Dacă e marţi, e Cehia (6)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 01-09-2014

Etichete: ,

A doua jumătate de zi pe care am petrecut-o la Viena a fost dedicată, în principal, vizitării Palatului Schonbrunn. Acesta era reşedinţa de vară a familiei imperiale a Austriei (familia de Habsburg, evident). Au dorit să facă o replică a Palatului Versailles, dar le-a reuşit doar parţial. Adică este impunător, este frumos, are nişte grădini în spatele palatului, ca şi Versailles, dar parcă-i lipseşte ceva din măreţia acestuia.
Şi la Viena am avut parte de un ghid care ne-a explicat la ce servea fiecare cameră în parte (am vizitat 40 de camere) şi pe cine reprezentau tablourile de pe pereţi, sau ce semnificaţie aveau ele pentru familia imperială.
Concluzia pe care am tras-o eu din toate explicaţiile furnizate de ghizi, atât în Cehia cât şi în Austria a fost aceea că Imperiul Habsburgic a fost bun, a fost chiar foarte bun. Dar numai pentru austrieci şi mai ales pentru nobilii austrieci. Pentru celelalte popoare (cehi, slovaci, sârbi, croaţi, români, ba chiar şi unguri până la un moment dat), rămâne cum am învăţat la istorie: a fost un exploatator crunt. Frumoasele clădiri din Viena (iar Palatul Schonbrunn e doar una dintre acestea) s-au construit cu bani mulţi. Bani care veneau mai ales din birurile plătite de amărâţii a căror ţară (sau teritoriu) fusese anexat/ă la imperiu.
Dar istoria e istorie, iar eu vorbesc de Palatul de azi, palat care aparţine statului austriac fără nicio posibilitate ca familia de Habsburg să-l revendice vreodată, iar acolo unde se lăfăiau pe vremuri potentaţii zilei, acum e un muzeu vizitabil de către oricine îşi doreşte acest lucru. Iată deci câteva poze de la Schonbrunn.

Palatul Schonbrunn vazut din fata

Palatul Schonbrunn vazut din fata

Gradina din spatele Palatului Schonbrunn

Gradina din spatele Palatului Schonbrunn

Gradina Schonbrunn

Gradina Schonbrunn

În afară de Schonbrunn, la Viena am mai făcut şi un tur pietonal prin centrul oraşului, ocazie cu care am admirat impunătoarea catedrală Sf. Ştefan, dar şi Palatul de iarnă al curţii imperiale (Hofburg). Iată câteva poze făcute în cursul acestui tur pietonal.

Catedrala Sf. Stefan

Catedrala Sf. Stefan

Palatul Hofburg

Palatul Hofburg

Palatul Hofburg

Palatul Hofburg

Închei aici lungul serial în care am povestit despre excursia de vara aceasta, excursie în cadrul căreia am avut ocazia să trecem prin 6 ţări: România, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania şi Austria. Poate că ar fi fost suficient să vedem doar două-trei, dar să aprofundăm mai bine ceea ce am văzut.

Dacă e marţi, e Cehia (5)

0

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 25-08-2014

Etichete: , ,

Într-a cincea zi, ne-am deplasat de la Praga la Viena, cu o escală de circa 2 ore la Castelul Konopiste. Acesta era folosit de curtea imperială a Austriei atunci când doreau să iasă la aer curat, căci este situat în mijlocul unei pădurici, iar alături se află un parc destul de plăcut ochiului. Bineînţeles că, odată transformat în muzeu, acolo pot fi văzute trofeele cinegetice ale Împăratului (Franz Joseph), dar şi diverse portrete ale unor membri ai familiei imperiale. Pot fi văzute, de asemenea, camerele ce erau rezervate fiecărui membru al acestei numeroase familii. Castelul se află în Cehia, dar este ştiut faptul că această ţară fusese anexată la Imperiul Habsburgic cu mult înainte că Franz Joseph să se urce pe tron (a domnit între 1848 şi 1916). Iată câteva poze făcute în împrejurimile castelului. Vreau să menţionez aici faptul că nu am poze din interiorul niciunui castel, palat sau muzeu, deoarece în interiorul acestora fotografiatul este strict interzis.

Parcul Konopiste (1)

Parcul Konopiste (1)

Parcul Konopiste (2)

Parcul Konopiste (2)

Parcul Konopiste (3)

Parcul Konopiste (3)

La Viena am ajuns după ce ne-am săturat din nou de mers în autocar. Am făcut un popas de circa o ora la Prater (care nu-i altceva decât un bâlci puţin mai civilizat decât cele de la noi), apoi am circulat pe Ring, un inel de centură interior al Vienei. Acolo unde acum se află acest Ring, în Evul Mediu fusese construit zidul de apărare al Cetăţii Viena. Zidul a fost dărâmat de Franz Joseph, iar în locul lui a fost construită această centură. Bineînţeles că ulterior Viena s-a dezvoltat, iar centura a devenit interioară.
De o parte şi de alta a Ring-ului pot fi admirate diverse clădiri vechi şi statui, printre care cea a lui Mozart, a lui Schiller, a Mariei Tereza şi aşa mai departe. Se întrezăreşte şi statuia soldatului rus care a eliberat Viena în 1945, dar este bine mascată de o fântână arteziană. Cică au un angajament luat faţă de ruşi să n-o dărâme, altfel ar fi dat-o ei jos de multă vreme. Aşa, au ales varianta mascării, ca să se vadă cât mai puţin. Dar iată şi câteva poze din Viena.

Un maestru al circului. Statuie de la Prater

Un maestru al circului. Statuie de la Prater


Statuia Mariei Tereza

Statuia Mariei Tereza

Tot la Viena, a doua zi, am vizitat şi frumosul Palat Schonbrun. Dar despre acesta, în episodul următor care va fi şi ultimul din această serie.

Dacă e marţi, e Cehia (1)

2

Postat de Geocer | in categoria calatorii, vacanta | pe data de 12-08-2014

Etichete: , , , , , , , , ,

Îmi place mult titlul acesta care parafrazează un cunoscut film american, dar pe lângă faptul că-mi place se şi potriveşte foarte bine pentru a descrie excursia de care am avut parte săptămâna trecută. Şi asta, deoarece singura zi în care am fost într-o singură ţară a fost ziua de marţi pe care am petrecut-o integral la Praga. În rest, în toate celelalte zile ale săptămânii am trecut prin cel puţin 2 ţări.
Aventura a început duminică, atunci când am plecat din România şi am ajuns, seara, la Budapesta. Luni am părăsit Ungaria, am traversat Slovacia, iar seara am ajuns la Praga. Marţi, după cum spuneam, a fost ziua Cehiei. Miercuri am fost în Cehia şi în Germania, joi am plecat din Cehia şi am înnoptat la Viena, vineri am fost în Austria şi din nou în Ungaria, pentru că sâmbătă să părăsim dis de dimineaţă Budapesta şi să revenim în România. 7 zile, 5 ţări văzute. Văzute superficial, bineînţeles. Pe scurt, excursia a fost obositoare, am fost tot timpul pe fugă şi n-am avut timp decât să vedem în mod superficial nişte obiective turistice.
După cum spuneam, totul a început duminică dimineaţă când m-am trezit din somn şi mi-am dat seama că avusese loc cu mine o ciudată metamorfoză, o chestie care mi se întâmplă în fiecare vara: mă transformasem, peste noapte, în turist. Şi cum turistului îi stă bine cu drumul, pe la ora 8 trecute fix mă îmbarcam în autocarul care avea să mă poarte prin toate ţările pe care le-am enumerat mai sus.
Ziua de duminică, prima zi a excursiei, a stat sub semnul norocului. Sau cel puţin aşa ne-a spus ghida. Am avut noroc că, duminică fiind, nu circulau camioane, am avut noroc că, deşi viitura stricase un pod de la Valea Ursului (lângă Piteşti), acesta fusese reparat în ajun, aşa că n-am mai fost obligaţi să ocolim pe la Curtea de Argeş, am avut noroc şi la frontieră că n-am nimerit să avem în faţă nu ştiu câte alte autocare cu turişti dornici să treacă graniţa, am avut noroc şi de vreme bună… ce să mai discutăm, am fost nişte norocoşi. Doar în privinţa ghidei n-am avut deloc noroc. Şi asta, în primul rând deoarece tipa avea mari probleme atunci când vroia să transmită o informaţie. Se bâlbâia, amesteca ideile, începea o frază despre ceva anume şi o termina referindu-se la cu totul altceva, pe scurt era un mare haos în tot ceea ce ne spunea la microfon. În plus, s-a mai dovedit a fi şi escroacă, deoarece în penultima zi ne-a cerut câte 5 Euro ca să ne arate Budapesta, sub pretextul că ar fi nişte parcări de plătit şi nişte motorină care se va consuma. Pretexte puerile, bineînţeles, căci parcarea costă maximum 10 Euro, iar 2 litri de motorină în plus sau în minus nu-i ia nimeni în considerare la un drum atât de lung.
Dar nu mi-am propus să vorbesc aici despre ghidă, ci despre excursie în sine, aşa încât consider că paragraful de mai sus n-a fost decât o paranteză.
Deci, în prima seară am ajuns la Budapesta. Am mers de-a lungul Dunării şi am admirat podurile şi clădirile vechi ale oraşului, toate luminate feeric, lucru care le pune foarte bine în valoare. Budapesta este un oraş frumos, atât ziua cât şi noaptea. Pentru că n-o să revin asupra acestui oraş, o să remarc acum şi minunata panoramă oferită de citadela de pe colină, dar şi Piata Millenium, acolo unde se află statuile celor pe care ei îi consideră eroi ai naţiunii. Piată Millenium a fost realizată în sec. al XIX-lea pentru a marca o mie de ani de la întemeierea statului maghiar. Şi pentru că istoria lor, vrând nevrând, este strâns legată de istoria României, printre eroii lor regăsim cu mândrie şi 2 români: pe Iancu de Hunedoara (Ianos Huniady) şi pe fiul sau Matei Corvin (King Matias), un mare rege al Ungariei. Sigur, lor nu li se spune la istorie că aceştia sunt de origine română, tocmai de aceea le-au şi maghiarizat numele. Şi un alt român cu nume maghiarizat este Gheorghe Doja. Un bulevard din Budapesta poartă numele său: Gyorgy Dozsa. Dar maghiarizarea numelor românilor din Transilvania era ceva obişnuit, nu trebuie să mire pe nimeni. De fapt, nu doar numele românilor erau maghiarizate, ci ale tuturor naţionalităţilor care convieţuiau acolo.
Revenind la excursie, vreau să remarc şi frumoasa croazieră pe Dunăre de care am avut parte în ultima seară, croazieră cu ocazia căreia am avut ocazia să admirăm încă o dată clădirile şi podurile luminate atât de frumos.
Şi pentru că în astfel de ocazii se fac multe poze, iată câteva pe care le-am făcut la Budapesta.

Panorama Budapesta (1)

Panorama Budapesta (1)


WP_000998

Panorama Budapesta (2)


Piata Millenium din Budapesta

Piata Millenium din Budapesta


Iancu de Hunedoara si Matei Corvin in Piata Millenium

Iancu de Hunedoara si Matei Corvin in Piata Millenium

Yet Another Social Plugin powered by TutsKid.com.