezvolte și să acapareze niscaiva piețe externe. Au ales Belgravistanul deoarece e vorba de o țară mică și s-au gândit ca le va fi ușor s-o acopere. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din piață. Cetățenii din Belgravistan sunt obișnuiți să plătească mult, dar în același timp să aibă asigurate servicii de o mare calitate. Iar când zic „asigurate” mă refer la niște lucruri despre care în România se vorbește doar în șoaptă, sau nu se vorbește deloc. Astfel, dacă unui abonat din Belgravistan i se întrerupe convorbirea din cauza lipsei de semnal, compania de telefonie mobilă la care este abonat îl despagubește cu contravaloarea a 3 abonamente lunare. De asemenea, dacă unui abonat îi este ascultat telefonul, iar pe baza stenogramelor interceptărilor este condamnat la plata vreunei despăgubiri sau la închisoare, compania preia asupra sa această condamnare. Dacă este vorba de bani, aceștia sunt plătiti de firma de telefonie. Dacă este vorba de închisoare, un angajat al companiei merge acolo în locul abonatului.
În condițiile astea, cum naiba să vii tu, RCS-RDS, firmă recunoscută pentru calitatea slabă a serviciilor pe care le oferi, ca să intri pe piața din Belgravistan?

Fãrã autorizație?

1

Postat de Geocer | in categoria Opiniile mele | pe data de 04-05-2014

Am văzut la știri că un grup de cetățeni din Avrig s-au apucat în mod voluntar să repare drumul care leagă localitatea lor de DN1. Asta după ce au făcut nenumărate demersuri pentru ca autoritățile să se ocupe de respectiva reabilitare.
Sincer, pe mine mă miră foarte tare lipsa de reacție a autorităților. Nu faptul că nu au reparat acel drum mă miră (asta e normal), ci neintervenția pentru a stopa o actiune neautorizată. Păi cum să-i lași pe săteni sa repare drumul fără autorizație de construire, respectiv fără a avea avize de la Electica, Distrigaz, Directia de sănătate publică, agenția de protecție a mediului, ANIF și așa mai departe.
Pare glumă ceea ce am scris eu aici, dar asta-i legea. Pentru a avea dreptul să execuți o astfel de lucrare, ai nevoie de o Autorizație de construire care se eliberează doar dacă ai toate avizele de mai sus, ba chiar și mai multe. Iar dacă nu ai respectiva autorizație, ești pasibil de o amendă (mi se pare că e vorba de vreo 7 milioane de lei vechi), iar lucrările sunt sistate până la obtinerea acesteia.
În concluzie, mi se pare foarte ciudat faptul că o astfel de faptă bună rămâne nepedepsită de către autorități, așa cum ar fi normal in România.

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.