Impresii noi din Franţa (2)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Franta | pe data de 28-01-2015

Etichete:

Besançon este oraşul natal al lui Victor Hugo. „Dar n-a locuit aici decât 3 zile”, îţi spun în mod invariabil localnicii, atunci când ataci acest subiect. Se pare că mult mai mândri sunt de Louis Pasteur care s-a născut şi el tot prin zonă, la Dole. Oricum ar fi, casa în care s-a născut Hugo este bine marcată, în plus s-a reconstituit şi farmacia care exista acolo pe la începutul secolului 19.
Dar casa natală a lui Hugo nu este singura atracţie turistică a oraşului. Mai există şi o serie de biserici, monumente istorice, dar mai ales celebra citadelă. Este vorba, de fapt, de o cetate întărită, construită în vremea lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare. Acesta l-a însărcinat pe arhitectul Vauban să construiască astfel de cetăţi în apropierea tuturor graniţelor terestre şi maritime ale Franţei, în scopul evident de a se apăra de duşmani. De altfel, numele acestui arhitect este foarte vehiculat la Besançon. Am mâncat la Restaurantul Vauban, am văzut Hotelul Vauban, există şi o agenţie imobiliară cu acest nume şi aşa mai departe.
Revenind la citadelă, aceasta este situată pe o colină destul de mărişoară, astfel încât ne-am cam dat sufletul urcând până acolo. Ce să faci, dacă francezii sunt mai săraci decât românii şi n-au fost în stare să instaleze şi ei un funicular, aşa cum avem noi la Deva?
În schimb, odată ajuns la citadelă, poţi admira panorama oraşului şi poţi vedea cum şerpuieşte râul Doubs înconjurând centrul vechi. Acest râu a dat numele său şi departamentului a cărui reşedinţa este Besançon.
Localnicii sunt mândri şi de faptul că de câteva luni oraşul are tramvai. L-am văzut circulând: arată bine şi e silenţios.
Centrul vechi al oraşului este, în principiu, rezervat pietonilor. Cu toate astea, maşinile care aprovizionează magazinele din zonă, autobuzele şi tramvaiul au dreptul să circule şi pe acele străduţe.
Dar, după cum se ştie, vorba lungă-i sărăcie. Aşa că mă voi opri aici şi voi pune câteva poze din Besançon ca să ilustrez cele spuse mai sus.

Strada din centrul orasului
Biserica monumentOrasul vazut de la citadelaCitadela

Impresii noi din Franţa (1)

3

Postat de Geocer | in categoria calatorii, Franta | pe data de 27-01-2015

Etichete:

Săptămâna trecută am tras o fugă până în Franţa, la Besançon. În interes de serviciu, nu ca să mă plimb! Aşa încât n-am vizitat şi n-am văzut mare lucru. Totuşi, unele lucruri merită menţionate aici, pro memoria.
În primul rând, am constatat că deşi nu mai fusesem de vreo 2 ani, zona aeroportului Charles de Gaulle nu s-a schimbat prea tare. Adică, avionul te lasă undeva în câmp, iar ca să ajungi la terminalul propriu-zis şi să-ţi recuperezi bagajele trebuie să iei trenul. La fel, la plecare: trebuie să iei trenul ca să ajungi la porţile L de unde pleacă avioanele TAROM.
Şi am mai constatat că mă pot descurca în respectivul aeroport fără probleme, deşi e imens. Cred că la Paris mă orientez cu mult mai uşor decât la Bucureşti.
Apoi am avut un drum lung de parcurs (cam 450 Km) pentru a străbate cam jumătate din ţară ca să ajung la Besançon. Cu această ocazie am putut să văd sistemul lor de autostrăzi. Practic, ieşi de pe o autostradă şi intri pe alta. Din cei 450 Km, peste 400 i-am străbătut pe autostrăzi. Să fac o comparaţie cu ceea ce avem noi? Nu e cazul. În schimb, marea majoritate a autostrăzilor franceze sunt concesionate unei firme (APRR) care se ocupă de întreţinerea lor, dar în acelaşi timp încasează şi tarifele de circulaţie pe respectivele autostrăzi. Iar tarifele nu sunt deloc mici! Pentru cei 400 şi ceva de Km se plătesc vreo 29 Eur (ar veni cam 7 Eur/suta de Km). Vorba ceea: dai un ban, dar ştii că nu-l mai ai! Oricum, dacă nu-ţi convine tariful ai destule drumuri naţionale pe care poţi circula, marea majoritate fiind de tip expres.
Ar mai fi de remarcat şi faptul că mâncarea şi băutura (la restaurant) sunt extrem de scumpe. Cu preţul plătit de o persoană în Franţa, la Piteşti (sau la Sibiu) pot mânca lejer cam 3 persoane. Nu vorbesc de Bucureşti, căci acolo sunt preţuri aproape duble faţă de Piteşti. Nu vorbesc nici de Mioveni, căci acolo preţurile sunt cam la jumătate faţă de cele din Piteşti.
De dormit n-am dormit la un hotel, ci la o pensiune de familie. Acolo am fost plăcut impresionat de ospitalitatea gazdelor şi de faptul că mâncau împreună cu noi (seara, căci la prânz nu mâncam acolo), astfel încât puteam să discutăm, să socializăm, să ne cunoaştem mai bine. În felul acesta am aflat că foarte mulţi francezi din zona respectivă merg să muncească în Elveţia a cărei frontieră e la doar o jumătate de oră de mers cu maşina. Salariile par a fi mult mai bune, iar de când cu valorizarea francului elveţian şi-au văzut brusc veniturile mărite cu cca 20%. Îşi plătesc contribuţiile sociale în Elveţia, astfel încât vor lua pensie din partea acestui stat, dar în acelaşi timp contribuie şi în Franţa la pilonul 3, deci vor avea ceva şi în Euro. Cu asigurările de sănătate e mai complicată treaba: ei contribuie în Elveţia, deci nu au dreptul la îngrijire medicală în Franţa. Iar Elveţia are un sistem medical mult mai slab decât al lor (cel puţin aşa susţin francezii). Dar problema asta au rezolvat-o prin faptul că muncesc în Elveţia doar cât sunt tineri şi nu au nevoie de cine ştie ce îngrijiri medicale. Când trec de 40 de ani, se întorc acasă, contribuie la sistemul francez şi beneficiază în continuare de acesta.
Cam aceasta ar fi prima parte a impresiilor mele din recent încheiata călătorie în Franţa. În partea a doua voi povesti câte ceva despre oraşul Besançon. Dar până atunci, iată deja o poză din acest oraş.

Raul Doubs la Besancon

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.