Impresii din Egipt (III)

6

Postat de Geocer | in categoria calatorii, excursii, vacanta | pe data de 24-08-2015

Etichete: , , ,

Tot la Luxor am vizitat şi două temple importante ale vechilor egipteni. Primul era cel construit de Regina Hatsepsut, singura femeie faraon din istorie. Ea fusese nevastă de faraon, dar nu-i dăruise acestuia niciun fiu, aşa încât, rămânând văduva de tinerică, s-a gândit la o soluţie ca să rămână tot în sferele înalte ale puterii. S-a căsătorit cu fiul vitreg al fostului soţ, fiu care era mult prea mic pentru a putea conduce regatul, astfel încât Hatsepsut a devenit Regent. Apoi l-a trimis în Egiptul de sus ca să înveţe meşteşugul armelor, iar în lipsa lui s-a încoronat Regină. A domnit bine merci, în linişte şi pace, până când s-a întors fiul/soţul înapoi la Curtea Regală. Când s-a întors, acesta a ucis-o şi ca să-i şteargă complet numele din istorie a distrus toate reprezentările ei, indiferent dacă erau sub formă de sculpturi sau de picturi. De fapt, pentru vechii egipteni, moartea fizică nu însemna mare lucru. Pentru ei, doar viaţa veşnică era importantă. Ori această modalitate de a-i şterge numele de peste tot, de a-i distruge statuile şi picturile, era o pedeapsa mult mai mare decât moartea fizică, deoarece însemna că cel asupra căruia se săvârşiseră aceste lucruri nu va mai avea parte de viaţă veşnică. Atâta vreme cât cineva îţi rosteşte numele, înseamnă că încă trăieşti. Aceasta era credinţa vechilor egipteni. Dacă e să socotim din acest punct de vedere, Keops, dinsatia Ramses, Tutankhamon şi toţi ceilalţi faraoni despre care povestim, încă îşi trăiesc viaţa veşnică.
Acum iată câteva poze de la Templul Reginei Hatsepsut.

Templul Reginei Hatșepsut

Templul Reginei Hatșepsut

Pictura murala de la templu

Pictura murala de la templu

Basorelief de la Templu

Basorelief de la Templu

Al doilea templu vizitat este cel de la Karnak. Practic, cele 2 temple despre care povestesc în acest articol sunt într-o parte şi în cealaltă a oraşului Luxor, iar între ele se află aşa numita „alee a sfincşilor” care încă n-a fost integral dezgropată de arheologi. Deşi se ştie de ceva vreme despre existenţa acestei alei, având în vedere că pe traseul ei există case construite, pe alocuri e mai greu să-i convingi pe proprietari să-ţi cedeze terenul, chiar dacă le oferi despăgubiri importante. Oricum ar fi, o porţiune din această alee ne-a fost arătată de către ghid atunci când am trecut peste podul care o traversează.
Regina Hatsepsut a construit şi ea un obelisc la Karnak, dar faţă de imensitatea acestui ansamblu monumental, obeliscul acela reprezintă mult prea puţin.
Ghidul egiptean ne-a dus într-o sală de rugăciune complet obscură, având nişte statuete ale zeului Amun-Ra ce erau luminate o singură zi pe an: în data de 22 septembrie, la echinocţiul de toamnă. În tavanul camerei există o fantă, o gaură calculată în aşa fel încât să lase lumina soarelui să cadă pe statuia zeului doar în acea zi specială (vezi poza a doua de mai jos).
De aici provine şi cunoscutul Obelisc din Place de la Concorde (Paris), acesta fiind făcut cadou Franţei de către Mehmet Ali, viceregele Egiptului, în anul 1830, drept mulţumire pentru buna colaborare pe care o avusese cu savanţii francezi în descoperirea şi punerea în valoare a comorilor vechilor egipteni. În schimb, Louis Philippe (regele de atunci al Franţei) a oferit Egiptului un ceas de perete care s-a stricat după doar 2 zile. Egiptenii fac haz de necaz chiar şi în ziua de azi, în legătură cu acest „schimb reciproc avantajos”.
Adevărul este că până să se dezmeticească egiptenii ce mari comori ascund piramidele, templele şi chiar deşertul pe care l-au moştenit de la înaintaşi, mare parte dintre acestea fuseseră deja scoase din ţară. Iar cele care se găsesc în muzee precum Luvrul, British Museum sau Hermitage sunt în regulă, clasate, numerotate, recunoscute ca fiind comori egiptene. Dar câte nu s-or fi topit (vorbesc de aur), câte n-or fi existând neştiute, prin colecţii particulare?
La finalul articolului, iată şi câteva poze de la Karnak. (Urmează vizita la Piramide şi la Sfinx)

Karnak

Karnak

Statueta lui Amun-Ra
WP_000144

Impresii din Egipt (II)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 21-08-2015

Etichete: , ,

La Luxor am vizitat mai multe obiective cultural-turistice. În primul rând, ar fi vorba de Valea Regilor, locul în care faraonii şi-au creat mormintele, după ce au renunţat la construcţia de piramide. Iniţial, piramidele erau morminte pentru regi, dar din momentul în care s-a observat că acestea sunt uşor de jefuit (şi chiar erau jefuite), s-au gândit la o metodă mai discretă de a se îngropa, împreună cu comorile ce sperau să le deschidă uşile vieţii veşnice. Astfel încât, tonele de aur care iniţial erau depuse în piramide, au început să fie depuse în mormintele pe care faraonii şi le pregăteau din timp. De fapt, construcţia mormântului începea din prima zi a urcării pe tron a faraonului şi se termina în ziua în care murea.
Când vorbim de un mormânt de faraon, nu trebuie să ne gândim la o simplă criptă. De cele mai multe ori este vorba de o galerie lungă de câteva zeci de metri, lată de circa 5 şi înalta de vreo 3, inscripţionată cu hieroglife pe toată lungimea pereţilor. Textele erau instrucţiuni pentru sufletul faraonului şi-l învăţau pe acesta cum să ajungă la viaţa veşnică. Cele 12 ore ale nopţii reprezentau în mormânt tot atâtea porţi pe care sufletul trebuia să le străbată. Iar cea mai importantă poartă era cea de-a 6-a, când avea loc judecata de apoi. Inima faraonului era pusă pe talerul unei balanţe, iar pe celălalt taler se aşeza un fulg. Dacă inima era mai uşoară decât fulgul, sau dacă greutăţile erau egale, sufletul dobândea viaţă veşnică. În caz contrar, nu! Cine efectua această judecată? Păi, zeii, bineînţeles. Amun Ra, zeul soare, fiind cel mai important dintre ei. Amun Ra murea în fiecare seară, la apus, iar în fiecare dimineaţă învia de la răsărit. Tocmai de aceea, vechii egipteni asimilau viaţa cu punctul cardinal al răsăritului, iar moartea cu apusul, astfel încât îşi construiau casele spre est, iar mormintele spre vest.
Cel mai frumos mormânt, dintre cele 4 pe care le-am vizitat, mi s-a părut a fi cel al lui Ramses al VI-lea. De altfel, pentru a vizita acest mormânt se plătea un bilet suplimentar faţă de cel standard care includea vizitarea a 3 morminte la alegere, cu excepţia celui numit mai sus şi al lui Tutankhamon. Ghida ne-a spus că mormântul lui Tutankhamon nu e la fel de spectaculos ca şi celelalte, deoarece acesta a murit de tânăr şi n-a avut timp să-şi construiască ceva măreţ. În schimb, în mormântul său au fost descoperite mari cantităţi de aur, sub diverse forme, tezaur care se păstrează la Muzeul de Egiptologie din Cairo, muzeu pe care l-am vizitat câteva zile mai târziu.
La mică distanţă de mormintele faraonilor, se găsesc cele ale nobililor. Dacă valea în care au fost descoperite mormintele faraonilor a căpătat numele de „Valea Regilor”, cea din urmă a fost numită „Valea Nobililor”. Şi acolo sunt morminte valoroase şi interesante de vizitat, dar acestea nu s-au aflat în programul nostru.
Din cât se pare, nu toate mormintele de faraoni (cele de nobili nici atât) au fost descoperite, căci radiografii făcute din satelit arată că încă mai există vreo câteva. De ce nu s-a săpat încă după ele? Nu ştiu să răspund la această întrebare. Ghida ne-a zis că ar fi prea costisitor, dar nu cred că acesta e adevăratul motiv.
Pentru cei care aşteaptă poze la sfârşitul fiecărui articol de-al meu am o veste proastă: în Valea Regilor este strict interzis fotografiatul. Ba mai mult, nici măcar accesul cu aparate foto nu este permis. Turistul trebuie să se mulţumească doar cu privitul, n-are voie să ducă cu el nici măcar o imagine drept amintire. Acelaşi lucru este valabil şi la Muzeul de Egiptologie: se pot face poze doar în curtea muzeului, nu şi în interior.

(Va urma)

Impresii din Egipt (I)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 20-08-2015

Etichete: , , ,

După cum probabil că nu ştiţi, de curând am petrecut o săptămână în Egipt. Scopul a fost simplu: turism. Şi pentru că oferta de hoteluri la care se putea petrece un sejur era imensă, am ales mai mult la întâmplare hotelul Ali Baba din Hurghada.
Organizarea touroperatorului a fost destul de bună, astfel încât, odată ajunşi pe aeroport am fost îndrumaţi către ghişeul la care trebuia să plătim şi să obţinem viza de intrare, ne-am recuperat bagajele, apoi am fost îndrumaţi către autocarele sau microbuzele ce urmau să ne ducă pe fiecare la hotelul ales. O menţiune se cuvine, totuşi, a fi făcută: în oferta touroperatorului (Christian Tour) nu era specificată chestia cu obţinerea vizei pe banii noştri. Deci, am avut parte de un „bonus” chiar de la început. Dar ce mai contează 25 de Euro, faţă de cei 610 (de persoană) pe care-i plătiserăm pe bilet? Vorba zicalei: Unde s-a dus mia, merge şi suta!
Odată ajunşi la hotel şi „marcaţi” cu brăţara albastru închis de All Inclusive, am putut beneficia de toate avantajele acestui concept modern de turism, având la dispoziţie cam tot ce ne dorea inimioara, toată ziua (până pe la ora 24.00). Mâncare la discreţie, în orele prevăzute pentru mic dejun, prânz şi cină, gustări între mese, băuturi (răcoritoare, dar şi alcoolice) atât în holul hotelului, cât şi pe plajă, la piscină sau în restaurantele în care mâncam (erau 3 restaurante, dar la toate se serveau aceleaşi mâncăruri, doar modul de decorare era diferit).
Plaja avea nisip fin, dar în mare erau cam multe pietre. Pe plajă, şezlonguri şi umbreluţe fără plată suplimentară. Apa mării era cam la 27 de grade, iar apa piscinei la fel. În fiecare seară, piscina era cu atenţie curăţată de către angajaţii hotelului, astfel încât dimineaţa apa să fie limpede şi plăcută.
Camerele erau destul de mari şi utilate cu tot ce-i trebuie turistului ca să se simtă bine. Prin urmare, cam toate premizele erau favorabile petrecerii unui sejur plăcut la malul Marii Roşii. Iar excursiile la Luxor, Cairo şi Insula Paradisului se anunţau extrem de interesante. Ca să n-o mai lungesc, a fost o săptămână frumoasă şi din punct de vedere al distracţiei, şi din punct de vedere cultural. Dar să începem cu câteva poze de la hotel, piscină şi plajă.

Piscina hotelului
Plaja la Marea Rosie

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.